145 matches
-
de defilare printre pârleazurile și ulucile satului Zgîndăreni, moșie unde, pe vremuri, tăiaseră și spânzuraseră cele două fete mofturoase și neîncepute ale bogătanului Iacovachi. Când îl adulmecau pe Rege, câinii nu mai lătrau, cățelele scânceau, zăvorii dădeau, din țestele lor pătrățoase, a înțelegere și resemnare. Treceau țicniții pe uliți, ca prin calupul de unt. Ultima porțiune, dinspre noul Zgîndăreni, către dărâmăturile vechiului conac, au parcurs-o strângând între pulpe niște diavoli de țapi, care, spre deosebire de cei blânzi și împăciuitori ai Cooperativei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bântuim... Că bine zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare, Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos și ruginit. Înăuntru, aceeași tăcere, ca de albie secată. Tili rămase în fața tăbliei prinse doar de un colț. O îndreptă, zâmbind. Cine i-o fi dat numele ăsta ? întrebă, cu simpatie totuși. Parcă ar fi un fel de mâncare, ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mergem cu el ? — De ce-am așteptat atâția ani până să-l căutăm ? întrebă Jenică. — De ce-am așteptat atâția ani ca să ne jucăm din nou cu frunzele ? întrebă Maca, scoțând din sertar creioanele și scriindu-și cu litere pătrățoase numele pe pupitru. Apăsă, vârful se rupse. — Caută la tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili. L-ai scrie și pe cer. — Te pomenești că o s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altceva. Campania este simplă. Trei cuvinte, precum „Absolut San Francisco”, de exemplu. O simplitate care atrage privirile. Nici un text. Totodată, vă mai aduceți aminte un lucru: sticla distinctă. Înainte de Absolut, majoritatea băuturilor alcoolice erau îmbuteliate în sticle cu gât lung, pătrățoase. Demonstrând puterea opusului în marketing, suedezii au desenat sticla lor cu gâtul scurt și rotunjită. În consecință, fiecare reclamă la Absolut reunește două caracteristici unice ale mărcii - numele și ambalajul deosebit -, ceea ce sporește eficacitatea fiecărei reclame. Campania este deosebită. Nu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
în secundele alea de așteptare, care mi se păreau ore, l-am botezat așa. Îl țin minte și acum, după treizeci de ani. Avea o formă ovoidală, se vedea clar că fusese făcut dintr-un rest de drug de fier-beton pătrățos, gros ca degetul mare, mai apoi rotunjit cu bătăi de ciocan. Vopsit de mai multe ori, strat peste strat, lăsa să se ghicească nuanța inițială, un maro-gălbui de țeava de gaz metan, acoperit cu un verde scorojit deja de timp
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
răsucindu-se spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tâlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? râde un tip de lângă noi. E solid. Are mâinile ca niște lopeți. Are capul la fel de pătrățos ca masca lui Darth Vader. Știm că tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei râd. Ei doar râd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Am ridicat modest din umeri. Avea dreptate, Însă. Când l-am prins pe Gormann, am fost celebru un timp. Eram un bun polițist pe vremea aia. Tânărul Anwärter Își scoase chipiul Înalt și se scărpină În vârful capului său oarecum pătrățos: — Măi, să fie, zise el, apoi adăugă: O să intru În Kripo. Adică, dacă mă vor accepta. Pari a fi un tip destul de inteligent, o să faci sigur față. — Mulțumesc. Ei, ce-ar fi să-mi dați un pont? — Încearcă să pariezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
droguri și prostituate lituaniene din Edinburgh. Trecuse În semilegalitate cam acum trei ani, dacă se putea spune asta despre vânzarea de proprietăți. McLennan Houses cumpărase loturi mari de pământ la periferia Edinburgh-ului și le acoperise cu căsuțe mici și pătrățoase. Tatonase de curând și zona Aberdeenului, Încercând să se bage În jocul imobiliar de aici până să dispară cu totul. Se pusese cu magnații locali. Numai că Malk Cuțitul nu juca după aceleași reguli ca edilii locali. Juca dur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că erau o sută cincizeci, poate douăsute de metri, până jos de tot, la apa rece și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
târziu, când Ruby și mătușa Sylvia plecau, Ronnie o trase pe fiica ei de mânecă. —Nu te Îngrijora, dragă, Îi șopti ea, În fiecare seară, descânt pentru ca tu să-ți găsești un bărbat. Apoi Îi strecură un pachet subțire și pătrățos În geantă și-i spuse: Deschide-l când ajungi acasă, spuse ea. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Ruby stătea În pat uitându-se la umbrele de pe tavan. Deci, la vârsta de 32 de ani, avea să aibă un frățior sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unul dintre băiețeii timizi cu care umbla Helen de obicei. Ăsta era bărbat în toată regula. Sigur, unul tânăr. Dar, incontestabil, bărbat. Avea peste un metru optzeci și doi și era foarte sexy. Picioare lungi. Brațe musculoase. Ochi albaștri. Maxilar pătrățos. Zâmbet larg. Dac-am fi avut un testosteronometru agățat pe perete, atunci nivelul mercurului ar fi țîșnit prin acoperiș. M-am întors la timp ca să-l văd strângându-i mâna mamei cu cel mai ferm gest de care avusese parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cauzat de scaunele trase și târâte de cei care se așezau la masă. Luând loc la masă, Adam făcea notă discordantă cu toți ceilalți. Datorită staturii lui, scaunul părea de pitic, iar Adam era ridicol de frumos cu maxilarul lui pătrățos. Era ca și cum l-ai fi avut în bucătărie pe Superman sau ca și cum Mel Gibson ar fi trecut pe la tine pentru un ceai. Jos pălăria în fața lui Helen. De data asta alesese o frumusețe de bărbat. Frumusețea totală a lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
metru optzeci și nouă. Ar fi avut pielea albă și plină de pistrui, în locul pielii lui măslinii. Ar fi avut un păr țepos, șaten, în locul părului său negru și mătăsos. Ar fi avut un maxilar moale și neconturat, în locul celui pătrățos, parcă sculptat în granit. Asta obțineai atunci când aveai un mod de viață care însemna că mâncai pastramă de vacă și pâine de secară, cornuri cu brânză și somon, beai sucuri acidulate și bere, te uitai la meciuri, la gem spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
furioasă. Abia atunci am realizat că Helen nu era singură. Ne adusese un musafir. Un musafir de sex masculin. Un musafir înalt, frumos și de sex masculin. Un musafir splendid, cu ochi albaștri, cu părul închis la culoare, cu falca pătrățoasă, înalt, frumos și de sex masculin, care era îmbrăcat cu niște blugi decolorați și cu un tricou alb. Un musafir care, de când nu-l mai văzusem, se bronzase. Nu crezusem că putea să devină și mai frumos, dar se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât magazioara din curtea casei alor mei din Avon, dar cu foarte puțin. Și, spre deosebire de majoritatea spațiilor goale care par mai mari odată mobilate, odaia mea parcă intrase la apă și se redusese la jumătatea dimensiunilor inițiale. Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă de dormitor: un pat de mărime medie, o comodă, poate chiar o noptieră sau două. Lily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru petrecerea care se organizează Întotdeauna după serbare. Mesajul e scris Într-o culoare roșu-mov, iar În partea de jos a paginii, lângă semnătura domnișoarei Empson, e desenat un om de zăpadă care rânjește timid, cu o tichie din aceea pătrățoasă cum poartă elevii și profesorii la ceremonia de absolvire a liceului sau facultății. Dar nu vă lăsați Înșelați de tonul profund informal și de explozia de semne de exclamare prietenoase!!! O, nu. Mesajele de la școală sunt scrise Într-un cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și scoate o mapă neagră pentru acte și din ea câteva foi de hârtie milimetrică uzate bine de atâta umblat cu ele. Reprezintă un desen a ceva care pare să aibă rât și e garnisit cu o pereche de aripi pătrățoase În părți. Un porc zburător? Întorc foaia. Ce e asta? Primul scutec biodegradabil din lume. Dar tu nu știi nimic despre scutece. — Acum știu. Trebuie să vă spun că tatăl meu are antecedente În acest domeniu. Unul dintre marii inventatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și „lasă-mă să te las“, care te prostesc și în cele din urmă te anihilează ca individ. Eduard tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o parte savarina din față și își încrucișează mâinile pe măsuța metalică, pătrățoasă și șchioapă, vopsită în alb. Se apleacă ușor înainte, așteptând să-mi continui destăinuirea. îmi regăsesc cu greu răsuflarea. Oare e adevărat ce mi se întâmplă? Nu cumva mintea mea a luat-o iar razna? — Ai o minte care uneori
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o curte îngustă în care de-abia deschideai poarta că și intrai în bucătăria de vară. Mai făceai câțiva pași și apoi suiai cele trei trepte care du ceau spre casa cu hol mic la intrare, cu camere mici și pătrățoase. Marele avantaj al acestor camere era că aveau multe geamuri, la rândul lor mici și pătrățoase, și erau luminoase. Nici un geam nu dădea în vreun zid, ca în camera lui de bloc. Fusese casa bunicilor lui. Mama lui se mutase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mai făceai câțiva pași și apoi suiai cele trei trepte care du ceau spre casa cu hol mic la intrare, cu camere mici și pătrățoase. Marele avantaj al acestor camere era că aveau multe geamuri, la rândul lor mici și pătrățoase, și erau luminoase. Nici un geam nu dădea în vreun zid, ca în camera lui de bloc. Fusese casa bunicilor lui. Mama lui se mutase aici în urmă cu zece ani, când îi părăsise, și trăia din salariul de asistentă la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iar frumosul ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind-o. — M-am gândit să ne vedem aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet! îi spuse ea în șoaptă Clarei, zâmbind complice, pe când se așezau la o masă metalică, albă, pătrățoasă și șchioapă. I-am întrebat de câteva ori care-i secretul, dar n-au vrut în ruptul capului să-mi spună. Ce zici, te încumeți? Clara îi întoarse zâmbetul în aceeași secundă în care o izbi un gând ivit din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hotărâtă să-și ducă la bun sfârșit primul ei roman. Era convinsă, fără să fi primit vreo confirmare de la Bobo, că acolo, în casa bunicilor, se retrăsese Eduard după accident. Acolo, într-una dintre acele încăperi cu ferestre mici și pătrățoase. Poate chiar în acea încăpere în care se afla ea cu Bobo stătuse Eduard atunci când se refugiase la mare și nu mai dorise să vadă pe nimeni. Sau aproape pe nimeni. în nici un caz pe ea. Examinase emoționată încăperea. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în care se afla ea cu Bobo stătuse Eduard atunci când se refugiase la mare și nu mai dorise să vadă pe nimeni. Sau aproape pe nimeni. în nici un caz pe ea. Examinase emoționată încăperea. Se apropiase de geamurile mici și pătrățoase, cu obloane groase pe dinafară, care nu lăsau să pătrundă lumina, și le mângâie cu privirea. Atunci, ca și acum, era probabil o liniște deplină, în care îți puteai auzi gândurile. Oare la ce se gândea atunci Eduard? — Și Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți, picotește toropit de căldura puternică a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]