553 matches
-
Simona mică se aplecă încetișor. Ajunse lângă arici. O, dar ce mică sunt acum ! Tati, tati uite sunt mică, mică, pot să intru în buzunarul tău. Nu-l văzu pe tati, dar reuși să intre în căsuța ariciului. Pe un pătuț doi arici mititei, cu țepi mici, mici, stăteau cuminți așteptând-o pe mămica lor. - Hai micuților, să vedeți ce v-am adus de mâncare! O mulțime de bunătăți. Aici aveți siropel de arțar, mi l-a dat căprioara, vecina noastră
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1479480793.html [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
bunătate, mare, mare.! Miere ! mă împiedicasem de o tulpină de floare- clopoțel, și o albinuță, o doamne ce harnică era, mi-a adus repede, repede fagurele acesta. O mulțime de bunătăți ne-a adus mămica. Aricii mititei o zbughiră din pătuțul lor și s-au înfruptat cu bunătățile aduse . Simona-mică, privea și plânse: - mi-e foame și mie de ce mama nu-mi dă să mănânc ? Unde a plecat mama ? - Știi de ce nu o vezi pe mama ? îi zise ariciul : - Tu acum
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1479480793.html [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
emoția provocată de relatarea medicului, abia se auzi în încăpere. - Desigur. Să mergem! Rezerva în care se afla fetița era foarte aproape. Doar baia despărțea cele două încăperi. Intră doctorița întâi apoi, cu inima strânsă, Emanuela. În încăpere erau trei pătuțuri. Doar cel din mijloc era ocupat de un îngeraș micuț, cu fața în sus, având capul întors spre fereastră. Avea în jurul taliei un scutecel, piciorușele fiind rămase la vedere, subțirele, cu bazinul bombat, având acele semne de copil subnutrit, rahitic
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421619855.html [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
AȘA DE NEGRU IV, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență un serviciu, suma de bani, strânsă de ea, pentru asemenea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ionel_c%C3%A2rstea/canal [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
auzit soneria și doamna Oprescu președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie. Citește mai mult A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență un serviciu, suma de bani, strânsă de ea, pentru asemenea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ionel_c%C3%A2rstea/canal [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI MELC / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
POVESTEA UNUI MELC de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1480532098.html [Corola-blog/BlogPost/379275_a_380604]
-
în unele seri o vedea pe Cecilia tristă. Ba mai mult, gândea că dacă ar fi fost pictor ar fi fost încântat să picteze un tablou în care să o înfățișeze pe Cecilia așa cum arăta în acele momente. Așezată înaintea pătuțului fetiței ce dormea, gânditoare, cu capul puțin aplecat, părul ei negru lung îi cădea pe spate, fruntea puțin încruntată de gânduri îngrijorătoare, ochii ei albaștrii, în acele momente exprimau multă durere interioară. În momentele când o vedea așa, Sandu căuta
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1496223326.html [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
a spart cu un zgomot puternic. Olga s-a ascuns în dormitorul copiiilor, a încuiat ușa, apoi a prins în brațe pe cei doi fii, unul avea șase ani, iar celălalt patru. Un timp a fost liniște, copiii dormeau în pătuțul lor, femeia le veghea somnul. Liniștea nopții a fost spartă de o bufnitură, nevasta înțelesese, că era soțul ei care plecase spre dormitor, dar alunecase pe cioburile din farfuria spartă. Ar fi mers să vadă dacă era rănit, îi era
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1472634137.html [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
aflat bunicul de pățania mea o iau spre casă, ajuns acolo vedeam că habar nu aveau, mă pun eu să mănânc o turtă de mălai cu lapte de te lingeai pe bot de bună ce era și mă culc în pătuțul meu, care îmi era tare drag, fără să scot un cuvânt. În acel pătuț a mai crescut un văr de al meu, atâta era de strașnic și de bine făcut de a rezistat ani de-a rândul iar bunicii îl
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odio_sorin_andreica_1372921932.html [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
nu aveau, mă pun eu să mănânc o turtă de mălai cu lapte de te lingeai pe bot de bună ce era și mă culc în pătuțul meu, care îmi era tare drag, fără să scot un cuvânt. În acel pătuț a mai crescut un văr de al meu, atâta era de strașnic și de bine făcut de a rezistat ani de-a rândul iar bunicii îl țineau sub un pat mai mare.A doua zi numai ce o cheamă pe
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odio_sorin_andreica_1372921932.html [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
Nu mai conta, atât de mult, din moment ce a găsit-o, este bine..., chiar este foarte bine! Emanuela privi mirată în jurul ei și analiză puțin salonul. Era foarte curat, spre deosebire de salonul în care stătea Daniela la celălalt spital, avea doar două pătuțuri, lenjeria curată, din material cu imprimeuri vesele, era foarte bine luminat, avea personaje de desene animate pe pereți iar pe peretele dinspre răsărit, o iconiță a Sfântului Stelian, ocrotitor al copiilor, veghea cu grijă asupra celor doi micuți din salon
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430331149.html [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
aceasta este îmbrăcată. Avea o salopețică roz iar pe dedesubt purta un tricouaș alb cu mânecuță scurtă. Emanuela nu a recunoscut nimic din ce îi cumpărase ea. Era de apreciat faptul, că hăinuțele cu care era îmbrăcată și lenjeria din pătuț, erau foarte curate și asta, în pofida faptului, că nimeni nu a știut că ea va veni să vadă fetița. Agitația creată de Daniela, bucuria, neobosit, manifestată de când și-a văzut nănuța, l-au făcut pe colegul ei de “apartament”, să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430331149.html [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
a ta va veni, culând! Gata, puiuț! Fă nani! Uite lâde fetița de tine! E lusine! Pruncul, însă, care atâta timp cât Emanuela a vorbit cu el, dădea semne că a adormit la loc, când aceasta a dorit să se îndepărteze de pătuț, a început să țipe, din nou, chiar mai tare. Emanuela s-a aplecat spre pătuț, cu intenția de a ridica băiețelul în brațe pentru a-l liniști. Atunci o mână i-a atins umărul. S-a întors, oarecum speriată, fiind
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430331149.html [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
lusine! Pruncul, însă, care atâta timp cât Emanuela a vorbit cu el, dădea semne că a adormit la loc, când aceasta a dorit să se îndepărteze de pătuț, a început să țipe, din nou, chiar mai tare. Emanuela s-a aplecat spre pătuț, cu intenția de a ridica băiețelul în brațe pentru a-l liniști. Atunci o mână i-a atins umărul. S-a întors, oarecum speriată, fiind foarte concentrată la cei doi copii, Daniela pe care o avea deja în brațe și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430331149.html [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
doamna Romașcanu, încântat! Dacă doriți, putem merge în cabinet și vă voi da toate informațiile. Nu sunt prea multe de spus, însă, trebuie să știți că nu avem nimic de ascuns. Vă conduc! Emanuela o așeză ușor pe Daniela în pătuț, care între timp adormise și împreună cu medicul Chiriac, ieșiră în holul spitalului și se îndreptară spre cabinetul doctorului. Înainte să intre în cabinet, acesta strigă către asistentă: - Doamnă Angela vă rog să-mi aduceți fișa de observație a domnișoarei Luca
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430331149.html [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
mai vedea! Bine că a regăsit-o. În doar câteva zile i se părea foarte mult schimbată. „Parcă a mai crescut și este și mai frumoasă. Și ce este mai bine, aici este mult mai bine îngrijită”. Se aplecă asupra pătuțului, o sărută pe frunte, o mângâie ușor pe obraji, îi așeză cearșaful cu care era învelită, apoi, privind-o încă o dată din pragul ușii, se întoarse și se îndreptă către cabinetul asistentelor. Ușa fiind întredeschisă, Manuela ciocănind ușor, îmtrebă: - Mă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430331149.html [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
bun și pentru grijă și a condus-o până la lift, stabilind să o țină la curent cu orice modificare în starea de sănătate a Mariei. Furată de gânduri, Emanuela nu realiză când Daniela se trezi și o privea liniștită din pătuț, parcă încercând să-i descifreze neliniștea. Întorcând mecanic privirea spre fetiță, în crâmpeiul de gânduri își făcură loc acei ochi mari, negri, ce o sfredeleau cu atenție și care întâlnindu-se cu ai Emanuelei au devenit dintr-o dată luminoși, electrizanți
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1431920443.html [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
sfredeleau cu atenție și care întâlnindu-se cu ai Emanuelei au devenit dintr-o dată luminoși, electrizanți. Fetița începuse să râdă, astfel că întregul chip al Emanuelei se lumină, femeia simțindu-și sufletul liniștit și la fel de luminos. A ridicat-o din pătuț, îmbrățișându-se și jucându-se încântate. În drum spre spital, Emanuela zărise într-o vitrină o salopetă roz, pentru fetițe, cu un imprimeu drăguț cu personajul de desene animate „Candy”, care avea și o bonetă tip băsmăluță cu cozoroc și
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1431920443.html [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
lung? De ce diferă fețele noastre? Oare diferențele se întind și asupra restului corpului? Între alte multe. Laborantul farmaciei ne construise din lădițe o căsuță cu terasă. Avea în spațiul de jos, acoperit, și un simulacru de masă, chiar și un pătuț, cam de păpuși. Acolo ne petreceam clipele libere care au devenit cele mai scumpe amintiri. În căsuța noastră, numai și numai a noastră, ne permiteam orice. Dese ori experiențele cereau să ne dezbrăcăm și o făceam fără sfială. De aici
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/emil_wagner_1488365140.html [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
medie. Afișele mi se par coole, si am inteles și jocurile de cuvinte, desi cel pentru domni îmi sună și mie mai evident. Public țintă: intelectuali. Ya, right! Mesajele ... sunt precum cele din mică publicitate care sună cam așa: Vând pătuț pentru copii cu picioare de lemn. @gabi: să nu-mi zici că “target”-ul intelectual de 24 - 40 ani se jenează de bicicletă aia, dar nu se jenează să stea cu cricul în pământ. În orice caz, data viitoare o să
Noile ad-uri Cicloteque by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82828_a_84153]
-
fi doar frumos ....si-atat.” Andra: “Seară, în fiecare seară, în ultimii 2 ani și jumătate când am fost toți 4 acasă (eu, el, copila, pisica) se întâmplă la fel. Până la momentul de acum 2 ani și jumătate a fost pătuțul cu grilaj. Dialogul și acțiunile prezentate se repetă aproape zilnic și nu cred că am putea să sărim peste ele, pentru că ar fi trist ptr noi (părinții). Personajele dialogului sunt eu și copilul -Hai să te speli -Stau jos?! -E
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
pericol . În timp ce se chinuia să se ridice din pat și să meargă să-și salveze copilul , asistentele intraseră în pauza de cafea și nu puteau fi deranjate sub nicio formă . Bebelușul nu mai respiră ....intra în șoc...mama ajunge la pătuțul lui după multe chinuri și se apucă de țipat ,strigând disperată după ajutor. Asistentele vin , mergând așa agale, o întreabă ce s-a întâmplat , iar ea, nu mai putea să vorbească , ci își lua copilașul în brațe și plângea “Nu
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
zic că azi mai sunt ca la 10 luni, că mă cam sâcâie un genunchi. Pe la un an, tot în timpul unei frumoase seri în familie, am fost la un pas să mă sinucid cu ajutorul unui ghiveci. Mă țineau într-un pătuț, lângă care, undeva, în lateral, dar destul de sus, era un ghiveci cu o floare de-aia lungă, atârnătoare. Nu se știe cum, am reușit s-o ajung cu mâna și să mă atârn de ea. În secunda următoare, ghiveciul a
O femeie mică nu trebuie atinsă nici cu o floare în ghiveci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20840_a_22165]
-
ghiveci cu o floare de-aia lungă, atârnătoare. Nu se știe cum, am reușit s-o ajung cu mâna și să mă atârn de ea. În secunda următoare, ghiveciul a trecut în viteză pe lângă capul meu și a poposit în pătuț. Mamaie a înghețat cu tot cu puloverul pe care-l tricota, ca-n reclamele alea la gumă de mestecat mentolată, iar tataie a alergat către mine, ca Bruce Willis când are de oprit Apocalipsa. Cred că și azi, când merg la biserică
O femeie mică nu trebuie atinsă nici cu o floare în ghiveci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20840_a_22165]
-
și drumuri cu destinații comune, în scopul reducerii traficului și costurilor de transport: cumasina.net - o campanie drăgălașă a revistei Good Homes, care vizează protecția copiilor mici de accidentele domestice, de la introducerea degetelor în priză, la aruncarea în cap din pătuț. Detalii, aici. P.S. Tot despre copii e și textul lui Mihai Bădică de la rubrica săptămânală Tata e numai una, de pe catavencu.ro. Astăzi, despre gunoiul menajer.
Copii fără capete sparte şi un trafic mai lejer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18800_a_20125]