1,076 matches
-
a dormit toată iarna sub veșmântul alb de nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu apariția căldurii înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor, clinchetele moi ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor, precum și hohotirea despletită a vântului. Totul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aducând zvon de viață în aceste locuri mai puțin umblate. Un fluture mare, strălucind în toată transparența unei palete multicolore, zbura prin iarba grasă și moale, așezându-se pe o floare. Bătea un vânticel cald; nu se auzea decât ciripitul păsărelelor pe ramuri și zumzetul miilor de insecte ce roiau neobosite prin iarbă. Culcată pe covorul moale de floare și iarbă, privirea mi se îndrepta spre poiană, și deodată, la marginea pădurii apăru o căprioară. La fel de neclintită și de uimită ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Sunt așezați în așa fel încât parcă ar fi o poartă uriașă prin care Ileana Cosânzeana și Feți-Frumoși ar trece. În rest, toți copacii sunt uriași, întortocheați și scorburoși. Și câte animale adăpostește pădurea! Veverițe, căprioare, porci mistreți, tarafuri de păsărele și altele. Bucurați-vă de frumusețea pădurii, fără să stricați cu ceva această minune a naturii! Petreceți cât mai mult timp liber aici, respirând aerul curat și odihniți-vă! Iubiți-o ca și mine, considerând că fără ea orașul Huși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce o deschid. În nopțile vegherii, autorii scriu fermecătoare povești și poezii. Unii urmăresc colțuri din natură: o livadă cu multe glasuri măiestre, un râu cu apă rece și limpede, o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsărele cu glasuri pitulate și tainice. Dintr-o carte, eu pot cunoaște taina bogățiilor țării, frumusețea nemărginită a patriei noastre ca un buchet de flori, numeroase râuri ca niște panglici azurii, Podișul Transilvaniei ca o cetate, munții ca niște piramide înalte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a V-a C Eu și Nică (compunere literară) Este vară. Soarele ca un disc de aur strălucește pe cerul ca oglinda. Câțiva nori pufoși și albi plutesc pe cer. Adie o boare caldă însoțită de fermecătorul glas al păsărelelor. Eu stau în ogradă și privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă care seamănă perfect cu cea a lui Ion Creangă, cel mai mare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Apar aici și simbolurile nelipsite din ceremonialul unei nunți: mireasa, nașii, preoții, lăutarii, nuntașii. În cadrul unei minunate alegorii, contopirea dintre om și natura eternă este făcută printr-o enumerare de elemente naturale: soarele și luna, brazii și păltinașii, paseri și păsărele, munții și apele. Elementele naturii devin, pe rând, preoți care oficiază nunta, lăutari și nuntași, prin acest procedeu al personificării creându-se un cadru fantastic, de basm. Această reacție a ciobanului moldovean conferă baladei Miorița semnificația unui proces față de moartea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nuntă mioritică. Aceasta constituie o soluție cât se poate de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-o gură de rai, / C-am avut nuntași / Brazi și păltinași, / Preoți munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii. În această atitudine a ciobanului, poporul român își recunoaște modelul său de existență și totodată răspunsul pe care poate să-l dea destinului, atunci când acesta se dovedește, așa cum s-a mai întâmplat de multe ori, tragic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scos din priză, cu soneria care nu funcționa, mi-am înfășurat sufletul în singurătate ca pe-un cocon și-am așteptat metamorfoza. Am tot așteptat-o, n-a venit curînd. M-am întors la "bucuriile simple", în grădina mea cu păsărele mii și stele făclii. Mai toate plantele se uscaseră. Cîteva tufe bicisnice de regina nopții au rezistat. Și zorelele. Le-am ajutat să urce pe sfori și s-au ridicat. Citeam, dincolo de zidul de frunză și floare-albastră, înalt de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu știu numa’ amintiri, mai scurte decât poezioarele nepotului matale! Bunicu’ nu se lăsă: Zi-i una așa poate mai Întinerim și noi oleacă! Ionel hotărât să pună capăt situației spuse foarte repede: Într-un coș cu viorele Șade două păsărele, Amândouă ciripesc Și-mpreună se ... iubesc! Bunica spuse: Foarte frumos, puiule! (așa-i spunea bunica Ileana lui Ionel atunci când era bucuroasă de câte o nouă minuni). Bunicul nu a fost de aceiași părere: Băi Ione, dar asta o știu de când
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunicu’ Înjura de zor pe Cleopatra, o ciocănitoare colorată Îi ciugulea litere mici din palmă apoi creștea cam cât un mânz al Cleopatrei, mânzul Îl purta În spinare prin Cociobana, fluturii multicolori Îi gâdilau fața și urechile, zburând În jurul său, păsărele ... flori... și toate se pierd Într-un somn ușor, iar Victor, Întorcând capul spre diamant, privea cu iubire respirația ritmică și se dădu jos de la roată pentru a-l privi de-aproape și a-i șterge cu o batistă transpirația
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cluj-Napoca, 2001) care pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele / Frumoasă toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor în zbor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
situație... Muncitor și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu eu ce a făcut pe acolo? Dar nici tu nu mai ești neînceput la vîrsta ta. Ce-ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi beau cafeaua la etajul trei din cinci, cinci din șapte și șapte din nouă, și privesc înspre stradă. Păsărelele se joacă, încă zglobii, nu vor să plece în părți străine. Eu rescriu ce voi fi scris cu ceva vreme în urmă, fără să înaintez. Scriu pe loc și îmi place la nebunie. Profesoara mea trebuie să sosească. Cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit.... Într-o zi în oraș îi văzui pe Angi și pe Amélie la braț. Îi urmării până când o conduse la ea la bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare și frumos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în a da forme rotunde, triunghiulare, pătrate rondurilor și în a îmbina armonios culorile diferitelor specii de plante. Peste această minunăție florală, se înalță o altă minunăție a teilor maiestoși încărcați de floare. Această frumusețe statică era animată de zborul păsărelelor din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au poposit și pe capetele lor. Ești
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
șipotul din pădurea cu fagi ca să iau apă vie, simt că din pădure mă urmărește cineva, deși, de câte ori mă duc, intru puțin, la margine și mă uit după ciuperci, fragi, zmeură sau floricele. Într-o zi am dat peste niște păsărele care au fugit puțin pe potecă, s-au ascuns în buruieni, au ieșit mai târziu iarăși pe potecă se uitau la mine și iarăși au dispărut. Nu știu dacă mam înșelat, dar parcă încercau să se joace cu mine și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bucurat atunci când m-au văzut prima dată, apoi au zburat. Într-o altă zi am prins și m-am jucat cu o șopârlă ... -Și? și? a insistat bătrânul simțind că frumoasa lui nepoată mai are de spus. -Păi ... știi, tatbătrân, păsărelele erau agitate; le-am simțit atunci când am intrat în pădure și nu numai pe ele, ci și alte păsări care parcă mă urmăresc. Aud apoi cum ciripesc pe rând, pe măsură ce înaintez în pădure, după care nu se mai aude ciripitul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Da, tatbătrân, dar tu ai auzit de un om care se zice că păzește pădurea, unul care vine din cer? -Ți-am mai spus și-ți repet; în afară de un pădurar, care întâmplător poate fi prin preajmă, nimeni altcineva nu poate fi. Păsărelele, desigur, sunt agitate pe bună dreptate pentru că pădurea este casa, ograda lor. Tu nu-ți pui întrebarea ce caută un om atunci când intră nepoftit în ograda noastră?...Și cu asta cred că am încheiat toată tărășănia și fii așa cum te-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
1) Când vorbește de ediția princeps din 1883, autorul susține că aceasta a fost îmbogățită succesiv de Titu Maiorescu până în 1911 cu alte 12 poezii, precum: „Din noaptea, Peste vârfuri, De-or trece anii, Te duci, Din valurile vremii, Somnoroase păsărele etc." De acord cu „etc.", dar cinci din cele „adăugate" de primul editor primei ediții se află... în prima ediție, iar „Dinnoaptea", a șasea, nu se află în nici o ediție Maiorescu. 2) Autorul are, apoi, un capitol (II,365 sqq
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Parcă îmi vine totuși să cred că fusese, în mod inconștient, un dar bărbătesc. Să fi fost băiatul unui sultan, i-aș fi deschis în bazar o simigerie cu munți de covrigi, halviță, susan și colivii de aur în care păsărelele să ciripească vesele toată ziua. De obicei, povestea mici istorioare cu șoricei. Acești șoricei vicleni și obraznici mă enervau. Și nici măcar nu era adevărat că își băteau joc de pisici. Era invers. De cîte ori n-o văzusem pe Greta
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
neobservată: a fi cu capu’. Formula face parte din categoria foarte numeroasă a expresiilor peiorative care plasează persoanele în zona anormalului, a nebuniei: a fi dus cu sorcova, a fi într-o ureche, a-i lipsi o doagă, a avea păsărele etc. Față de toate celelalte, expresia a fi cu capu’ e neobișnuită prin caracterul său eliptic: nu exprimă literal nicio anomalie, nu cuprinde termeni marcați negativ sau folosiți în sens figurat. Nu este însă nici transparentă: structura sa sintactică nu-i
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
în iadul de lîngă noi, pe cele mai înalte culmi ale extazului, fiecare exclamînd, cu firească mîndrie, „what a wonderful world” pentru că sîntem, iată, pe locul întîi pe lumea cealaltă: „iarna își ia cortegiul ei de morți/ oameni și cîini păsărele pisici grauri și porumbei/ vine primăvara cu floricele și păsărele/ pleacă și ea cu cortegiul ei specific/ și vara și toamna la fel/ cresc recoltele/ crește pib-ul morții/ suntem pe cele mai înalte culmi/ locul întîi pe lumea cealaltă” (locul
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
ale extazului, fiecare exclamînd, cu firească mîndrie, „what a wonderful world” pentru că sîntem, iată, pe locul întîi pe lumea cealaltă: „iarna își ia cortegiul ei de morți/ oameni și cîini păsărele pisici grauri și porumbei/ vine primăvara cu floricele și păsărele/ pleacă și ea cu cortegiul ei specific/ și vara și toamna la fel/ cresc recoltele/ crește pib-ul morții/ suntem pe cele mai înalte culmi/ locul întîi pe lumea cealaltă” (locul întîi pe lumea cealaltă). Citită în această cheie, poezia lui
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]