278 matches
-
mai bine de trei mii de ani și care tot timpul de când există s-a Îndeletnicit numai cu ocupații intelectuale, n-a produs nici un geniu” <endnote id="(cf. 517, I, p. 94)"/>. Prozatorul I.Al. Brătescu-Voinești - a cărui convertire „de la pacifism la huliganism” a fost salutată cu entuziasm de Nichifor Crainic În 1938 - credea că evreii sunt inteligenți (prin „ascuțirea minților elevilor”), dar fățarnici (prin „nevoia lor imperioasă și permanentă de a ascunde adevărul”). Acestea ar fi caracteristici cultivate de evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care luptă fără convingere”, iar „fiul său e un trădător”. „În loc să osândească agresiunea - a comentat criticul -, [Aderca] ironizează rezistența, glorificând Într-un cuvânt defecțiunea și dezertarea.” Pentru G. Călinescu, motivul acestei atitudini a scriitorului n-ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism și cele lalte aspecte ale internaționalismului” <endnote id="(130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
glorificând Într-un cuvânt defecțiunea și dezertarea.” Pentru G. Călinescu, motivul acestei atitudini a scriitorului n-ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism și cele lalte aspecte ale internaționalismului” <endnote id="(130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant și el la luptele de la Mărășești) - roman a cărui acțiune se petrece tot În timpul primului război mondial -, G. Călinescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant și el la luptele de la Mărășești) - roman a cărui acțiune se petrece tot În timpul primului război mondial -, G. Călinescu a reluat tema : „Ca toți evreii, dintr-un pacifism rău Înțeles, care convine apatrizilor dar nu și celor aparținând unei nații, autorul osândește orice luptă, chiar și aceea dusă pentru patrimoniul național” <endnote id="(130, p. 851)"/>. Astfel de mentalități și sentimente apar și la personajele lui Liviu Rebreanu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aceea dusă pentru patrimoniul național” <endnote id="(130, p. 851)"/>. Astfel de mentalități și sentimente apar și la personajele lui Liviu Rebreanu din romanul Pădurea spânzuraților. Locotenentul evreu Gross, din multinaționala armată austro-ungară, este acuzat de locotenentul ungur Varga de „pacifism”, „umanitarism”, „internaționalism” și „anarhism”. Și asta pentru că, fiind „străin”, Gross ar face „apologia trădării”, n-ar avea „În suflet un pic de iubire de țară” și n-ar avea de apărat - cum are Varga - o „patrie” și o „moștenire strămoșească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
armata habsburgică, dar și cu aderența agresivă la forme violente de acțiune ale statului, populară printre mișcările de dreapta radicale din România, Liga Apărării Național-Creștine a lui A.C. Cuza și Liga Arhanghelului Mihail, Înființată la puțin timp după apariția Biopoliticii. Pacifismul lui Moldovan nu este Însă surprinzător dacă luăm În considerare perspectiva sa puternic antirevizionistă, pe care o Împărtășea cu cei mai mulți intelectuali și politicieni români transilvăneni. Ca un corolar al argumentului său În favoarea rezoluției pe cale pașnică a conflictelor, Moldovan prezintă propunerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
unui imaginar colectiv avid de știri violente 6, copiii nu păreau să fi sesizat libertățile postdecembriste decât în ipostaza lor de exces, agresivitate, insecuritate. Indirect, aprecierea ordinii și a siguranței publice se traducea și în elogiul făcut armatei, patriotismului și pacifismului clamat de regimul Ceaușescu. Unul dintre copii dovedea că a înțeles cu destulă acuitate realitatea dictaturii, exprimată nu în termenii politologiei, ci ai religiei, mai apropiați lui ("El se credea Dumnezeu"). Justifica astfel și sfârșitul tragic al președintelui. De remarcat
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
toate aceste speranțe, va spulbera multe iluzii, va distruge un sfert de secol de progres socialist și, punînd capăt unei lumi, va deschide o nouă eră în istoria mișcării muncitorești. RUPTURA PROVOCATĂ DE PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1914-1923) Uniune sacră sau pacifism? August 1914 relevă într-un mod tragic neputința socialismului internațional în fața exploziei naționalismului și a urmărilor sale distrugătoare. El produce în rîndul mișcării muncitorești, la mai multe niveluri, o ruptură decisivă. Aceasta este de ordin ideologic, politic și organizațional. Ideologic
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
deosebita atenție pe care i-o acordă ISM, cel puțin în primii săi ani de existență. Marcați de Primul Război mondial, dornici de a da uitării politica practicată, în vederea susținerii Uniunii sacre, socialiștii din ISM se definesc pe baza unui pacifism intransigent, plecînd de la o analiză stabilită în Congresul de la Hamburg. Nici o pace durabilă nu este posibilă fără să fie mai întîi realizată o dezarmare generală a învingătorilor, precum și a învinșilor, pe care clasa muncitoare din fiecare țară trebuie să o
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
luni mai devreme, de Man devenise ministrul Lucrărilor Publice și al Protecției Sociale, apoi după alegerile din 1936, ministru al Finanțelor. Începînd din martie 1936, o dată cu dezvoltarea extremei drepte sub forma rexismului în Belgia și apoi datorită războiului din Spania, pacifismul lui de Man influențează din în ce mai mult evoluția evenimentelor: el alătură și dreapta din ISM, în cadrul căreia partidele socialiste din nordul Europei apără neutralitatea în perspectiva unui nou conflict mondial pe care toată lumea îl grăbește. La moartea lui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Europei apără neutralitatea în perspectiva unui nou conflict mondial pe care toată lumea îl grăbește. La moartea lui Vandervelde, în 1938, de Man devine președinte al POB. Discipolul său francez, Marcel Déat, urmează un drum complet diferit; abia mult mai tîrziu pacifismul îi va apropia pe cei doi. Organizația creată de revizionistul francez, Partidul Socialist din Franța, nu reușește să se impună și cunoaște încă din 1934 sciziuni, în special în legătură cu plecarea lui A. Marquet, iar cererea sa de afiliere la ISM
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu l-a marcat profund, chiar dacă el se bucura vizibil de o asemenea responsabilitate. Însă alegerile Frontului Popular înregistrează înfrîngerea sa, în beneficiul comunistului A. Langumier. De acum înainte, traiectoria politică a lui M. Déat se va orienta spre un pacifism din ce în ce mai afirmat. Pînă la cel de-al Doilea Război mondial, el își continuă în mod asiduu activitatea de ziarist, însă aceasta nu mai are nimic de-a face cu mișcarea socialistă. În Franța, ideile planiste își găsesc partizani îndeosebi în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu forțe mult prea limitate, nu mai sînt în măsură de a opri această evoluție. Punîndu-se de o manieră din ce în ce mai acută, chestiunea războiului și a păcii va provoca noi divizări sau va adînci rupturi mai vechi. În acest context, importanța pacifismului sporește continuu, iar strategiile politice care decurg de aici vor fi condiționate de aceasta. Sentimentele pacifiste cîștigă teren în numeroase partide în care socialiștii, traumatizați de amintirile Primului Război mondial, au adesea tendința de a analiza situația internațională de la sfîrșitul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ISM. Să adăugăm, în sfîrșit, că incapacitatea de a reînnoi teoria și strategia a constituit un factor suplimentar de inerție și apoi de paralizie pentru ansamblul organizației. Ea a condamnat socialismul revizionist să fie în cele din urmă înghițit prin intermediul pacifismului, de către acest fascism pe care dorea să-l combată și de originalitatea căruia a luat act la începutul anilor '30 poate mai mult decît alții: acestea au fost traiectoriile lui Déat și Henri de Man, însă ele nu s-au
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nici o apropiere chiar și de moment nu se poate realiza între socialiștii pacifiști și comuniștii care, urmînd directivele Kominternului, adesea nu fără dificultăți, abandonează linia antifascistă anterioară, pentru a sprijini o politică pacifistă: conjuncția între aceste două forme diferite de pacifism este imposibilă, anticomunismul fiind mai puternic. O dată cu adevăratul început al celui de-al Doilea Război mondial și cu victoriile fulgerătoare ale lui Hitler în Polonia și apoi în Franța, contextul se găsește, evident, radical modificat, iar Europa trece în întregime
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
scopul propus, adică la putere, aceasta întîmplîndu-se abia în martie 1944, cînd va deveni ministru al Muncii și Solidarității Naționale. Paul Faure, Charles Spinasse, Jean-Baptiste Séverac, Ludovic Zoretti, Paul Rives, Compère-Morel, majoritatea grupului parlamentar: tot atîția socialiști cunoscuți pe care pacifismul antebelic îi conduce la diverse tentative de înțelegere cu regimul de la Vichy, începînd cu 1940. Unii dintre ei au fost influențați de H. de Man, printre aceștia și Marcel Déat, fără îndoială cel mai cunoscut: ei nu reprezintă totuși majoritatea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ei apar mai degrabă în postura de inspirator decît de conducător, în ciuda acțiunii de prim plan din cadrul forțelor Rezistenței. Nu fără greutate, aceștia au știut să se separe de cei care, aflați în rîndurile lor, au optat pentru colaborare prin pacifism și anticomunism. Acțiunea lor împotriva nazismului a fost de o importanță primordială în țările din Europa de Vest, în Franța, Belgia, Olanda, Danemarca și Norvegia, precum și în Italia. Aceasta le-a constrîns la o revizuire fundamentală a unui anumit număr de dogme
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
139, 163, 167, 185 TABLA DE MATERII Prefață .......................................................................... Introducere .................................................................. Către un progres nedefinit al ființei umane (1889-1914) .................................................................. Constituirea Internaționalei ..................................... Geografia socialismului în Europa ......................... Marile probleme: revizionismul, colonialismul, lupta pentru pace ..................................................... Ruptura provocată de Primul Război mondial (1914-1923) .................................................................. Uniune sacră sau pacifism? ..................................... 1917-1918: marea cotitură ...................................... Divizarea și reunificarea mișcării socialiste (1919-1923) Un colos cu picioare de lut (1923-1940) Frumoșii ani ai unității regăsite .............................. Neînțelegerea fascismului, a doua criză revizionistă și socialismul de stînga ....................... Împotriva fascismului și războiului: unitate de acțiune sau nu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
deși par să se asculte între ei, aceștia ilustrează un antropocentrism patetic, articulat spre "anarhie" (Gross: "Nimic nu e mai presus de om"... "Statul ... ucide"; "Omul e Dumnezeu"; O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală"), pacifismul "disprețuitor de moarte", în numele suferinței mîntuitoare, al iubirii (Cervenco, "inimă îngerească", "mergea la lupte numai cu un băț de trestie și cîntînd cîntece bisericești": "Patria noastră e moartea...pretutindeni și mereu moartea..."), supunerea la rigorile statale, oficiale (Varga: " Noi apărăm
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
gândirii lui Heliade - acest „jidov rătăcitor al spiritualității române” -, al cărui tip de personalitate e definit astfel: „Cu structura lui sufletească, Heliade, pelerin al ideii de mai bine, nu-și putea manevra veleitățile sale revoluționare decât între umanitarismul biblic și pacifismul fourierist. În felul acesta, poezia lui socială, care cuprindea prea mult cer și prea mult viitor, era ursită să nu fie niciodată ceea ce ar fi trebuit să fie poezia socială: o poezie a prezentului și a pământului.” În anexele studiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
au stat mie la îndemână întâmplător, au fost cam acestea: câte un raport, inclusiv cel al președintelui Bush despre starea națiunii, ne menționa într-un șir de state, ca aliați militari (mai să îmi sparg pieptul de mândrie, cu tot pacifismul meu!). Câte un alt raport, despre emigranții ilegali și munca la negru, ne menționa ca stat care, prin salariile mai scăzute decât în Albania, devine sursă de forță de muncă precar plătită și neprotejată în SUA. România este menționată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
teoria politicăxe "„teoriepolitică" (vezi, de exemplu, Carol Gilliganxe "„Gilligan,Carol", 1982, și Joan Trontoxe "„Tronto,Joan", 1993, etica grijiixe "„eticagrijii" și argumente politice pentru o astfel de etică, opoziția față de etica drepturilorxe "„etica drepturilor" și dreptății, practica maternă și pacifismulxe "„pacifism"). - Semnificația conceptului de dreptatexe "„dreptate" din punctul de vedere al experiențelor femeilor. Este familiaxe "„familie" un model de socializare pentru dreptate (vezi, de exemplu, Susan Mollerxe "„Moller,Carol" Okinxe "„Okin,SusanMoller", 1989). Există o opoziție între dreptate și grijăxe "„grijă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
experienței materne, neparticiparea la creșterea copiilor conduce bărbații mai degrabă spre înclinații necrofile: spre conflict, violență, război, spre ceea ce este mort, artificial, mecanic (Dalyxe "„Daly,Mary"). Ruddickxe "„Ruddick,Sara" este mai conciliantă în privința colaborării cu bărbații și consideră că pacifismulxe "„pacifism" nu este o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie, să nască și să crească soldați 13), ci a gândirii materne și a creșterii copiilor potrivit virtuților materne: ocrotirea, umilința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie, să nască și să crească soldați 13), ci a gândirii materne și a creșterii copiilor potrivit virtuților materne: ocrotirea, umilința, optimismul, pacifismulxe "„pacifism". Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Dacă bărbații contribuie la apariția unei vieți, ei trebuie să participe și la menținerea și dezvoltarea acesteia. În Of Woman Born (Născuți din Femeie), 1976, Adrienne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
le ofere sprijin într-o manieră caldă, de tip matern. Simultan, sunt denunțate toate comportamentele de tip agresiv, distructiv, care prejudiciază viața oamenilor. În acest sens, războiul, violența de orice fel distruge și efortul depus prin practicile materne privind viața. Pacifismul este, din acest punct de vedere, un rezultat al gândirii de tip matern. Practica de tip matern 92 este o experiență pe care o trăiește părintele singur față de copiii săi, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Tatăl singur este pus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]