358 matches
-
a economiei românești medievale. Există o interdependență între cele două ocupații-agricultura (cultura pământului) și creșterea animalelor, ocupație larg răspândită la români (cf. Miorița). Creșterea animalelor presupunea păstoritul sedentar, integrat în gospodăria țărănească, și păstoritul itinerant cu diferitele lui forme-precum transhumanța. Păstoritul sedentar era larg practicat în gospodăria țărănească, de pildă, creșterea oilor. Păstoritul itinerant practicat exclusiv de păstori însemna pendularea turmelor pentru pășune și în vreme de iarnă. Pentru istoria agriculturii, avea însemnătate creșterea sedentară a cornutelor mici (oilor), specifică majorității
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământului) și creșterea animalelor, ocupație larg răspândită la români (cf. Miorița). Creșterea animalelor presupunea păstoritul sedentar, integrat în gospodăria țărănească, și păstoritul itinerant cu diferitele lui forme-precum transhumanța. Păstoritul sedentar era larg practicat în gospodăria țărănească, de pildă, creșterea oilor. Păstoritul itinerant practicat exclusiv de păstori însemna pendularea turmelor pentru pășune și în vreme de iarnă. Pentru istoria agriculturii, avea însemnătate creșterea sedentară a cornutelor mici (oilor), specifică majorității populației și care depindea în mare măsură de cultivarea cerealelor și furajelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele IX-XIV, în "Muzeul Național", 1, 1974, p. 35-57; V. Neamțu, La technique de production cerealiere en Valachie et en Moldavie jusqu au XVIII siecle, București, 1975; Istoria Românilor, vol. III, p. 159-163. 7. C. Bucur, Invariantă și variabilitate în păstoritul tradițional, în "Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei", 10, 1978, p. 125-146; E. Lazea, Economia piscicolă și dreptul de pescuit în Transilvania în secolele XI-XIV, în SMIM 6, 1973, p. 19-41; Istoria Românilor, vol. III, p. 171-174. 8. Șt. Olteanu, N.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acesteia, alături de care și pentru care oficiau, adică voievozii și cnezii. Asemenea structuri politice aveau să răzbată în documente cu multă putere la mijlocul secolului al XIII-lea (vezi mai jos). Ca urmare a vieții economice specifice, ce consta în agricultură, păstorit și meșteșuguri, societatea românească a trăit, timp de secole, sub formă de obște sătească. Mai mult, însăși viața orășenească medievală românească își are originea în existența anterioară a unui sat, dovadă că relațiile vieții de obște au dăinuit multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
diferențiase o ramură, care trăia mai ales din vânătoare și pescuit, răspândită în ținuturile împădurite, iar o altă ramură a lor, mai numeroasă, practica nomadismul ecvestru și se ocupa cu creșterea animalelor în stepă. Numărul celor care se ocupau cu păstoritul a crescut treptat în detrimentul celor ce practicau vânătoarea. Printre crescătorii de animale, un statut privilegiat îl aveau proprietarii de herghelii de cai, nu atât prin rolul lor economic cât prin cel militar. Structura societății mongole intrase într-o nouă etapă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongol și în regiunile ce urmau să fie cucerite. Conform planului de campanie, întreaga Europă (de la Volga la Atlantic) urma să fie cucerită de mongoli. Obiectivele mongole nu erau identice pentru toate teritoriile vizate de expediție: ținuturile de câmpie prielnice păstoritului intensiv urmau să fie ocupate efectiv, iar din alte teritorii urma să se perceapă dări periodice (tributuri). Expediția militară mongolă împotriva Europei, organizată sub Ogodai, a fost, prin anvergura ei și prin forțele implicate, una din cele mai mari din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suplimentare. Dimensiunea războinică a societății nomade era impusă de necesitatea de apărare împotriva triburilor rivale și de dorința de extindere a perimetrului de pășunat. Astfel, câmpiile din preajma celor două fluvii românești, Dunărea (Istru) și Nistru, fiind din cele mai adecvate păstoritului nomad, interesul turanicilor s-a concentrat asupra acestor teritorii, de unde au încercat să înlăture comunitățile umane autohtone. Rezultatul confruntărilor cu nomazii turanici a constat în reducerea așezărilor localnicilor din Bărăgan și Bugeac, începând din prima jumătate a secolului al XI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 103-120. Diculescu C., Vechimea creștinismului la români. Argumentul filologic, București, 1910. Idem, Contribuție la vechimea creștinismului în Dacia: din istoria religioasă a gepizilor, în AIINC, III, 1924-1925, p. 357-376. Donat I., Despre toponimia slavă din Oltenia, Craiova, 1947. Idem, Păstoritul românesc și problemele sale, în Studii, 1966, nr. 2, p. 281-305. Dragomir S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, București, 1959. Drăganu N., Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticii, București, 1933. Idem, Toponimie și istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
horticultura era slab dezvoltată (doar 34 de persoane se declarau horticultori), iar pomicultura aproape inexistentă (2 pomicultori) (Herseni, 1985b: 172). Cifrele trebuie luate în considerare cu mare precauție, existând posibilitatea unor declarații false din partea locuitorilor, perioada fiind cea a colectivizării. Păstoritul. Cealaltă ocupație, a creșterii oilor și vitelor, reprezintă o a doua sursă importantă de venit, având de asemenea o tradiție îndelungată, dar ocupând un rol secundar începând cu secolul XIX. În trecut, oieritul în Tălmăcel era ocupație de bază și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
venit, având de asemenea o tradiție îndelungată, dar ocupând un rol secundar începând cu secolul XIX. În trecut, oieritul în Tălmăcel era ocupație de bază și de asemenea oamenii creșteau și vite. În această zonă se consideră a fi tradițional păstoritul de tip pendulator, doar în interiorul hotarului satului (după unii autori se mai numește și păstorit agricol local (Vuia, 1964), sau păstorit local (Dunăre și colaboratorii, 1984). Transhumanța s-a dezvoltat abia începând cu secolul XIV6, ca urmare a dezvoltării breslelor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
XIX. În trecut, oieritul în Tălmăcel era ocupație de bază și de asemenea oamenii creșteau și vite. În această zonă se consideră a fi tradițional păstoritul de tip pendulator, doar în interiorul hotarului satului (după unii autori se mai numește și păstorit agricol local (Vuia, 1964), sau păstorit local (Dunăre și colaboratorii, 1984). Transhumanța s-a dezvoltat abia începând cu secolul XIV6, ca urmare a dezvoltării breslelor de postav și piele, ceea ce a creat o cerere mare de materie primă, tot timpul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
era ocupație de bază și de asemenea oamenii creșteau și vite. În această zonă se consideră a fi tradițional păstoritul de tip pendulator, doar în interiorul hotarului satului (după unii autori se mai numește și păstorit agricol local (Vuia, 1964), sau păstorit local (Dunăre și colaboratorii, 1984). Transhumanța s-a dezvoltat abia începând cu secolul XIV6, ca urmare a dezvoltării breslelor de postav și piele, ceea ce a creat o cerere mare de materie primă, tot timpul anului (Bucur, 1977b). Specificul Tălmăcelului este
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
XIV6, ca urmare a dezvoltării breslelor de postav și piele, ceea ce a creat o cerere mare de materie primă, tot timpul anului (Bucur, 1977b). Specificul Tălmăcelului este dat tocmai de acest lucru: faptul că și în ziua de azi, practică păstoritul de tip pendulator, pășunile de pe munții ce fac parte din hotarul satului fiind suficiente pentru hrana oilor. Transhumanța s-a dezvoltat târziu, în deceniul cinci al secolului trecut (Stroilă, 1996). Datorită faptului că în Tălmăcel, transhumanța nu a constituit modalitatea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
pendulator, pășunile de pe munții ce fac parte din hotarul satului fiind suficiente pentru hrana oilor. Transhumanța s-a dezvoltat târziu, în deceniul cinci al secolului trecut (Stroilă, 1996). Datorită faptului că în Tălmăcel, transhumanța nu a constituit modalitatea principală de păstorit, numărul de oi pe care îl deținea o familie de-a lungul timpului nu a ajuns la efectivele impresionante din Poiana Sibiului, Jina sau Tilișca. În 1959, existau șase stâne, cu un număr de 4547 de oi, proprietarilor revenindu-le
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din Ardeal și Ungaria. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Irimie, Cornel. 1981. Cercetări etno-sociologice în Țara Oltului în perioada interbelică: despre relații sociale intersătești, în Aluta. Studii și comunicări, Muzeul Județean Covasna, Sf. Gheorghe. Irimie, Cornel și Popa, Constantin. 1985. Păstoritul. Organizare, producție, valorificare, în Irimie, Cornel, Dunăre, Nicolae și Petrescu, Paul (coord.) Mărginenii Sibiului. Civilizație și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Irimie, Cornel, Dunăre, Nicolae, Petrescu, Paul (coord.). 1985. Mărginenii Sibiului. Civilizație și cultură populară românească. București
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Policy Options to Overcome Subsistence Agriculture in CEECs în Abele, Steffen, Frohberg, Klaus (eds). 2003. Subsistence Agriculture in Central and Eastern Europe: How to Break the Vicious Circle. Halle, Institute of Agriculture Development In CEE. Vuia, Romulus. 1964. Tipuri de păstorit la români în secolul XIX și începutul secolului XX. București: Editura Academiei. Vuia, Romulus. 1975. Studii de etnografie și folclor (Volumul I, II). București: Editura Minerva. Wallerstein, Immanuel. 2000. Globalization or the Age of Transition? A Long-term View of the
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
legi asemănătoare cu ale noastre, și guvernându-vă chiar mai bine decât noi”. 4. Asimilarea omului politic cu un păstor de animale (Omul politic, 267d-267e) (Străinul și Socrate cel tânăr) Așadar printre multe arte care ne apar ca arte ale păstoritului se află una, și anume cea politică, precum și preocuparea sa pentru o anume turmă? Da. Și argumentarea noastră a stabilit că ea reprezintă nu creșterea cailor și nici a altor animale, ci chiar știința viețuirii în comun a oamenilor. Așa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
răsfirați” pe Întregul teritoriu. Cu excepția zonelor dens populate situate În munți, unde vremea este răcoroasă și umedă și unde se cultivau și se comercializau cantități importante de cafea și de ceai, cei mai mulți trăiau dintr-o agricultură de subzistență sau din păstorit. O mare parte din ceea ce vindeau ei era destinat piețelor locale, În afara sferei de control și de impozitare a statului. Obiectivul politicii agricole coloniale, precum și al statului independent (secondat, la Începuturile sale, de Banca Mondială) era acela de a reuni
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În cursul călătoriilor sale În Uniunea Sovietică și China. Important este, totuși, faptul că satul planificat modern din Tanzania era, În esență, o negare punct cu punct a practicii rurale existente, care presupunea alternarea activităților de cultivare cu cele de păstorit, policultura, locuirea În zone foarte Îndepărtate de principalele șosele, autoritatea parentală și a vârstnicilor, așezări mici și răsfirate, cu case construite la Întâmplare și o producție dispersată și opacă statului. Logica acestei negări părea adesea să fie mai importantă decât
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
masivă, el deplângea reputația Etiopiei de „simbol al Înapoierii și vale a ignoranței” și Îi Îndemna pe etiopieni „să se unească pentru a practica o agricultură care să nu mai depindă de forțele negative ale naturii”. În sfârșit, el condamna păstoritul per se, elogiind satul planificat ca mijloc de „reabilitare a societății noastre nomade”. Totuși, În Etiopia, strămutarea s-a desfășurat Într-un ritm mult mai brutal, ceea ce a contribuit la crearea condițiilor pentru izbucnirea rebeliunii care, ulterior, a răsturnat regimul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
este un coșmar administrativ. Posibilitățile de evaziune și rezistență sunt nenumărate, iar costul obținerii de date anuale exacte este ridicat, dacă nu chiar absolut prohibitiv. Din perspectiva unui stat preocupat În principal de apropriere și control, agricultura sedentară este preferabilă păstoritului și agriculturii itinerante. Din aceleași motive, În general, un asemenea stat va prefera proprietățile mari celor mici și plantațiile sau agricultura colectivă ambelor. Atunci când principalele obiective sunt stăpânirea și aproprierea, aceste două forme de agricultură oferă control direct asupra forței
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
între ei scade tot mai mult. Apare astfel familia pereche, configurația conjugală „un bărbat-o femeie”; familia pereche era extrem de fragilă și instabilă, despărțirile și recăsătoririle făcându-se cu ușurință. Pe măsura trecerii la subzistența bazată pe creșterea animalelor și păstorit, a acumulării de bunuri într-o căsnicie (gospodărie), se impune familia monogamă, mult mai stabilă și centrată pe bărbat. În demersurile sale privind formele familiei, Morgan face apel în descrieri și explicații la aspecte economice, demografice, de structură socială, de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
relevanță: copiii femeilor (indiferent dacă e băiat sau fată) sunt excluși de la participarea la descendență (vezi figura 4, apud Fox, 1972). Figura 4. Descendență patriliniară Patriliniaritatea fundată pe rezidența patrilocală este un model mai răspândit. Societățile bazate pe agricultură și păstorit practică acest sistem. Îmbinând avantajele de descendență și rezidență cu cele ale puterii economice și politice, dominația bărbatului este fără rivalități din partea femeilor. Sistemul nu are contradicțiile celui matriliniar. Nu s-ar putea spune însă, dintr-o perspectivă mai generală
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
obnubila identitatea: vlahii constituiau numai un �corp străin" în plurietnia danubiano-balcanică (prin documentele medievale, a arătat, printre alții, Stelian Brezianu, ei erau considerați Daci, Misieni, Bessi, ba chiar și... Bulgari!). Fiind vorba de comunități compacte, închise - care, în plus, prin păstorit, își asigurau o largă mobilitate (mai ales în munți), Bizantinii îi considerau �fără stăpân" (gr. avasilentoï) și îi descriau ca genus hominum vagus, incertis errans sedibus. Mai ales în sudul Dunării, �străinii" în mijlocul cărora trăiau - câteodată, numai temporar - îi denumeau
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
privință. Preocupările de lingvistică ale unor colaboratori se reflectă în articole de istorie a limbii române, glosare regionale din toate provinciile, folosite în bună măsură la elaborarea unor dicționare, în publicarea unui vast material lingvistic și etnografic referitor la îndeletniciri (păstorit, agricultură, pescuit, meșteșuguri), în note și materiale cu caracter onomastic (culese din sate ori extrase din documente) etc. Rețin atenția în chip deosebit lucrările lui G. T. Kirileanu, O nouă ediție a scrierilor lui Creangă, J. Urban Jarník, Comoara de
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]