182 matches
-
au obligația să trimită marilor biblioteci ale țării tot ce se tipărește (carte, periodice, afișe etc.) După 1851, după reorganizarea Academiei Mihăilene se primesc câte cinci exemplare din fiecare volum tipărit și un exemplar din periodicele din Moldova, biblioteca fiind păstrătoarea patrimoniului tipărit al Principatului, apoi, după Unire, extinzându-se prevederile legii și asupra tipografiilor din Muntenia. Numărul mare de exemplare primite din partea autorilor și editorilor fac ca o parte din documente să intre în fondul bibliotecii, iar a doua, în
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
de tipuri și de publicații: manuale și cursuri universitare, enciclopedii, dicționare lingvistice și de specialitate, bibliografii, teze de doctorat, ziare, reviste, anuare, standarde, publicații de grup, microfilme, etc., documente din cele mai variate domenii ale științei și culturii. Biblioteca este păstrătoarea unui fond valoros de publicații aparținând patrimoniului cultural național.”(<footnote POPESCU, Nicoleta; PAPUC, Liviu; TĂTĂRUCĂ, Radu: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. BCU, Iași, 1989, p.102 footnote>) Sistemul de cataloage Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași avea la data
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
Mistic al lui Hristos, preocupat de ceea ce se întâmplă cu viața ecleziastică. Formularea unei critici teologice, având ca singur îndreptar de măsură Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a acestei elite, manifestată la nivelul practicii sale, era aceea de a fi mărturisitoare a adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip specific de intelectualitate se subsumau unor principii ecleziologice fundamentale: Pravile; Predania; Învățăturile lor, în prelungirea tradiției patristice - această elită devenea păstrătoarea și continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tipul noroc, naștere, moarte, nuntă, ghinion, ursită etc. Monografia Ștefaniei Cristescu-Golopenția, Gospodăria în credințele și riturile magice ale femeilor din Drăguș (Făgăraș), începe cu o serie de considerații asupra rolului funcțional îndeplinit de membrii casei pentru "sporul gospodăriei". Femeia este păstrătoarea tradiției, interpreta credințelor și riturilor magice care aduc sănătate celor din casă, spor muncii lor și "norocul pe curte", adică binele animalelor și al păsărilor gospodăriei. Unele obiecte furate aduc în casă chiar "sporul casei" de unde sunt furate. Mihail Canianu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
obligații legale și-ar asuma acestea în relațiile cu alte națiuni. Ceea ce moralitatea națională reprezintă în domeniul eticii, ceea ce opinia publică națională reprezintă în cadrul convențiilor sociale, suveranitatea reprezintă în cadrul dreptului internațional. Suveranitatea se referă, în termeni legali, la națiune ca păstrătoarea loialităților laice supreme ale individului, ca forța socială cea mai puternică, ca autoritatea supremă care legiferează și aplică legile pentru cetățean. Forțele supranaționale, cum ar fi religiile universale, umanitarismul, cosmopolitismul și toate celălalte legături individuale, instituții, organizații care leagă cetățenii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cărui principală grijă este să asigure protecția „Împotriva tuturor uzurpărilor puterilor legislative sau executive” (Madison, citat de Lacorne, 1993, p. 18). Putem conchide,Împreună cu Marcel Gauchet, că declarația franceză este fondatoarea unei ordini politice, pe când cea americană nu este decât păstrătoarea unei ordini politice deja stabilite (Gauchet, 1989, pp. 36-59). Această nouă ordine politică, bazată pe revoluția drepturilor omului, a avut influența considerabilă cunoscută de toată lumea. Ar fi totuși o eroare să credem că a cucerit mințile și inimile fără a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rămas strâns legată de identitatea națională, un garant al acesteia (Franklin Lytle, 1998; Gheorghe, 2004; Gillet, 2001). În acest context, oamenii s-au îndepărtat în mai mică măsură de biserică decât în cazul Cehiei sau Germaniei de Est, Biserica fiind păstrătoarea identității naționale. Așa cum arată și Pollack (2001), legătura dintre religiozitate și ideea de națiune a ferit într-o oarecare măsură religiozitatea de efectele persecuției și ale modernizării. Același lucru este valabil și în cazul unor națiuni predominant catolice, precum Polonia
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Apelul la credința religioasă tradițională i-a ajutat pe români să își pareze identitatea în contextul unei încercări de uniformizare impusă de regimul comunist pretutindeni în regiune. Spre deosebire de cazul Poloniei, în care suportul crescut al populației pentru tradiția ortodoxă, în calitate de păstrătoarea a culturii și identității naționale, a găsit sprijin în interiorul Bisericii Catolice, în România, Biserica Ortodoxă nu a putut să acorde un astfel de sprijin. În timp ce în Polonia Biserica s-a constituit în spațiu de dezbatere publică și de manifestare pentru
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
avut nici un rol în reforma economică și în scăderea standardului de viață și a capitalizat încrederea pe care actorii politici și economici implicați în reformă au pierdut-o (Stan, Turcescu, 2000). Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă a fost mereu păstrătoarea identității naționale și a tradițiilor naționale, ea reprezentând garanția continuității și a tradiției într-o lume aflată în plină schimbare. După 1989, ridicarea restricțiilor impuse practicii religioase și liberalizarea religioasă este de așteptat să determine o creștere a practicii religioase
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Evans, 2001; Froese, 2004a; Stark, 2001; Bruce, 2001). Pe lângă dimensiunile represiunii religioase și tipul de religie dominantă, apropierea dintre religie și ideile naționale a contribuit mult la menținerea unui grad crescut de religiozitate în rândul populației, religia fiind percepută ca păstrătoarea identității naționale și protectoarea națiunii în fața pericolului bolșevic. Așa s-a întâmplat în Polonia, Lituania sau România țări în care religia dominantă a jucat un rol important în crearea identității naționale (Franklin Lytle, 1998; Gheorghe, 2004; Gillet, 2001; Bruce, 1999
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
religioasă este și ea importantă și se bucură de credibilitate. În al doilea rând, biserica preia capitalul de încredere pierdut de către instituțiile implicate în guvernare. Biserica este cea care oferă continuitate și stabilitate într-o lume care se schimbă, fiind păstrătoarea tradiției și a "spiritului" național al românilor. Nu în ultimul rând, vulnerabilitatea socială crescută, într-o perioadă de transformări profunde, îi face pe români să își întoarcă privirea către biserică așteptând de acolo o promisiune de mai bine pentru viitor
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și împotriva acesteia. Dincolo de afirmațiile lui Huntington, o serie de alți cercetători au abordat tema relației dintre cultura Ortodoxă, pe de o parte, și democrație și capitalism, pe de altă parte. Din punct de vedere teologic și ritualic, ortodoxia este păstrătoarea tradiției Bisericii Creștine de la începuturi. Ritualul religios s-a pătrat neschimbat, sau cu schimbări minore din 318 de la Sinodul din Niceea. Clement (1996) arată că respingerea schimbării și păstrarea cu strictețe a tradiției a constituit una dintre strategiile ce au
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
al barbarilor, o supune întregului Occident. Cît despre cultura greco-latină, aceasta se menține în Italia prin intermediul literaților laici precum Boetius și Cassiodorus. În rest, tot Biserica este cea care salvează vestigiile, mănăstirile devenind, astfel, locuri de predilecție ale științei și păstrătoarele artei și gîndirii. Istoricii de expresie franceză au folosit, în mod tradițional, termenul de "mari invazii" pentru a desemna mișcările de populații numite "barbare", care, în secolul al V-lea al e.n., au înlocuit dominația romană în partea occidentală a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și sistemul de datare a timpului, folosindu-se în continuare formula "î.e.n." și "e.n.". II. Discursul polifonic (post-1998). Abia pluralizarea discursului istoriografic difuzat de literatura didactică aduce și o accentuare a identității creștin- ortodoxe a poporului român. Desigur, direcția conservatoare păstrătoare a discursului naționalist din vechiul regim a militat cauza creștin-ortodoxismului românesc. Pe lângă reluarea tezei interbelice a "creștinismului genetic" al românilor, potrivit căreia "Românii s-au născut ca popor creștin" (Scurtu et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
origini), ar trebui să gândim cele două condiții cea formală și cea alethică numai împreună; în acest fel am putea observa și sensul "intențional", "către" dictatura judicativului, pe care ele îl capătă (exclusiv împreună) și poziția originară așadar, condiționantă, protectoare, păstrătoare etc. a dictaturii judicativului față de ele. Desigur, fiecare dintre cele două aspecte formal și alethic poate fi ceva, luat autonom, în afara dictaturii judicativului; fiecare este o ființare aparte, constituită după reguli proprii; dar nu aceasta este problema noastră, acum. Pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încinsă își interpretau ursita de Anul Nou fetele care urmăreau să se căsătorească. Tot la vatră doftoroaiele satelor își preparau elixirurile, licorile și leacurile 7. Multe dintre acestea s-au petrecut, probabil, și în casa Eminoviceștilor; Raluca era o atentă păstrătoare a tradiției în tot ceea ce avea ea mai autentic. Învățătura nu l-a îndepărtat nici pe căminar de cultivarea vechilor obiceiuri, chiar dacă în sinea-i se îndoia de unele, ironizându-le. Așadar, structural, gospodăria familiei Eminovici de la Ipotești oricât s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spună că eu voi avea grijă de el când va fi bătrân, că fetele sunt mai "sufletiste" și că eu mă voi achita cu bine de sarcinile ce trebuiau îndeplinite la înmormântare. Mi se predefinea rolul de bocitoare și de păstrătoare a tradițiilor, în special cele legate de practica religioasă. Bunica și mătușa o fericeau pe mama pentru relația apropiată pe care o aveam, pentru că îi aranjam părul înainte de vreo petrecere sau nuntă, pentru că o ajutam la curățenie sau la pregătitul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
vara anului 1863, în fața acțiunilor opoziției, a "coaliției monstruoase'', Cuza acționa la rândul său pe mai multe planuri. Avea grijă mai întâi de armată căutând cu prilejul ceremoniei împărțirii noilor steaguri să releve într-o cuvântare patriotică, însemnătatea ei ca păstrătoare a tradițiilor de vitejie, onoare și loialitate. Întreprinde apoi o călătorie prin țară, fiind pretutindeni bine primit, aclamat de mulțime, ceea ce însemna pentru el că acțiunea opoziției din Camera Deputaților nu produsese un impact foarte mare în rândul populației 158
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
celor ce n-au cum să și le-nchipuie fără să le fi trăit. Trandafirul este o floare foarte complexă, plină de simboluri și înțelesuri paradoxale, călăuzind discipolii, alchimiștii și oamenii obișnuiți inimă lângă inimă. Tainică și tăcută, rosa e păstrătoarea secretă a subconștientului uman, a atmei, a sufletului monadic uman. El este asociat cu dragostea romantică, puritatea și pasiunea, dorința trupească și perfecțiunea celestă, virginitatea și fertilitatea, viața și moartea. Astfel trandafirul distilează divinul în om, e o legătură de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate să reprezinte ființa iubită: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară1010. Poetul a fost tributarul timpului său dar și proorocul. Înainte ca rolul bărbatului să fi fost înțeles, femeile erau păstrătoarele tainelor vieții și morții. Ele dădeau viață, fără o contribuție evidentă din partea bărbatului. Se credea că ele cunosc, apriori, misterele cosmice, fiind inițiate în înțelepciunea divină. Apoi alunecarea spre imaginea lui Apollo, zeul soare, a minimizat aspectele mistice, lunare și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răsărit-miazăzi, culmile Făgărașului cu cele trei căciuli uriașe, aruncate în cer: Omul, Negoiul și Moldoveanul, o trinitate materială a pământului românesc, închinându-se aproape totdeauna, în haina curatei zăpezi, Trinității imateriale veșnice. La apus-miazănoapte, zidurile crenelate ale Apusenilor, fortărețe inexpugnabile, păstrătoare ale celei mai pure ființe daco-romane, umilită trupește, dar neînvinsă niciodată spiritualicește, împrospătătoare de minte și inimă a întregului neam. La începutul lui August începură să se coacă strugurii timpurii. Prin regiune mai bântuiau bande de dezertori sovietici, care fie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se uita Moldova la soare ca de nuntă, Rămase grea - se spune Cu fiul său Cotnar Și lăcrămă țărâna De-acea plăcere cruntă Iar Venus și cu Bachus Ieșiră din altar. De cum lovea copilul Pe maică-sa în pântec E păstrătoare cupa Când plină la-nchinat La scumpa apăsare Răspunde cu un cântec Ca de visare trează, Când grijile au stat. Schimbă tocmeala vremii Din smalț și adieri Și de atunci, pe-acolo, E toamna vinovată Că este mai frumoasă Cum nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
iubesc ! De fiecare dată când citesc, îmi imaginez că merg pe o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. Cartea, prieten statornic, hrana cea mai de preț a omenirii ! ca un vas plin de știință, cartea este păstrătoarea cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane. Ea este floarea anume înflorită în mâînile unora care o deschid și totodată este o floare aproape ofilită în mâinile acelora care o închid. Cartea, prietenă fidelă, învățător supus, sfetnic înțelept, hrană a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
refuzau să mai intre în Biserică, la propriu, să-și mai boteze copiii sau să mai procedeze la cununii religioase. În același timp, din casele oamenilor nu au lipsit niciodată icoanele, iar comunitățile umane au rămas grupate în jurul Bisericii ca păstrătoare de tradiție, de istorie, de neam și de limbă. Temerile lui Engels s-au adeverit la peste o sută de ani, când socialismul etic s-a retras în liniște, fără nicio urmă de regret în urma loviturilor pe care le-a
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]