485 matches
-
Meri sau Cojocaru e sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fîl! Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i-au adus pe ticăloșii lăcuitori întru așa stare încât, intrând cinevaș într-acele locuri, unde se numesc sate, nu va vedea nici biserică, nici casă, nici împrejurul casii, nici car, nici bou, nici vacă, nici oaie, nici pasăre, nici pătul cu sămănăturile omului pentru hrana familii lui, și, în scurt, nimică, ci numai niște odăi de pământ, ce le zic bordeie, unde intrând cinevaș, nu are a vedea alt decât o gaură numai în pământ, încât poate încăpea cu nevasta
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă în diamant, care cuprinde poeme de un „suprarealism halucinant” (G. Călinescu). Poezia de început a lui N., ale cărei imagini sunt în maniera lui Ilarie Voronca („Nopțile se desprind din pătulul cerului ca hulubii”, bunăoară) și împrumută reflexe argheziene, este expresia trăirilor unui franciscan în spirit („Sînt fratele plantelor”), străbătute de o umanitate generoasă („Visele mele sînt ca fructele coapte / Pentru cei flămînziți de Liniște și Adevăr”). Totuși, un întreg arsenal
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
o invenție, pe care Arghezi a folosit-o Într-o fabulă intitulată Cuiul. Confruntați cu problemele iscate de lipsa acestui instrument de tâmplărie fundamental, oamenii dintr-un „leat nemaiștiut” Își vedeau munca zadarnică, Întrucât vântul le lua casele, gardurile și pătulele. Până când „un băiat al nimănui” a inventat cuiul. „Cuiul nou o săptămână/ A umblat din mână-n mână./ A fost strâns și pipăit,/ Pus pe limbă, mirosit,/ Nici-un om nu Înțelege/ Cuiul țeapăn cum să lege,/ Fără funii și curele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
amurgului de iarnă, într-o încăpere apărată de tăcerea femeii aplecate asupra fetiței adormite. Ca într-un vis urât, schimbări se produceau îngrămădindu-se, contrazicându-se, făcând inutilă orice dorință de a înțelege. Într-o noapte de vară, într-un pătul cu fân, Batum muri într-un incendiu iscat de mucul propriei țigări. Ibovnica lui izbuti să scape. El, fiind prea beat, se încurcă în grămezile de fân. Cum putea cineva înțelege una ca asta? Omul care împinsese la moarte atâta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
citită mai întâi lui G. Ibrăileanu. Ochi de urstc "Ochi de urs" Culi ocoli poiana pe o cărare ce ducea pe sub streșină de brazi. Vremea era încă destul de moale și zăpada scrâșnea sub bocancii lui ferecați. Înainte de a da la pătul - sau la „hochstand“, cum îi zicea el, ca și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe muchea de deal din dreapta semnele mari și îndesate ale labelor ursului. Le urmărise un timp; după ce înțelesese că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărând în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte și stratul sub cot. Se afla singur în pădurea rară și bătrână; o tăcere nemărginită apăsa brădeturile negre și albul orbitor. Liniștea pădurii îi țiui deodată în urechi. Cercetarea pe care avea a o face la locul anumit al pătulului era - după părerea lui Culi - mai mult polițienească decât vânătorească. De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era mai mult „poliție“; carabina pe care o purta în spate era a unui paznic și pacificator, nu a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
caracterul anumit la care cugeta el. Spre mirarea lui, cu două zile în urmă, Culi Ursake descoperise altceva decât de obicei în pădurea ce-o avea sub priveghere: descoperise adică ceva încurcat și bizar, din alt domeniu. În curmătura în fața pătulului, fusese pregătit pentru urs, la sfârșitul toamnei, un leș de cal bătrân, cumpărat de la o stână de sus. „Domnii“ de la Sibiu trebuiau să vie să stea în pândă câteva nopți, așteptând ursul, ca să-l puște. Dar abătându-se asupra domniilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu îngheț și zăpadă. Domnii au trimes iar răspuns că n-or putea veni așa degrabă... c-or veni la sfârșitul lunii - tune dracu în alegeri și în tot! Cu două zile în urmă, face Culi un ocol, ca să vadă pătulul, și găsește una din pulpele de cal lipsă. Stă și cugetă: cine să fi luat pulpa de cal? Trebuie s-o fi luat ori badea Toma, ori Traian. Le-a fi trebuit pentru alți lupi. S-ar fi cuvenit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lumină. Ciudat ar fi să găsească la hochstand urme și semne ale lui însuși; căci, dacă ar fi fost altele, i s-ar fi vădit din ziua furtișagului. În preajmă se află urme amestecate ale soților lui, dar anume la pătul și sub podină nu s-a apropiat altcineva decât el însuși. Asta voia să deslege acum Culi Ursake, și sta oprit un răstimp, înainte de a ieși la lumină, în poiana unde se afla observatorul. Cum sta el, țiuitul de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ducea în el de câteva zile, Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a întins o ghiară spre butul de cal, pe când cu celelalte labe sta încurcat pe scară. După ce a pus o labă pe carne, a adus și pe a doua - și cu greutatea lui întreagă a rupt prada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părea că e al lui ieșea în acea poiană, căutând nu știu ce. Poate căuta pe dracu, își făcea socoteală Culi, cu oarecare bucurie ascunsă; ori își aduce aminte că aici se pune carne de cal la păstrare în clenciuri, sub podina pătulului; ori se plimbă el așa, de plăcere, fiind dintr-o sămânță domnească; ori se îndestulează cu smeură în desimile acestea nestrăbătute de smeuriș; ori a simțit miros de miere și are bănuială de vreun roi într-o scorbură. Îi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și sprinten ca altădată și deosebit de atent la toate ale pădurii. Au pornit la deal pe o vreme lină, fără susur devânt. Era jilavă umbra brădetului; în poieni se împânzea aur rece de soare. La ceasurile cinci, au fost dincolo de pătul, în curmătură. De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n alta. În față - ascunzându-i trupul nalt - vânătorul avea un prag de stâncă, pe care își rezemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Umblau cu luare-aminte, ca să nu tulbure pacea aceea a întunericului. Din când în când, o adiere de șuiet prin brazi, vestind înainte trecerea oamenilor. Când au ajuns la locul cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la pătul, s-au oprit, așteptând ziua. Vântul dinaintea zorilor se strecura tot mai des în somnia pădurii, risipind visurile ei neguroase. Deasupra, în creștetul catapitesmei, rămâneau tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acasă la el și, În ziua următoare, fata lui nu mai era gravidă. Pentru că fusese atât de deștept, părinții l-au admirat nițeluș pe Hristu, după care l-au luat la poceală, l-au lăsat să doarmă o săptămână În pătulul de porumb și l-au transferat la alt liceu agricol, În alt sat. Și acolo se hrănea mai mult cu bătaie și tutun. Deși era slăbănog și-i hârâia pieptul, ăi de la Încorporare l-au considerat sănătos, ba chiar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplările plătite cu bani buni. De vreo câteva luni de zile șoferul aflase, din gura nevestei, că ăl mic Începuse să se gândească la femei și se freca toată ziua-bună ziua pe unde apuca: la umblătoare, În podul casei, În pătulul de porumb. Ținea tot timpul În buzunare un pachet de cărți de joc cu femei goale, cumpărat cu o sumă uriașă de la niște soldați aduși la munci agricole. Băiatul mai avea puțin și Împlinea treisprezece ani, iar tatăl său, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vrea el! Hrana În exces, știi și tu...”. Mai ales iarna, calul se hrănea din mila oamenilor. Unii Îi aduceau fân, alții câte o traistă de ovăz și mai ales copiii Îl răsfățau cu cotolani de porumb furați de prin pătulele părinților ori cu bomboane mentolate ce păreau tăvălite prin mălai, târguite de la prăvălia fără firmă și care Își schimba numele după cel al gestionarului. Mihai Enin simțea de fiecare dată bucuria lui Canafas, care zâmbea arătându-și dinții lați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Înțeles greșit semnele cu ochiul făcute de frizerul Marinaru, organizatorul luptelor de gladiatori cu tigăi, fapt pentru care a fost felicitat călduros de apriga sa consoartă și obligat să-și petreacă nopți bune nu În casă, ci În primitorul pătul de porumb; femeia care Împletea plocoane, cunoscută de toată lumea sub numele de Tușa, s-a trezit din paralizie ascultând vorbele blânde ale bunului său vecin, profesorul Marin Foiște, a Întrebat pe toată lumea de sănătate, după care, la plecarea tămăduitorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al faimoasei perechi de câini Icler și Talina a rupt lanțul care Îl lega Încă din a doua lună de viață, s-a repezit, feroce și Înfometat, la o oaie pe care a ucis-o și a târât-o sub pătul unde s-a ghiftuit cu ea două zile, după care a murit Împușcat, dar fericit că aflase În sfârșit ce Însemna să aibă burta plină; În timp ce o Învățătoare, În cadrul lecțiilor suplimentare de cunoștințe despre natură, Își conducea prin pădure elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la țară cu un confort relativ, în care nu intrau preocupări de frumos, ci numai de util. Nadina nu voia să renunțe la minimul de artistic nici în voiajuri, în camerele de hotel unde avea să petreacă o noapte, două. Pătul monumental și masiv pentru două persoane, cu care se mândrea Gogu, spunând că te odihnești într-însul ca la sânul mamei, Nadinei i se părea c-ar înăbuși-o și prin scufundarea în moliciunea lui, dar mai cu seamă prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plus o livadă cu meri tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care putrezeau și trebuiau reparate, merii trebuiau spoiți, altoiți și tratați. Toate acestea, și altele, cereau zile serioase de lucru, iar "unchiul George" nu prea era dispus să plătească. Se va fi gândit, oare, că ducerea mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În care, cei doi polițai au venit la nenea Ciocio. Acasă. i-au găsit, pe toți trei: pe el, pe patron, adică, pe colaborator, și pe Zuca. Tu, i s-au adresat patronului, ne aduci acte pentru tot porumbul din pătule. Nu azi. Mâine. Nu. Azi. Azi, când? Acu. Nu am cum. În cazul ăsta, o să mergi cu noi. Merg. Doar să mă duc, să mă pregătesc, și, vin Îndată. Lasă. Ești destul de pregătit. Hai. Urcă În mașină. El a pornit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]