543 matches
-
și drumuri cu destinații comune, în scopul reducerii traficului și costurilor de transport: cumasina.net - o campanie drăgălașă a revistei Good Homes, care vizează protecția copiilor mici de accidentele domestice, de la introducerea degetelor în priză, la aruncarea în cap din pătuț. Detalii, aici. P.S. Tot despre copii e și textul lui Mihai Bădică de la rubrica săptămânală Tata e numai una, de pe catavencu.ro. Astăzi, despre gunoiul menajer.
Copii fără capete sparte şi un trafic mai lejer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18800_a_20125]
-
lei, corturi pentru 4 persoane - 77-113 lei, saltele pentru cort - 39 lei, genți de voiaj pe role - 30-65 lei, poșete - 11,50-19,50 lei, mingi de fotbal - 5,50-46 lei, biciclete - 80-460 lei, tricicletă „Baby Care” cu umbrelă - 105-140 lei, pătuț pentru copii plus țarc - 240 lei, cărucioare „Baby Care” - 87-150 lei, rotobil „Baby Care” - 68-135 lei, scaun și măsuță pentru copii - 125 lei, jucării de pluș muzicale - 3,20-11,50 lei, mașinuțe cu telecomandă - 16,80-200 lei, roboți - 10-32,50
Agenda2005-30-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283973_a_285302]
-
Tel. 488364, 0744693131. Cumpăr cărți românești orice vechime, străine dinainte de 1920. Tel. 242318. Cumpăr Dacia 1310, orice stare, ofer 12 000 000 lei pe loc. Tel. 0720309897. Cumpăr frigidere, congelatoare, defecte și funcționale (200 000-1000 000 lei). Tel. 0724754755. Vând pătuț sau țarc bebe, 1000000 lei. Tel. 435861, 0743020384. Vând autoturism Matiz, culoarea roșie, nou, 0 km. Tel. 494439. Colecționar, cumpăr mașini de cusut Singer, Kaiser, Naumann, tablouri vechi, picturi, goblenuri. Plata pe loc în euro. Rog seriozitate. Tel. 0741501811. Vând
Agenda2005-08-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283413_a_284742]
-
nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI MELCscoici jucăușepe alge țopăiesar pe nisipul udse agață de stâncideparte vuietul măriival după valascultă,cântă mareape țărm,alei
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI MELCscoici jucăușepe alge țopăiesar pe nisipul udse agață de stâncideparte vuietul măriival după valascultă,cântă mareape țărm,alei de scoiciîntr-o cochiliemică-micăun melcînșiră poveștiun basm al măriipe o masăo carte deschisăîntr-un pătuț micuțtare drăguțun copilaș ascultăvuietul măriidintr-o carte deschisăde viațăîntr-o casă... XXIII. PRUNCUL, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. PRUNCUL un nor o așchie pe cer plouă soarele a plecat obosit sau supărat noaptea s-
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Niciunde... Biruitori a toate acestea, copii trec prin aventuri cu un final pozitiv, visul lor frângându-se în zori. „Când, a doua zi, soarele răsări deasupra Londrei, cei trei copii erau departe de țara Niciunde, din nou în siguranță în pătuțurile lor. Când se treziră, era deja timpul să se pregătească pentru a merge la școală”, se povestește. „Peter Pan” este una dintre cele mai frumoase povești despre copilărie, adică despre curajul și libertatea pe care ți le dă o inimă
PETER PAN , PREMIERĂ LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382311_a_383640]
-
-o să nu cadă în nesimțire. Cineva din interior, o ființă diafana și albă că o lumină, ca un înger, a deschis ușa și a șoptit: -Intrați puțin să-l vedeți! A pășit sfioasa parcă plutea o lumină slabă învăluia pătuțurile despărțite cu paravane.Unde era al ei, puiul ei mic și drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de locomotivă în manevre...O, nu se poate, Doamne! Parcă nici nu era copilul ei: față
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ajuta-mă. O voce de copil plânge, glasul lui răsună-n mintea Magdalenei. -Sigur e Ana mea, să ne grăbim ...vreau s-o alăptez. În sfărșit cele două femei ajung la salonul de nou născuți, doar Ana mai era în pătuțul ei, plângea... Magdalena-și întinde brațele goale și-și primește cu dragoste copila la piept. Ana tace și caută cu gurița sânul hrănitor al mamei. Cu poftă suge seva groasă dăruită de trupul firav al mamei, care răsuflă ușurată. O
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
o cămăruță unde dormeau cele două fete, frigul o pătrunde și trage cu o mână cerga groasă peste picioare, închide ochii și încearcă să adoarmă. În același timp fetele smotoceau un pisoi la gura sobei răzând zgomotos. Ana dormea în pătuțul ei improvizat aproape de mama ei înveșmăntată în pelincile dăruite de colegele de salon și de doamna care a dorit s-o înfieze. Un bărneț era înfășurat în jurul ei cu grijă protejându-i trupul firav. Așa se înveșmântau copiii în acele
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
de amărăciune . Acum un bob de credință și speranță a renăscut în sufletul ei zdrențuit de trăirile anterioare. O asistentă îi aduce băiețelul la pat. -Puteți să-l alăptați în salon, revin peste treizeci de minute să-l duc în pătuțul lui, e un băiețel superb. -Vă mulțumesc!... spuse Magdalena zâmbind, el este speranța mea. După câteva zile în zorii zilei Alexandru așteaptă emoționat la poarta maternității să-și ia băiețelul acasă. Magdalena apare veselă cu Dinu în brațe. -Uite-l pe
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
IV Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență un serviciu, suma de bani, strânsă de ea, pentru asemenea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
AȘA DE NEGRU IV, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență un serviciu, suma de bani, strânsă de ea, pentru asemenea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
auzit soneria și doamna Oprescu președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie. Citește mai mult A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență un serviciu, suma de bani, strânsă de ea, pentru asemenea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să le repună În ordine. Ce anume putea fi atât de interesant prin lucrurile mortului? Poate că ceea ce căutase el Însuși În biserică: planurile complete ale mozaicului. Se așeză pe pătuț, punându-se pe examinat desenele cu minuțiozitate. Spera să găsească cel puțin o schiță pregătitoare, dacă nu cumva de-a dreptul marele mozaic În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de lemn, până la flaconul ascuns printre haine. Trebuia să mai fi rămas ceva din lichidul cel verde. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să mai privești o dată. Pentru că după ce încercară să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care treceau pe lângă pătuț aruncând o privire, clătinau din cap și ziceau în barbă: „E semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să mai privești o dată. Pentru că după ce încercară să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care treceau pe lângă pătuț aruncând o privire, clătinau din cap și ziceau în barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ziceau în barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că-n apropiere ar exista un copil de-o urâțenie nemaivăzută, se abătu pe la curtea lui Stoenescu, merse cu pas apăsat la pătuț, așteptă ca tatăl să ridice emoționat de cinstea ce i se făcea pânza de deasupra, aruncă o privire înăuntru, spuse cu vocea sa bărbătească: „Da, într-adevăr, este foarte urât” și-apoi, spre uimirea escortei care-l aștepta afară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit de priveliștea care i se Înfățișa. Spațiul dinaintea sa reproducea forma rotundă a edificiului, cu un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nici un cuvânt, îngrijitorul ne conduse de-a lungul unui labirint de culoare și scări pe care plutea un miros de ceară și leșie, către o cameră mare în care erau două paturi micuțe, puse cap la cap. Când am văzut pătuțurile, m-am gândit la al nostru, atât de mare și de moale. Aș fi vrut să fiu cu Clămence, în brațele ei, căutând acolo acea dulceață pe care știam că o voi găsi mereu lângă ea. Am insistat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Plăpumioara căzu în iarbă și primul gând al fetiței a fost să ia plapuma și s-o pună peste copil ca să nu se audă că plânge. Însă din cărucior nu venea nici un zgomot. Se duse în casă, se uită în pătuț, văzu că-i gol și nu mai înțelese nimic. Unde-i Nuțule??? Trebuia să-i spună mamei. Dar cum? Când era vorba de Nuțule, mama o altoia mai energic ca de obicei. Se plasă strategic după fântână, ca să poată fugi
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
mai urât Crăciun?? Eram în spital de multă vreme...de luni întregi. Se apropia Crăciunul și suferința copilului meu mă sleise de ultima fărâmă de putere. Spitalul de copiii este cel mai urât loc ce poate exista în lume. Pe pătuțuri mici, îngerașii încarcerați în perfuzii, amețiți de medicamente, gemând de dureri neștiute nici măcar nu te privesc. Îi simți că trăiesc doar prin ochii mamelor care sunt veșnic oboșiți, îngroziți de ceea ce ar putea urma... Și Crăciunul se apropia...simțeai asta
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
31.03.1933-13.12.1983) Nașterea poetului 33 a strigat îngerul, 83 au strigat ursitoarele Și toate într-un glas Tânguit și foarte de departe, 33 au strigat mama și tata Și doctorul familiei, 33 a scâncit și sora din pătuț ; Ursitoarele foarte hotărîte Din cer au strigat 83! Un înger blond zbura În brațe cu o tipsie de aur, Cu 50 de bile de aur pe ea Și 50 de flori de colț ; Soarele a zâmbit Și a pus coroana
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
numărul 13,/taxiul numărul 13; soldatul cu numărul 13; scaunul cu numărul 13; casa mea are numărul 13;), 31 (zboară Îngerul,/31-13, 13-31), 33 (33 a strigat îngerul; 33 au strigat mama și tata; 33 a scâncit și sora din pătuț;), 50 (Cu 50 de bile de aur pe ea/Și 50 de flori de colț;), 83 (83 au strigat ursitoarele). Nu este greu de ghicit de unde vin aceste numere dacă aruncăm un ochi asupra biografiei poetului Nichita. 33 (1933) și
ULTIMUL ZOR,RECENZIE DE FLORINA DINU de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367429_a_368758]