274 matches
-
rîndul ei, în al doilea război, de SUA. Perioada de pînă la sfîrșitul războiului rece a fost caracterizată, potrivit lui Wallerstein, printr-un declin al statului hegemonic și o sporire a provocărilor venite din partea mișcărilor antisistemice din interiorul sistemului (de exemplu pacifismul), dar și din afara sa (blocul socialist). Școala dezvoltării dependent-asociate își îndreaptă atenția asupra interacțiunii non-mecanice și non-materia-liste a forțelor externe și interne în dezvoltarea economică și politică a țărilor mai puțin dezvoltate (Cardoso 1977: 22). Un concept fundamental al teoriei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unui imaginar colectiv avid de știri violente 6, copiii nu păreau să fi sesizat libertățile postdecembriste decât în ipostaza lor de exces, agresivitate, insecuritate. Indirect, aprecierea ordinii și a siguranței publice se traducea și în elogiul făcut armatei, patriotismului și pacifismului clamat de regimul Ceaușescu. Unul dintre copii dovedea că a înțeles cu destulă acuitate realitatea dictaturii, exprimată nu în termenii politologiei, ci ai religiei, mai apropiați lui ("El se credea Dumnezeu"). Justifica astfel și sfârșitul tragic al președintelui. De remarcat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar o nouă religie. Biserica a considerat-o erezie datorită însușirii unor elemente tipic creștine, inserate în teoria sa, cu privire la existența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
place să ia o hotărâre, și care e dotat cu putere de voință este un membru, mai folositor comunității naționale decât un infirm, indiferent de aptitudinile lui intelectuale. Un popor de savanți degenerați fizic, cu voința slabă și practicând un pacifism laș nu va putea cuceri niciodată cerul; el nu va fi nici măcar în stare să-și asigure existența pe acest pământ." Nu-i așa că vă sună cumva cunoscute aceste idei? Iată ce spune Adolf Hitler la pag. 286 al aceleiași
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
place să ia o hotărâre, și care e dotat cu putere de voință este un membru, mai folositor comunității naționale decât un infirm, indiferent de aptitudinile lui intelectuale. Un popor de savanți degenerați fizic, cu voința slabă și practicând un pacifism laș nu va putea cuceri niciodată cerul; el nu va fi nici măcar în stare să-și asigure existența pe acest pământ. Nu-i așa că vă sună cumva cunoscute aceste idei? Iată ce spune Adolf Hitler la pag. 286 al aceleiași
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
toate aceste speranțe, va spulbera multe iluzii, va distruge un sfert de secol de progres socialist și, punînd capăt unei lumi, va deschide o nouă eră în istoria mișcării muncitorești. RUPTURA PROVOCATĂ DE PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1914-1923) Uniune sacră sau pacifism? August 1914 relevă într-un mod tragic neputința socialismului internațional în fața exploziei naționalismului și a urmărilor sale distrugătoare. El produce în rîndul mișcării muncitorești, la mai multe niveluri, o ruptură decisivă. Aceasta este de ordin ideologic, politic și organizațional. Ideologic
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
deosebita atenție pe care i-o acordă ISM, cel puțin în primii săi ani de existență. Marcați de Primul Război mondial, dornici de a da uitării politica practicată, în vederea susținerii Uniunii sacre, socialiștii din ISM se definesc pe baza unui pacifism intransigent, plecînd de la o analiză stabilită în Congresul de la Hamburg. Nici o pace durabilă nu este posibilă fără să fie mai întîi realizată o dezarmare generală a învingătorilor, precum și a învinșilor, pe care clasa muncitoare din fiecare țară trebuie să o
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
luni mai devreme, de Man devenise ministrul Lucrărilor Publice și al Protecției Sociale, apoi după alegerile din 1936, ministru al Finanțelor. Începînd din martie 1936, o dată cu dezvoltarea extremei drepte sub forma rexismului în Belgia și apoi datorită războiului din Spania, pacifismul lui de Man influențează din în ce mai mult evoluția evenimentelor: el alătură și dreapta din ISM, în cadrul căreia partidele socialiste din nordul Europei apără neutralitatea în perspectiva unui nou conflict mondial pe care toată lumea îl grăbește. La moartea lui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Europei apără neutralitatea în perspectiva unui nou conflict mondial pe care toată lumea îl grăbește. La moartea lui Vandervelde, în 1938, de Man devine președinte al POB. Discipolul său francez, Marcel Déat, urmează un drum complet diferit; abia mult mai tîrziu pacifismul îi va apropia pe cei doi. Organizația creată de revizionistul francez, Partidul Socialist din Franța, nu reușește să se impună și cunoaște încă din 1934 sciziuni, în special în legătură cu plecarea lui A. Marquet, iar cererea sa de afiliere la ISM
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu l-a marcat profund, chiar dacă el se bucura vizibil de o asemenea responsabilitate. Însă alegerile Frontului Popular înregistrează înfrîngerea sa, în beneficiul comunistului A. Langumier. De acum înainte, traiectoria politică a lui M. Déat se va orienta spre un pacifism din ce în ce mai afirmat. Pînă la cel de-al Doilea Război mondial, el își continuă în mod asiduu activitatea de ziarist, însă aceasta nu mai are nimic de-a face cu mișcarea socialistă. În Franța, ideile planiste își găsesc partizani îndeosebi în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu forțe mult prea limitate, nu mai sînt în măsură de a opri această evoluție. Punîndu-se de o manieră din ce în ce mai acută, chestiunea războiului și a păcii va provoca noi divizări sau va adînci rupturi mai vechi. În acest context, importanța pacifismului sporește continuu, iar strategiile politice care decurg de aici vor fi condiționate de aceasta. Sentimentele pacifiste cîștigă teren în numeroase partide în care socialiștii, traumatizați de amintirile Primului Război mondial, au adesea tendința de a analiza situația internațională de la sfîrșitul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ISM. Să adăugăm, în sfîrșit, că incapacitatea de a reînnoi teoria și strategia a constituit un factor suplimentar de inerție și apoi de paralizie pentru ansamblul organizației. Ea a condamnat socialismul revizionist să fie în cele din urmă înghițit prin intermediul pacifismului, de către acest fascism pe care dorea să-l combată și de originalitatea căruia a luat act la începutul anilor '30 poate mai mult decît alții: acestea au fost traiectoriile lui Déat și Henri de Man, însă ele nu s-au
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nici o apropiere chiar și de moment nu se poate realiza între socialiștii pacifiști și comuniștii care, urmînd directivele Kominternului, adesea nu fără dificultăți, abandonează linia antifascistă anterioară, pentru a sprijini o politică pacifistă: conjuncția între aceste două forme diferite de pacifism este imposibilă, anticomunismul fiind mai puternic. O dată cu adevăratul început al celui de-al Doilea Război mondial și cu victoriile fulgerătoare ale lui Hitler în Polonia și apoi în Franța, contextul se găsește, evident, radical modificat, iar Europa trece în întregime
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
scopul propus, adică la putere, aceasta întîmplîndu-se abia în martie 1944, cînd va deveni ministru al Muncii și Solidarității Naționale. Paul Faure, Charles Spinasse, Jean-Baptiste Séverac, Ludovic Zoretti, Paul Rives, Compère-Morel, majoritatea grupului parlamentar: tot atîția socialiști cunoscuți pe care pacifismul antebelic îi conduce la diverse tentative de înțelegere cu regimul de la Vichy, începînd cu 1940. Unii dintre ei au fost influențați de H. de Man, printre aceștia și Marcel Déat, fără îndoială cel mai cunoscut: ei nu reprezintă totuși majoritatea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ei apar mai degrabă în postura de inspirator decît de conducător, în ciuda acțiunii de prim plan din cadrul forțelor Rezistenței. Nu fără greutate, aceștia au știut să se separe de cei care, aflați în rîndurile lor, au optat pentru colaborare prin pacifism și anticomunism. Acțiunea lor împotriva nazismului a fost de o importanță primordială în țările din Europa de Vest, în Franța, Belgia, Olanda, Danemarca și Norvegia, precum și în Italia. Aceasta le-a constrîns la o revizuire fundamentală a unui anumit număr de dogme
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
139, 163, 167, 185 TABLA DE MATERII Prefață .......................................................................... Introducere .................................................................. Către un progres nedefinit al ființei umane (1889-1914) .................................................................. Constituirea Internaționalei ..................................... Geografia socialismului în Europa ......................... Marile probleme: revizionismul, colonialismul, lupta pentru pace ..................................................... Ruptura provocată de Primul Război mondial (1914-1923) .................................................................. Uniune sacră sau pacifism? ..................................... 1917-1918: marea cotitură ...................................... Divizarea și reunificarea mișcării socialiste (1919-1923) Un colos cu picioare de lut (1923-1940) Frumoșii ani ai unității regăsite .............................. Neînțelegerea fascismului, a doua criză revizionistă și socialismul de stînga ....................... Împotriva fascismului și războiului: unitate de acțiune sau nu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
deși par să se asculte între ei, aceștia ilustrează un antropocentrism patetic, articulat spre "anarhie" (Gross: "Nimic nu e mai presus de om"... "Statul ... ucide"; "Omul e Dumnezeu"; O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală"), pacifismul "disprețuitor de moarte", în numele suferinței mîntuitoare, al iubirii (Cervenco, "inimă îngerească", "mergea la lupte numai cu un băț de trestie și cîntînd cîntece bisericești": "Patria noastră e moartea...pretutindeni și mereu moartea..."), supunerea la rigorile statale, oficiale (Varga: " Noi apărăm
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sînt: * Comitetul director să fie format din cinci membri. * Organizația sindicală să fie subordonată partidului, împotriva tradițiilor istorice ale sindicalismului francez. * În sfîrșit, partidul să recunoască că un război poate fi drept și legitim, pe cît poate fi de revoluționar. Pacifismul, care fusese unul dintre motivele aderării a numeroși membri, este abandonat. Conducătorii comuniști se împotrivesc acestor exigențe și congresul îl înlătură pe Boris Souvarine de la conducere. Loriot, Vaillant-Couturier, Treint și Dunois, toți aparținînd aripii stîngi, se solidarizează cu Souvarine și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partid în timp ce renovatorii, descurajați de încetineala evoluției, se retrag în număr mare. În acești ani, CPN este total dezorganizat. Va trebui să vină congresul extraordinar din 1984 pentru ca un program original și inovator să fie adoptat. El conjugă marxismul, feminismul, pacifismul și non-alinierea; el își întărește rezervele în raport cu țările din Est și propune largi alianțe altor mișcări ale stîngii radicale olandeze. La alegerile din 1986, încă prea destabilizat, partidul comunist nu reușește să constituie o listă de alianță. Rezultatele sînt catastrofale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și o utopie. Aceasta acoperă construirea unei societăți ideale, ale cărei fundamente sînt o reacție la mizeria socială și intelectuală, la exploatare și la colonialism. Această utopie se bazează pe o serie de valori pozitive: demnitate, egalitate, fraternitate, justiție socială, pacifism, ca și pe raționalism. Ea se construiește astfel în jurul unei analize a lumii ce se vrea științifică și care generează optimism. Istoria trebuie să depășească această stare socială și să pună capăt domniei exploatării omului de către om. În acest context
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pace. Majoritatea populației susține aplicarea Acordurilor de la Oslo, iar numărul susținătorilor este în creștere (conform unui studiu al Centrului Steinmetz, specializat în astfel de sondaje). De fapt, și fosta coaliție de dreapta de la putere a legitimat negocierile cu Arafat. Acest pacifism în creștere și continuarea ocupării teritoriilor palestiniene pot conduce la apariția de facto a unui stat bi-național, în care majoritatea populației va fi arabă. Oricum, un segment semnificativ al populației evreiești pare a se resemna, a se împăca cu ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în raport cu Germania hitleristă, ci și cu cea a regelui Wilhelm sau a Republicii de la Weimar. Nu doar prin faptul că a devenit un pitic politic și un gigant economic, ci și prin faptul că militarismul său s-a transformat în pacifism, ambiția sa, în consumerism, iar raționalizarea sa a fost contracarată de ecologism. În contextul acestei mutații, țara rămîne altminteri ea însăși, alimentîndu-se din pînze freatice profunde. În ceea ce privește Franța, ea pierde brusc malthusianismul economic care o caracteriza de decenii bune și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
începuturile perioadei post-staliniste, care aduc un dezgheț în interiorul sistemului și ideea de "coexistență pașnică" în plan extern. Apoi speranțele de democratizare se năruie odată cu înăbușirea Revoluției maghiare și regresul pe care îl re-prezintă regimul Brejnev, iar coexistența se golește de pacifism după afacerea rachetelor din Cuba (1962). Se trece atunci la o stare care nu mai este nici război rece, nici coexistență pașnică, ci un no man's land între cele două. Ridicarea zidului Berlinului (1961-1962) instaurează și simbolizează pietrificarea relației
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
promoveze pacea și să coopereze cu Europa occidentală. Putem așadar înțelege cît de stranie este această amenințare. Ea ține de complexitatea unei Uniuni Sovietice a cărei dezvoltare militară este obiectiv războinică și a cărei dezvoltare economică ar fi obiectiv pașnică. Pacifismul URSS poate înceta să fie pur propagandistic și să înceapă să reflecte nevoia profundă a unei societăți civile și a unei economii sub-civilizate. Însă imperialismul URSS nu este totuși o momeală "anticomunistă". Revoluția este urmașa unui Imperiu pe care l-
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu orice preț, care ar asigura supraviețuirea biologică a Europei. Ambele atitudini exprimă o conștiință acută a pericolului. Însă una presupune acceptarea protectorului, iar cealaltă, acceptarea protectoratului. În vreme ce atlantismul a devenit parte a istoriei europene odată cu semnarea pactului atlantic (1949), pacifismul european autonom cu totul altul decît pacifismul Mișcării pentru Pace a anilor războiului rece, teleghidat de URSS și de vocație universală nu s-a afirmat decît abia în 1981, după afacerea rachetelor Pershing: 350 000 de manifestanți pacifiști la Amsterdam
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]