115 matches
-
Toma d’Aquino, „un om prudent este unul bine sfătuit”775. Prudenția devine un ghid moral al celui care continuă să-i fie, prin demnitatea pe care o avea, superior ierarhic, dar nu și valoric. Are astfel un rol decisiv, pacificator, știe să-l orienteze pe rege pe calea cea bună: își învață soțul că răzbunarea rămâne o faptă reprobabilă. Motivul central al povestirii stă în dificultatea de a stabili adevărul din cuvintele rostite de cei din jur, de a distinge
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau budismul, mila (la fel ca și compasiunea). Pacea, omniprezentă în scrierile sfinte, suscită totuși îndoiala, într-atât de războinică și de aducătoare de moarte a putut fi religia în cursul istoriei, chiar dacă Biserica a jucat, fără îndoială, un rol pacificator și civilizator în privința "barbarilor" și pe toată perioada Evului Mediu ("pacea lui Dumnezeu"). Când examinăm virtuțile pe care creștinii sunt invitați să le practice în raporturile cu semenii lor, poate doar pocăința și iertarea continuă să îi singularizeze. Alte valori
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
În ultimii ani, am asistat în Orientul Mijlociu la derularea unor evenimente regionale cu impact global, ca de exemplu: revoltele sociale din Egipt, Libia, Yemen, Tunisia, criza dosarului nuclear iranian, conflictul civil palestinian și atitudinea israeliano-palestianiană vis-à-vis de găsirea unei soluții pacificatoare, violențele interconfesionale din Irak, la care se adaugă execuțiile din nordul Iranului și Siriei, precum și războiul 242 civil sirian care trenează din 2011, toate acestea au deschis o nouă eră în politica internațională, în care securitatea și implicit competiția pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
aceștia să fie acceptați și să participe efectiv la negocierile de pace. Declarația de la Veneția, adoptată de Comunitatea Europeană (la 13 iunie 1980) în baza Cooperării Politice Europeane, reprezintă încununarea unui deceniu de eforturi diplomatice de promovare a unor soluții pacificatoare a conflictului israeliano-palestinian. Declarația a apărut la un an de la semnarea Tratatului de Pace (egipteano-israelian) de la Câmp David (26 martie 1979), ale căror negocieri s-au derulat sub auspiciile președintelui SUA, Jimmy Carter, în perioada 5-7 septembrie 1978. Există puncte
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nou înființat și fără rezerve a punctat care ar putea fi, în concret, termenii viitorului acord de pace; astfel, conform declarației UE cuvântul cheie în rezolvarea conflictului este negociere, aceasta constituind singura metodă rezonabilă general acceptată în identificarea unei soluției pacificatoare, care trebuie să vizeze în principal eliberarea Teritoriilor Palestiniene (ocupate în 1967), constituirea unui stat palestinian viabil, democratic și suveran, care să coexiste cu statul israelian. UE a subliniat că este esențial să se găsească o soluție corectă în privința statutului
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Conferință de Pace desfășurată la Madrid a pus în discuție pentru prima dată problemă autonomiei palestinienilor în teritoriile din Cisiordania și Gază, negocierile concentrându-se în jurul statutului permanent al acestora. Deși pe parcursul conferinței nu s-a găsit o formulă rezonabilă pacificatoare, singura realizare notabilă a fost stabilirea unei agende comune, procesul de pace dovedindu-se a fi o problemă greu de gestionat în condițiile în care discursul israelian era centrat pe neacceptarea oricăror forme de cedare în plan teritorial; toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
viitoarele conflicte etnopoliticetc " 13.4. Uniunea Europeană și viitoarele conflicte etnopolitice" La Începutul anilor ’90, Hill (1993, pp. 312 și urm.) identifica șase funcții posibile În dezvoltarea viitoare a Comunității Europene (CE) ca actor internațional. Printre acestea se numărau cea de „pacificator regional” și cea de „mediator al conflictelor”. Pentru fiecare dintre cele șase funcții, Hill făcea trimitere explicită la cazul iugoslav, arătând că rolul CE a fost „să acționeze ca mediator, inclusiv În mod coercitiv, atunci când pacea Întregii regiuni părea amenințată
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
considerabile și creative În fazele inițiale ale Încleștării” (Hill, 1993, p. 311). Judecând performanțele UE În anii ’90, se poate constata totuși că numai după intervenția NATO În Kosovoxe "Kosovo", din 1999, Uniunea a jucat un rol din ce În ce mai important ca pacificator regional și mediator al conflictelor În Balcanii de Vest, și aceasta cu rezultate variabile. Indiferent de perspectiva pe care cineva o poate avea față de politica UE de gestionare a crizelor, care, de altfel, s-a concentrat aproape exclusiv asupra Balcanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ungaro-română, respectiv federația cehoslovaco-poloneză. La momentul potrivit, constructele politice mai sus menționate ar fi fost fost integrate în Uniunea Sovietică, probabil datorită disputelor teritoriale existente în interiorul fiecăreia și pe care Moscova le-ar fi exploatat cu siguranță, erijându-se în pacificatoarea Balcanilor (Constantiniu, Pop: 2007, 29-32). Flerul politic de care dispunea Tito l-a ajutat să anticipeze susbsidiarul propunerii lui Stalin. I s-a opus, făcând astfel încă un pas înspre glacializarea relațiilor dintre Iugoslavia și Uniunea Sovietică. De fapt Stalin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la noi proteste de anvergură (Pop: 2000, 82-83). Referitor la intervenția sovietică, Nagy a dat dovadă de un comportament ambivalent, chiar stalinist în anumite momente. A sfătuit, ceea ce este de înțeles, trupele maghiare să nu se opună sub nici o formă "pacificatorilor" sovietici, și nici nu a protestat când Gerő a apelat conducerea de la Moscova în acest sens. Mai mult, acesta s-a pronunțat chiar, în data de 25 octombrie, pentru majorarea numărului efectivelor sovietice care acționau în Budapesta (Granville: 1995a, 23
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai importante: individualitatea, respectarea și garantarea drepturilor omului, participarea la viața politică a comunității, toleranța, interculturalitatea, piață economică autoreglementată, limitatea intevențiilor statului, pe lângă câmpul economic, și în cel social. Pe lângă acestea, pluralismul în plan extern insistă asupra comerțului ca factor pacificator și creator de jocuri cu sumă pozitivă, idee enunțată încă de la începutul secolului XIX de către Benjamin Constant (2001) cât și asupra rolului educativ și factual al instituțiilor internaționale în prevenirea și gestionarea conflictelor internaționale. La câte dintre aceste principii ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și trei dintre țările studiate „populația tinde să spună că politica externă americană are mai degrabă un efect negativ, decât pozitiv, asupra țării lor”47. Majoritatea americanilor sunt foarte surprinși de asemenea atitudini. Ne-am considerat Întotdeauna susținători ai justiției, pacificatori și promotori ai păcii. Cum poate avea Întreaga lume o opinie atât de greșită despre noi? Trebuie menționat că dacă opinia publică mondială este Într-o măsură covârșitoare negativă cu privire la guvernul american, ea este mai favorabilă față de poporul american și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
riște viața pentru a salva viața civililor. Mary Kaldor, profesor de guvernare globală și drepturi ale omului la London School of Economics, a spus succint: „În timp ce purtatorul legitim de arme, soldatul, trebuie să fie gata să moară pentru țara sa, pacificatorul Își riscă viața pentru umanitate”49. Țările membre ale Uniunii Europene pun la dispoziție de zece ori mai multe trupe de menținerea păcii decât Statele Unite ale Americii, contrazicând argumentul american, auzit adeseori, potrivit căreia Europa lăsa Americii sarcina de a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nume din 59, 22-24, între al-Quddós și al-Mu’min. Majoritatea traducătorilor i-au interpretat semnificația în lumina numelui următor: „Cel care asigură izbăvirea” de orice primejdie, dăruiește pacea. Semnificații de bază care l-ar plasa în acest câmp semantic: izbăvitor, pacificator. 2.1.12. Călăuzitor 2.1.12.1. H"d: SOI: „ocârmuiește” (22, 53), „ocârmuitor” (25, 31); ASM „Călăuzitorul” (22, 54), „ocârmuitor” (25, 33); GG „îi călăuzește” (22, 54), călăuzitor” (25, 31); RB și DM „dirige” (22, 54), „guide” (25
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pentru mulți europeni, prima experiență a mobilizării politice fusese În fronturile populare antifasciste din anii ’30. Majoritatea Își aminteau al doilea război mondial ca pe o victorie Împotriva fascismului, sărbătorită ca atare În Franța și În Belgia. „Antifascismul” amintea liniștitor, pacificator, de vremuri mai simple. La baza retoricii antifasciste arborate de stânga oficială se afla o viziune duală asupra apartenenței politice: noi suntem ce nu sunt ei. Ei (fasciștii, naziștii, franchiștii, naționaliștii) sunt Dreapta, noi suntem Stânga. Ei sunt reacționari, noi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]