127 matches
-
se lupta pe întrecute ei în de ei pentru scaunul domnesc. Cel mai mare dintre ei și cel mai în drept de-a peți domnia, anume Roman, se învoi cu doi dintre frații mai mici, Ivașco și Vilcio, cu tocmeală pacinică, dar împrotiva lui se ridică un frate cu mult mai mic, Iuga, care știuse a-și câștiga cu dibăcie și bun succes cooperarea lui Swidrigello, ce petrecea în Podolia și era frate cu regele Vladislav Iagello. Swidrigello ademeni pe Roman
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se vede astfel într-un „autoportret” mai puțin cunoscut: „Nu aflu unde capul în lume să mi-l pun / Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, / Căci n-am avut metalul demonilor în vine, / Nici pacinica răbdare a omului de bine, / Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind -/ Am fost un creier bolnav și-o inimă de rând.” Așadar, refuzând o lume care pare să-l refuze, incapabil de a se înscrie în limitele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se vede astfel într-un „autoportret” mai puțin cunoscut: „Nu aflu unde capul în lume să mi-l pun / Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, / Căci n-am avut metalul demonilor în vine, / Nici pacinica răbdare a omului de bine, / Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind -/ Am fost un creier bolnav și-o inimă de rând.” Așadar, refuzând o lume care pare să-l refuze, incapabil de a se înscrie în limitele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
civile și politice. Art. 25. Secretul scrisorilor și al depeșilor telegrafice este neviolabil. O lege va determina responsabilitatea agenților guvernului pentru violarea secre tului scrisorilor și depeșelor încredințate poștei și telegrafului. Art. 26. Românii au dreptul d-a se aduna pacinici și fără arme, conformându-se legilor cari regulează exercitarea acestui drept, pentru a tracta tot felul de cestiuni; întru aceasta nu este trebuință de autorizațiune prealabilă. Această dispozițiune nu se va aplica și întrunirilor în loc deschis, cari sunt cu totul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ea le-a împrospătat sau le-a întinerit pe câmpurile de bătaie. Zece mii de români au căzut în giurul Plevnei ca să câștige patriei lor libertatea și independența. Dar toate aceste sacrificii n-ar fi de ajuns ca să asigure România despre pacinica folosire a bunurilor dobândite. Ea s-ar simți cu deosebire fericită și recunoscătoare când ar vedea silințele, prin care ea și-a manifestat individualitatea, răsplătite cu o adevărată binefacere a Europei; această binefacere ar fi garanția reală a neutralității sale
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
română, ci ea ar dărâma în sânul ei orice încredere în tăria tractatelor și în sânta pază, atât a principiilor de dreptate absolută cât și a drepturilor scrise. Turburarea ce ar încerca din aceasta credințele ei în viitor ar paraliza pacinica ei dezvoltare și avântul ei spre propășire. De aceea-mi și iau, sfârșind, respectuoasa libertate de a supune aceste cugetări la înalta apreciere a Marelui Consiliu European și iluștrilor reprezentanți ai Majestății-Sale împăratului tutulor Rusielor, al cărui spirit înalt și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de a fi a Alteței-Voastre etc. etc. (Subscriși) I.C. Brătianu, M. Kogălniceanu memoriul prezentat la Congresul din Berlin de către plenipotențiarii înălțimii-Sale Domnitorului României De la Tractatul din Paris încoace România, sprijinită de către Marile Puteri, n-a pregetat de a lucra la pacinica dezvoltare a instituțiunilor și a sporirii sale materiale, fără de altă ambițiune decât aceea de a corespunde pe deplin cu binevoitoarea așteptare a Europei. în timpul pe când s-au iscat neînțelegerile parțiale, cari aveau să ajungă la un război între Turcia și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
unui testament. Testamentul urmărit de moștenitorii frustrați prin procese nesfârșite, în timpul cărora mama lui Maxențiu îndatorase tot ce avea ca să câștige printr-o sentință târzie. Nu! Mama lui nu-i îngăduise odihnă, deși el fusese un copil pornit spre jocuri pacinice. îl purtase din vreme cu ea la curse, la teatru, la supeuri, în voiajuri, pretutindeni unde o ducea situația ei semioficială de metresă. E drept că deprinsese astfel acea ținută mondenă, e drept că dobândise oarecare educație de la guvernanta engleză
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce se temeau reciproc de momentul întîlnirii, se simțise de îndată plini de simpatie și înțelegere. In afară de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea pacinică și sfioasă, gusturile simple și oneste. Chiar la fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica, adăogîndu-i ceva mai rafinat în înfățișare și în caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voinții sobre a lui Drăgănescu. Pe un același model
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
voie, prin legături nedovedite, avusese convingerea că Mika-Le era pricina necazurilor de azi. Cum și ce fel nu-și închipuia, dar Mika-Le nu înlătura ca Hallipa presupunerile de rău. Le susținea pe toate, fără preciziune. Era punctul negru al vieții pacinice de acolo, limba de foc care ațâța mâniile mărunte pe locul domol! Era făptura pădureață care diferea total de loc; lucruri și oameni, cu chipul acela ciudat de faun. Cornițele răufăcătoare pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mâini sufletul, pe netezimea milostivă a obiectelor din jur. Mini credea cu convingere că imensa fermentație a existenței își risipește în jurul ei substanța, o amestecă cu inerția relativă a lucrurilor ambiante. Conacul pacinic, cu dimensiuni și proporții aparent imobile petrecea azi în trupul său, totuși sensibil, drama vieții laolaltă cu ființele pe care le încorpora. Cu aceste ocupațiuni neprevăzute, trecerea zilei la țară fusese și mai repede și mai înceată ca în alte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e-a-nvățaților ghicire. Cum în fire-s numai margini, e în om nemărginire. 1170Cît geniu, câtă putere - într-o mână de pământ. Într-un cran uscat și palid ce-l acoperi cu o mână, Evi întregi de cugetare trăiesc pacinic împreună, Univers, râuri de stele - fluvii cu masse de sori; Viața turbure și mare a popoarelor trecute, 1175A veciei văi deschise-s cu-adîncimi necunoscute, Vezi icoana unui secol lângă chipul unei flori! {EminescuOpIV 147} Tu, ce în câmpii de caos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Astfel ades în taina durerii mă întreb... Nu aflu unde capul în lume să mi-l pun: Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău nici bun, {EminescuOpIV 386} Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind - Am fost un creer bolnav ș-o inimă de rând. De mult de vorbe goale nici voiu să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind... Un creer plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubire eternă. Ploaia este pretextul visării, Ea, ba traiește exaltarea cuplului înfiorat de amor, ba își dorește o viață “obicinuită, cu gesture familiare, văzându-se lucrând la masa la care altul citește, “o mică corabie de fericire, simplă, umilă și pacinică”. Logodnicul și întâlnirea cu el sunt scopul ei existențial, el este câteodată ca o idee, imaterial. Scenariul întâlnirii dezvoltă orgolii, mândrie, prejudecăți, situații de gândire provincială. Tensiunea este eliberată gradat în valuri sinusoidale, exaltarea crește și descrește odată cu ideile care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fierberea geologică. Manifestă Alecsandri un atașament special pentru asemenea peisaje? Sfîrșitul tabloului citat arată că sublimul În sălbăticie nu ține mult. „Sublim, sublim spectacol!”, dar ochiul caută reliefuri mai odihnitoare și le află numaidecît. La marginea pînzei se deschide „cursul pacinic” al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cercurile oficiale (ba mai mult, primul răspuns al cancelarului Helmut Schmidt la proclamarea legii marțiale de către Jaruzelski a fost să trimită la Varșovia, În februarie 1982, un reprezentant personal de rang Înalt pentru a depăși „izolarea” poloneză 7). Cât despre „pacinici”, ei erau mai puțin impresionați de represiunea de la Varșovia decât de retorica belicoasă ce emana de la Washington. Deși decizia NATO privind amplasarea de noi rachete fusese Însoțită de o ofertă de negocieri pentru reducerea armamentelor de acest tip (așa-numita
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Exportatoare de Petrol (OPEC) 419 Orwell, George 82, 195, 702 Osborne, John 278, 351-352 Ostpolitik 456-460, 483, 525, 537, 560 outsourcing 672 P PAC - vezi Politica Agricolă Comună (PAC) Pacelli, Eugenio - vezi Pius al XII-lea (papă) Pachman, Ludek 191 pacinici 542 Pactul Nord-Atlantic (NATO) 147-150, 226; acțiuni În Iugoslavia 622; admiterea Greciei 464; ca bluf 147-148; contribuția Germaniei 227; efectul Tratatului de la Maastricht din 1992 asupra 653-654; Germania, membră a 587; includerea Germaniei de Vest 228-229; nuclearizarea 231; perceperea 147
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măsurătoare; la așa întâmplare, să pomăzuiesc (aici, cu sensul se apreciază - I. S.) hotărârile în lat după numărul siliștilor, iară lungul după granița însorăritelor moșii dacă dovadă de scurtarea lor nu este sau prin scrisori, sau prin stăpânire stâlpită și pacinică... Moșiile date din locuri domnești nu sunt supuse la regulile moșiilor de a avea lățimea și lungimea, nici la ale însorăririlor, pentru că acestea fiind bucăți de loc, rupte din locurile domnești, pot fi rotunde și în mai multe colțuri, precum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai ales în privința îmbinării, întâlnirii în capete, încălcându-se „lungul după granița însorăritelor moșii”, lucru ce s-ar justifica doar în situația că „scurtarea” s-ar fi făcut legal și ar exista dovada „prin scrisori, sau prin stăpânire stâlpită și pacinică”, fără pricini de nemulțumire din partea cuiva; - moșiile însorărite au fost statornicite pe baza unor reguli devenite, între timp, norme de drept bine precizate și riguros aplicate, respectate, reguli ce nu sunt întâlnite pentru satele și moșiile rupte din locurile domnești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aserțiunea lui Costache Conachi din secolul trecut, când definea „însorărirea între două sau mai multe moșii ca o legiuire pe care s-au întemeiat pururea judecățile în Moldova, în lipsă de scrisori vechi” și ca dovadă de „stăpânire învechită și pacinică”, nefiind moșie dată din „locuri domnești”, cum constatăm pe bază de acte, că au fost Țigăneii, Dimaciul, Dumbrăvița, Poiana Sasului etc. sau cum se credea tradițional. Ca structură teritorială interioară, se documentează în cuprinsul hotarelor satului și moșiei Umbrăreștilor arhicunoscutele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
apoi, își va trage numele satul întreg. De asemenea, forma hotarelor moșiei, implicit a satului în întregimea sa, cu lungime și lățime ce țin de fenomenul numit însorărire, fenomen considerat de către logofătul Costache Conachi drept dovadă de „stâpânire învechită și pacinică” și nu așezare rezultată în urma a niscai danii „din locuri domnești”, deci după întemeierea statului, reprezintă un alt argument în susținerea aprecierii noastre că satul și comunitatea sa au străbătut drumul în timp de la stadiul organizării familiale la faza superioară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deliberările privind rezolvarea anumitor chestiuni și interese ale comunității. De pildă, la alcătuirea catagrafiei din 1831, cei care sunt arătați că răspund de exactitatea datelor înregistrate pentru toate satele umbrăreștene sunt menționați astfel: Evident că cei trei gospodari desemnați ca „pacinici ai satului” reprezentau cele trei straturi sociale. În acest sens iată un alt exemplu documentar, din care rezultă explicit existența oficială a celor trei grupări de țărani din obștile sătești libere ori aservite din studiul nostru: „Adică noi, pacinicii din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca „pacinici ai satului” reprezentau cele trei straturi sociale. În acest sens iată un alt exemplu documentar, din care rezultă explicit existența oficială a celor trei grupări de țărani din obștile sătești libere ori aservite din studiul nostru: „Adică noi, pacinicii din satul Condrea, din porunca giudecătoriei; eu, Lupul Grigori, pacinic dintre fruntași; eu, Săre Gorgan, dintre mijlocași; eu, Ion Poiană, dintre codași”, toți dau mărturie despre un răzeș al lor, care și-a făcut casă la Condrea, „casă făcută de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]