310 matches
-
randament mai scăzute decât cele "istorice"; * riscul de faliment a societății emitente; * riscul de pierdere integrală a capitalului investit. Spunem că riscul este cunoscut când se cunoaște distribuția probabilităților sale. Distribuția poate fi studiată cu ajutorul mediei, dispersiei și abaterii medii pătratice. Ipoteza de normalitate axiomă fundamentală a statisticii constă în aceea că, valorile efective ale rentabilității urmează legea normală de distribuție, adică sunt simetric distribuite în jurul mediei 6. Riscul unui titlu mobiliar se poate calcula ca dispersia rentabilităților seriei dinamice în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
pi probabilitatea de apariție a valorii ri. În calcule (n-1) se simplifică, iar pi se consideră echiprobabile și nu vor mai apărea în formule, fiind constante. Printr-un abuz de notație, putem considera formula simplificată a dispersiei: Abaterea medie pătratică este: Legea normală redusă de distribuție (cu media 0 și dispersia 1) ne permite să folosim următoarea relație între rentabilitatea medie, abaterea medie pătratică și rentabilitatea sperată (r1) a titlului financiar: De exemplu, pentru =1, odată calculate și , rentabilitatea sperată
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
formule, fiind constante. Printr-un abuz de notație, putem considera formula simplificată a dispersiei: Abaterea medie pătratică este: Legea normală redusă de distribuție (cu media 0 și dispersia 1) ne permite să folosim următoarea relație între rentabilitatea medie, abaterea medie pătratică și rentabilitatea sperată (r1) a titlului financiar: De exemplu, pentru =1, odată calculate și , rentabilitatea sperată r1 are cea mai mare probabilitate de a fi egală cu: r1 Pentru valori semnificative ale lui ( = 1/2 , = 1, = 3/2, etc), probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
probabilitate de a fi egală cu: r1 Pentru valori semnificative ale lui ( = 1/2 , = 1, = 3/2, etc), probabilitatea intervalului corespunzător lui r1, este calculată în tabele statistice. De exemplu, Prob (1/2 <r1 < + 1/2) = 38,3%. Abaterea medie pătratică este importantă, deoarece indică stabilitatea rentabilităților seriei, în jurul rentabilității medii. Astfel, cu cât este mai mică, titlul este mai stabil și riscul mai scăzut. Se manifestă următoarea legitate: Pentru un nivel dat al riscului, investitorii vor prefera plasamentul ce oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
unei investiții în valori mobiliare presupune evaluarea a două variabile: a cash-flow-urilor viitoare și a ratelor lor de actualizare. Informațiile luate în calcul privesc structura costurilor și a capitalului, ratele dobânzii și inflației etc. Indicatorii statistici: media și abaterea medie pătratică a rentabilității au "relevanță istorică" în condiții relativ constante de desfășurare a fenomenului economic. Dacă însă, valoarea mobiliară evaluează pe o piață nouă sau imatură, sau fluctuațiile macroeconomice (creștere/declin economic, inflație etc.) sunt importante, mediul aleator devine incert. În
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
consideră un sistem general format din trei ecuații: (7) suma ponderilor; (8) ecuația ratei rentabilității portofoliului; pentru simplificare, vom nota: RrP = rP; Se notează portofoliul cu "P" pentru a nu se face confuzie cu "p" (piața); (9) ecuația abaterii medii pătratice (a deviației standard) a portofoliului. Deoarece dispersia portofoliului ne permite să apreciem riscul acestuia, modelul va pune în legătură rentabilitatea și riscul pentru un portofoliu compus din două titluri individuale. Prima ecuație revine la: Pentru =0 portofoliul conține numai titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
F 1 ,935a ,874 ,864 2,43865 ,874 93,389 2 27 ,000 1,319 a. Variabilele predictorii: (constantă), divorțuri, căsătorii b. Variabila dependentă: născuții vii Tabelul 119. Prezentarea sumară a modelului Model Sume de pătrate Grade de libertate Medie pătratică F Nivelul de semnificație Regresie 1110,772 2 555,386 93,389 0,000 Reziduală (diferența între cât s-a prezis cât este efectiv) 160,569 27 5,947 Total 1271,342 29 c. Variabilele predictorii: (constantă), divorțuri, căsătorii d.
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
au împrumutat numerele de la egipteni, maeștrii geometriei. Drept rezultat, în matematica grecească nu exista o distincție semnificativă între forme și numere. Pentru filozofii matematicieni greci acestea erau oarecum același lucru. (Chiar și astăzi, ca urmare a influenței lor, avem numere pătratice și numere triunghiulare [Figura 5].) În acea epocă, să dovedești o teoremă matematică era deseori la fel de simplu cum era să desenezi un portret grațios; uneltele folosite în matematica grecilor antici nu erau creionul și hârtia, ci rigla și compasul. Iar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și înmulțirile din activitatea cotidiană, impactul adevărat al cifrelor indiene a fost mult mai puternic. Numerele se detașaseră, în sfârșit, de geometrie; ele nu mai erau utilizate doar pentru a măsura obiecte. Spre deosebire de greci, indienii nu vedeau pătrate în numerele pătratice sau arii de dreptunghiuri în produsul a două valori diferite. În schimb, vedeau interdependența dintre cifre și numere, golite de semnificația lor geometrică. Așa s-a născut ceea ce cunoaștem noi sub denumirea de algebră. Deși stilul lor de judecată nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vestigiu târziu, o victimă a succesului pe care-l obținuse prin căsătoria algebrei cu geometria. Numerele negative erau de mult timp utile în algebră - chiar și în cea europeană. Ele apăreau mereu în rezolvarea ecuațiilor, cum ar fi a celor pătratice. O ecuație liniară, precum 4x - 12 = 0, este extrem de ușor de rezolvat, așa că astfel de probleme nu i-au amuzat prea mult timp pe matematicieni. De aceea, și-au îndreptat repede atenția spre altele, mai grele: ecuațiile pătratice - cele care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a celor pătratice. O ecuație liniară, precum 4x - 12 = 0, este extrem de ușor de rezolvat, așa că astfel de probleme nu i-au amuzat prea mult timp pe matematicieni. De aceea, și-au îndreptat repede atenția spre altele, mai grele: ecuațiile pătratice - cele care încep cu termenul x2, de genul x2 - 1 = 0. Ecuațiile pătratice sunt mai complicate decât ecuațiile obișnuite; un motiv ar fi că pot avea două rădăcini diferite. De exemplu, x2 - 1 = 0 are două soluții: 1 și -1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de rezolvat, așa că astfel de probleme nu i-au amuzat prea mult timp pe matematicieni. De aceea, și-au îndreptat repede atenția spre altele, mai grele: ecuațiile pătratice - cele care încep cu termenul x2, de genul x2 - 1 = 0. Ecuațiile pătratice sunt mai complicate decât ecuațiile obișnuite; un motiv ar fi că pot avea două rădăcini diferite. De exemplu, x2 - 1 = 0 are două soluții: 1 și -1. (Înlocuiți-l pe x cu -1 sau 1 și vedeți ce se întâmplă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aceste două soluții funcționează; după cum se vede, expresia x2 - 1 se scindează în (x - 1) (x + 1), fiind astfel ușor de observat faptul că, dacă x ar fi egal cu 1 sau cu -1, soluția ei este zero. Deși ecuațiile pătratice sunt mai complicate decât cele liniare, există un mod simplu de a afla care sunt rădăcinile unei astfel de ecuații. Este vorba despre renumita formulă a rădăcinilor ecuațiilor de gradul al doilea, extrem de importantă în algebra de liceu. Formula pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cele liniare, există un mod simplu de a afla care sunt rădăcinile unei astfel de ecuații. Este vorba despre renumita formulă a rădăcinilor ecuațiilor de gradul al doilea, extrem de importantă în algebra de liceu. Formula pentru aflarea rădăcinilor unei ecuații pătratice, ax2 + bx + c = 0 este: Semnul + ne dă o rădăcină, în timp ce semnul - ne o dă pe cealaltă. Formula rădăcinilor ecuațiilor de gradul al doilea era cunoscută de secole; matematicianul al-Khowarizmi, din secolul al IX lea, știa să rezolve aproape orice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
bx + c = 0 este: Semnul + ne dă o rădăcină, în timp ce semnul - ne o dă pe cealaltă. Formula rădăcinilor ecuațiilor de gradul al doilea era cunoscută de secole; matematicianul al-Khowarizmi, din secolul al IX lea, știa să rezolve aproape orice ecuație pătratică, deși nu părea să considere că numerele negative pot fi rădăcini. La puțin timp după aceea, matematicienii au învățat să accepte numerele </formula>. negative ca soluții valabile ale ecuațiilor. Numerele imaginare, însă, erau puțin diferite. Numerele imaginare nu apăreau niciodată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
rădăcini. La puțin timp după aceea, matematicienii au învățat să accepte numerele </formula>. negative ca soluții valabile ale ecuațiilor. Numerele imaginare, însă, erau puțin diferite. Numerele imaginare nu apăreau niciodată în ecuații liniare, dar începuseră să se strecoare prin cele pătratice. Luați în considerare ecuația x2 + 1 = 0. Nici un număr nu pare s-o poată satisface; puteți înlocui necunoscuta cu -1, 3, -750, 235,23 sau orice alt număr pozitiv ori negativ vă trece prin minte și tot nu obțineți rezultatul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
celula elementară a cristalului de NaCl. (vezi figura 1.3.): Fig. 1.3. Reprezentarea spațială a unei celule elementare de NaCl După măsura muchiilor și a unghiurilor dintre ele se determină șapte rețele primitive, șapte sisteme cristaline: b cubic; b pătratic; b rombic; bmonoclinic; b triclinic; b romboedric; b hexagonal. Cristalele care prezintă unul din cele șapte sisteme cristaline se numesc cristale ideale. 22 În realitate, din cauza energiei termice absorbite, particulele din nodurile rețelei se deplasează. De asemenea, orice substanță reală
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
bine calculată, suma abaterilor este nulă. Pentru caracterizarea unei determinări se calculează eroarea absolută medie. 102 În cazul unor determinări cu rezultate foarte depărtate de valoarea reală dar care dau media aritmetică apropiată de aceasta, se calculează alte erori: eroarea pătratică medie, unde ∆ai = abaterea fiecărei măsurători față de media aritmetică; n = numărul de măsurători. Exemplu: avem cinci măsurători pentru presiune: 756 mm Hg; 760 mm Hg; 758 mm Hg; 764 mm Hg; 750 mm Hg. ∆a1 = 1,6; ∆a2 = + 2,3
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
prin rotație. Teoria acestui fenomen a fost elaborată de Einstein, în 1907 și Smolukowski, în 1908, teorie care permite determinarea vitezei și dimensiunilor particulelor. Pe baza statisticii clasice s-a considerat, în locul spațiului real și a vitezei reale, deplasarea medie pătratică . Aceasta este egală cu pătratul proiecției pe o dreaptă a distanței minime dintre poziția inițială și cea finală a unei particule aflate în mișcare browniană, după un timp de observație τ. Relația fundamentală a teoriei mișcării browniene stabilește legătura între
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
egală cu pătratul proiecției pe o dreaptă a distanței minime dintre poziția inițială și cea finală a unei particule aflate în mișcare browniană, după un timp de observație τ. Relația fundamentală a teoriei mișcării browniene stabilește legătura între deplasarea medie pătratică (sau deplasarea medie aparentă), coeficientul de difuzie D și timpul τ: = 2 · D · τ , astfel încât = 135 Înlocuind valoarea coeficientului de difuzie se obține relația dintre deplasarea medie și raza particulei, numită și ecuația Einstein - Smolukowski: = unde este deplasarea medie, T
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
celule de parenchim cortical se observă pereți de diviziune, iar între fasciculul foliar și arcurile caulinare se individualizează un cordon de procambiu ce va pătrunde în mugurul axilar. La baza internodului următor (foto 53), conturul secțiunii transversale prin epicotil este pătratic, cu două laturi concave și două concrescute cu bazele frunzelor; în concavitatea dintre epicotil și bazele frunzelor sunt prezenți muguri (foto 54); aceștia prezintă la bază epidermă, scoarță și măduvă definitive, iar țesuturile conducătoare sunt reprezentate printr-un inel de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
dintre cea mai mare și cea mai mică valoare. Cu cât amplitudinea este mai mică cu atât valorile vor fi mai apropiate. în care: Au amplitudinea, xV - valoarea cea mai mare măsurată, xv - valoarea cea mai mică măsurată. * Abaterea medie pătratică, s* sau deviația standard reprezintă parametrul principal care exprimă împrăștierea rezultatelor în jurul valorii medii, fiind un indicator al preciziei, dar și al erorilor întâmplătoare care afectează procesul de analiză. În cazul unei distribuții normale a datelor, abaterea medie pătratică se
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
medie pătratică, s* sau deviația standard reprezintă parametrul principal care exprimă împrăștierea rezultatelor în jurul valorii medii, fiind un indicator al preciziei, dar și al erorilor întâmplătoare care afectează procesul de analiză. În cazul unei distribuții normale a datelor, abaterea medie pătratică se calculează cu relația: în care: xi - valori individuale măsurate, xm - valoarea media aritmetică, n - număr de elemente măsurate. * Dispersia sau varianța, s2, reprezintă pătratul abaterii standard și măsoară gradul de împrăștiere a eșantionului în jurul mediei de sondaj. Pentru un
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
variație (coeficientul de variație al lui Pearson) VP, exprimă gradul de omogenitate a unui eșantion și se calculează ca raport între abaterea standard și media eșantionului, rezultatul fiind exprimat în procente. în care: VP - coeficientul de variație, s* - abaterea medie pătratică, xm - valoarea media aritmetică a valorilor măsurate. Interpretarea coeficientului de variație se face în funcție de valorile obținute: pentru valori de până la 15%, împrăștierea datelor este foarte mică, iar media de reprezentativă, deoarece eșantionul măsurat este omogen; pentru valori cuprinse între 15-30
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
ν* concentrația unităților reticulate într-o unitate de volum de copolimer uscat; ϕ2 fracția volumică a copolimerului în copolimerul umflat; V1 volumul molar parțial al solventului; <α2>0 factorul de dilatare izotropică, care este egal cu raportul între diferența medie pătratică între capetele lanțului în stare uscată și aceeași cantitate în rețeaua în stare de referință, care se consideră stare neperturbată. Pentru rețelele preparate în absența diluantului, ca o primă aproximație se presupune că < α2 > 1, adică în stare uscată catenele
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]