183 matches
-
de cele trei ursitoare, care însă aparțin altui mileniu, având deprinderi și ritualuri moderniste: fumează (plăcându-le să fie „binișor amețite de fum, joc și băutură”), dau dovadă de pasivitate („chicoteau ca niște babe tăvălite prin mocirla vieții”), deși par păstrătoare a unei vechi tradiții (așezate fiind în jurul unei mese rotunde, rudimentare și grosolane). îl lasă pe prunc „Vă se descurce singur” și, după scurtul „urlet primordial”, decid că acestuia îi va plăcea Vă tacă, dar să și gândească. Chiar de la
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
al barbarilor, o supune întregului Occident. Cît despre cultura greco-latină, aceasta se menține în Italia prin intermediul literaților laici precum Boetius și Cassiodorus. În rest, tot Biserica este cea care salvează vestigiile, mănăstirile devenind, astfel, locuri de predilecție ale științei și păstrătoarele artei și gîndirii. Istoricii de expresie franceză au folosit, în mod tradițional, termenul de "mari invazii" pentru a desemna mișcările de populații numite "barbare", care, în secolul al V-lea al e.n., au înlocuit dominația romană în partea occidentală a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vara anului 1863, în fața acțiunilor opoziției, a "coaliției monstruoase'', Cuza acționa la rândul său pe mai multe planuri. Avea grijă mai întâi de armată căutând cu prilejul ceremoniei împărțirii noilor steaguri să releve într-o cuvântare patriotică, însemnătatea ei ca păstrătoare a tradițiilor de vitejie, onoare și loialitate. Întreprinde apoi o călătorie prin țară, fiind pretutindeni bine primit, aclamat de mulțime, ceea ce însemna pentru el că acțiunea opoziției din Camera Deputaților nu produsese un impact foarte mare în rândul populației 158
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
erau despre familie. "Grecii, romanii observa Maiorescu cu toate (nsușirile lor s-au năruit. Poporul german, din contră, "mit seiner Piet(t f(r die Familie", (nflorește" (apud. Călinescu, 1982, p. 419). Răm(ne accentul pus pe familie, structură salvatoare, păstrătoare ș( creatoare de habitudini care au putut perpetua un popor ce nu avea cum să supraviețuiască altfel. Desigur, (n perioada aceea ca ș( (n vremurile de dinaintea ei, comunitatea rurală deosebit de puternică se sprijinea cu precădere pe familie. Crezul lui Maiorescu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aici la acea istorie a specialiștilor făcută pentru specialiști, menită transmiterii către un grup de inițiați. Și nu pledez, evident, pentru un corporatism oarecare. Vorbesc de Istorie, cu majusculă, istoria umanității, scrisă de bărbați și femei în toate epocile, ultima păstrătoare a memoriei ei. Dar istoria este salutară și pentru că ne scapă de tirania memoriei și a preoților ei autoproclamați, nu cu lipsă de respect față de cei a căror memorie este indispensabil să o onorăm, ci doar pentru ca această datorie să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
renunțe pentru a permite uitarea, care nu înseamnă ștergerea evenimentului, ci doar ieșirea lui din memorie, încredințată de acum istoriei, cum se lăsa ieri "textului" sarcina de a aminti, cu o cadență regulată, dezastrele trecutului? Aceste relatări ritualizate slujeau drept păstrătoare ale memoriei, eliberând totodată conștiința evreului de povara evenimentului și de datoria de a-l retrăi la nesfârșit. Despre acest fel de memorie vorbesc aici, iar nararea istorică, substitut secular al textului religios, poate iniția această trecere salutară. Jorge Semprun
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să respingă enoriașii indiferent de condiția lor; mai mult, dat fiind că Biserica a devenit maica tuturor, ea reunea atît principii, cît și poporul într-un nou și înduioșător pact al iubirii pe care lumea îl admira; așadar, numai Biserica, păstrătoarea sacrului pact, putea să-l interpreteze și, în caz de încălcare, mai înainte ca părțile să revendice în fapt drepturile încălcate, ea trebuia să declare încălcarea. Înainte să fie stabilite aceste convenții creștine între popoare și conducătorii lor, suveranitatea era
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Stare care reînvie nemodificată, cu prospețimea primei explozii, ori de câte ori mi se întâmplă să reascult acele câteva măsuri predestinate parcă numai mie. Ce uimitoare această capacitate a muzicii - un fluid în care „îngheață” un alt fluid - de a fi depozitara și păstrătoarea „pe viață” a comorilor noastre sufletești! Audițiile muzicale clujene au reprezentat o experiență esențială a formației mele spirituale. Semnalez atenției cronicarilor „obsedantului deceniu” acest impresionant fenomen ce li se va părea probabil idilic și minor, dar în care eu văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dialectică” de ultimă oră a lui Barth, Bultmann și Brunner. Grecia Însă este locul unde și-a dobândit instrumentele de lucru - greaca modernă și greaca veche -, unde și-a făurit o viziune ideală asupra ortodoxiei, considerată ca unică și incoruptibilă păstrătoare a Adevărului divin. Lui Bielawski Îi revine meritul de a fi atras atenția nu numai asupra descoperirii Dogmaticii lui Cristos Androutsos (1867-1935), ci și a altor trei maeștri despre care nimeni nu amintise mai Înainte. Este vorba de Zikos Rosis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu comparabilă cu a marilor intelectuali interbelici, iubea luxul și comoditatea, era o mare gurmandă, era amatoare să afle picanterii despre cei din jur și cultiva, din nevoia de a fi lăsată în pace ca să-și poată continua rolul de păstrătoare a moștenirii Monicăi Lovinescu și corespondența cu aceasta, o pliere precaută la ingerințele politice în chestiunile sociale și personale. În privința raportului cu fiica ei, însă, se ridica la un nivel inegalabil, de o perfecțiune caldă, fără fisură, supraomenească. Este uimitor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de către ucenicii săi. Manuscrisele traducerilor sale în slavonă, în majoritatea lor, iau calea Rusiei și apar publicate la mănăstirea Optina, prin grija starețului Ambrozie (1812-1891). Optina va fi cunoscută de altfel în secolul al XIX-lea, ca cea mai fidelă păstrătoare a ideilor lui Paisie Velicikovski, iar starețul Ambrozie, devenit după moarte Sfântul Ambrozie de Optina, va fi considerat cel mai important ucenic din generația a doua al lui Paisie și cel mai energic lucrător în publicarea traducerilor sale. La Optina
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lanțurile strivitoare ale unui talent de geniu, care l-a ținut în puterea sa toată viața. Mănăstirea Optina fusese timp de jumătate de veac, începând cu 1845, și mai era încă și la momentul dispariției lui Tolstoi, cea mai fidelă păstrătoare a ideilor lui PAISIE VELICIKOVSKI și principalul difuzor al traducerilor și învățăturilor acestuia. Sfântul pelerin născut în Poltava, în 1722 (cu un veac înaintea lui Tolstoi), școlit în Kiev, înduhovnicit între isihaștii din Muntenia, devenit ieromonah, stareț și păstor de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fanariotă. Acești boieri care dețineau cea mai mare parte a avuției provinciei nu aveau la bază un statut și nici nu erau organizați după modelul aristocrației feudale europene (apusene). Această boierime nu avea mentalitatea, spiritul și nici tradiția aristocrației consacrate, păstrătoarea unor datini de sute de ani. “Spița neamului” nu se obișnuia a fi păstrată în arhivele de familie sau în cele publice. Puținele date genealogice erau înscrise fie cu prilejul judecăților pentru moșii, fie pe ceasloave bisericești sau în unele
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
este mai desăvârșită decât se credea. S-a dovedit și cu această ocaziune că femeia română este conștientă de datoriile ei naționale. Toate organizațiunile feministe din țară au luat parte activă la aceste manifestațiuni, așa cum și era indicată femeii române, păstrătoarea graiului, a datinelor și a patriotismului românesc. Din lipsă de spațiu nu putem arăta aici nenumărate societăți și asociațiuni care au participat la aceste manifestațiuni și eminentele femei care au semnat manifestele de chemare la întrunirile de protestare din diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
urmat. Socrates a ales să exemplifice cu prețul propriei vieți importanța virtuților etice și a respectului pentru lege. Un plus în acest sens este adus de poruncile și regulile de comportament civic din cărțile sfinte ale principalelor religii ale lumii. Păstrătoare ale rânduielilor civilizațiilor peste veacuri, scrierile confucianiste, biblice, coranice stipulează valori și norme de conduită dezirabile în relațiile dintre indivizi și în relațiile acestora cu comunitatea în general. Expresie a unor constante general umane, valoarea supremă a tuturor acestor scrieri
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
le e suficientă, acești real-politicieni ai lui Dumnezeu i-ar putea edifica asupra culiselor conspirației în curs. Nu la ei, sau nu numai la ei se ascut cuțitele, dar, în general, ei știu adresa furnizorilor. Prin natura lor, religiile sunt păstrătoare ale limbilor, gesturilor și scrierilor. Din acest punct de vedere, liturghiile Orientului constituie cel mai bun exemplu: ele servesc ca refugiu al timpului imobil acolo unde, în viața civilă, timpul stagnează deja, fără început și fără sfârșit, unde nimeni nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
explica: „aproape fiecare expresie, cuvânt sau formă merge cu rădăcinile sale în adâncuri de nestrăbătut”; din greaca veche nu a rezultat o limbă „cu un nou specific”, ceea ce reprezintă „un caz similar” cu cel al dacoromânei, considerată, cum am văzut, păstrătoarea cea mai fidelă a formelor limbii latine (p. 224). Din aceste aprecieri ale savantului german reiese clar aportul Școlii ardelene la cunoașterea limbii române în Europa. Cel de al doilea aspect vizează soarta comună a limbilor romanice care se raportează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite generalizări asupra materialului cules, ajunge la o clasificare a poeziilor populare (cântece bătrânești, de frunză, doine și hore), preluată și de V. Alecsandri. Valoarea documentară a acestor producții, păstrătoare ale limbii și obiceiurilor străvechi, o cântărește în spiritul gândirii lui Herder („Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor”). Dar nici palierul estetic nu e cu totul neglijat. Liric sau retoric, ironic și bătăios, scrisul lui R. e nuanțat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
grupuri de emigranți autoexilați n-au plecat degeaba din România lui Iliescu în ultimii 14 ani. Ei nu au chef să uite așa ușor, să fie duși de nas, să fie manipulați, pentru că ei sunt victimele. Aceste comunități active sunt păstrătoare ale memoriei, mărci ale traumelor teribile. Vocile din țară au tăcut resemnate, cumpărate, anihilate de dezinteresul public. Oricât ar încerca Iliescu să se prezinte drept Moș Crăciun în fața lor și oricât de «plesniți peste bot» ar fi, până la urmă, ei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-i poți uita pe cei ce ți-au fost alături. Întotdeauna, Radu va fi pentru mine, îndrumătorul, cel ce mi-a deschis ușa către Poezie și nu numai. De ce spun acest lucru? Tot de la el am învățat să fiu o păstrătoare a tot ce e bun, valoros, durabil. Am avut șansa să cunosc mulți oameni frumoși, valoroși, să-mi fac prieteni; țin atât de mult la Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivănescu care îmi spunea (cum îmi spune și Lucian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
încinsă își interpretau ursita de Anul Nou fetele care urmăreau să se căsătorească. Tot la vatră doftoroaiele satelor își preparau elixirurile, licorile și leacurile 7. Multe dintre acestea s-au petrecut, probabil, și în casa Eminoviceștilor; Raluca era o atentă păstrătoare a tradiției în tot ceea ce avea ea mai autentic. Învățătura nu l-a îndepărtat nici pe căminar de cultivarea vechilor obiceiuri, chiar dacă în sinea-i se îndoia de unele, ironizându-le. Așadar, structural, gospodăria familiei Eminovici de la Ipotești oricât s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și în satele importante se găsesc una sau mai multe familii de țigani, consacrate din tată în fiu profesiei de lăutar de țară, de muzicant ambulant. Orchestrele din Valahia s-au bucurat mereu de o oarecare celebritate; ele trec drept păstrătoare a cântecelor vechi celor mai iubite din țară. Au fost cunoscuți dintotdeauna sub numele de lăutari, cuvânt care vine de la lăută72, un fel de instrument cu coarde, a cărui origine este anterioară psalterionului lui David, dacă boemienii-țigani se trag
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de eficiența managerialismului de tip economic, abandonându-și propriile standarde și valori, este momentul ca școala să revină la virtuțile pe care Zeus le-a trimis oamenilor și pe care ea le-a uitat, pentru că rolul ei este acela de păstrătoare a acestor virtuți. Dincolo de instruirea de specialitate, care are menirea de a pregăti specialiști, școala trebuie să preia mesajul divin, ocupându-se de virtuțile civice, acele virtuți care sunt specifice unui cetățean, adică unui om al cetății. Comunitatea democratică poate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce în ce mai mare, pentru că în Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii ca oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării spiritului omenesc, ca păstrătoare a valorilor civilizației (Leibniz și Herder). (Urmare în numărul viitor) Maurice Olender - Limbile Paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 1999, București, 205 pagini, preț nemenționat.
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
îl strunește cu mînă sigură: un roman genealogic, de epocă și de atmosferă, al hieraticului, probabil hermafroditului Capșa, al ajutorului său, fidelul Costache, și al Radei, care poate vedea viitorul tuturor, mai puțin al lui Vasile; un roman al femeilor „păstrătoare” ale memoriei (și secretului dulciurilor) din familia Maiei; un roman de formare despre copilăria și adolescența acesteia din urmă: și - în sfîrșit - un roman al vieții studențești de cămin în tulburea perioadă postdecembristă. Ultimul este cel mai puternic și mai
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]