611 matches
-
flacără, și nu mocnit, fumatul era compromis. Dar era și un semn de rău augur. „De șed închis în casă și trag trist din ciubuc,/ îmi flacără luleaua și-mi face ursu[z]luc” (turc. ursuzluc = „semn de nenoroc”), scria paharnicul Costache Bălăcescu pe la mijlocul veacului al XIX-lea (112, p. 201). Pentru ca tutunul să ardă bine, ciubucul trebuia să fie „încălăfat”, adică acoperit cu capac, iar luleaua să fie „ferecată cu [capac de] argint” (Costache Negruzzi, Fiziologia provințialului, 1840) (213, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ISTRATI, Nicolae (1818 - 1.XI.1861, Fălticeni), poet, prozator și publicist. Fiu al unei contese poloneze, Ecaterina (n. Ilski) și al paharnicului Gavril Istrati, I. se trage dintr-o familie de boieri de viță veche, din care se și ridicase domnitorul Eustratie Dabija. Rămas orfan, nu are parte de o instrucție sistematică, dar, cu ambiția ce îl caracterizează, el își însușește o
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
, Alexandru (1793 - 31.I.1869, București), traducător. Boier muntean cu rang de paharnic, G.-L. a tălmăcit din rusește Povestiri din spaimile vrăjitorești (1839), o culegere din surse diferite (rusești, franceze ș.a.) de narațiuni cu subiecte fantastice sau mistice. Pentru a atenua caracterul terifiant al povestirilor, traducătorul adaugă la sfârșit mai multe anecdote
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
articole, făcea corecturi. Pentru trebuințele școlii a prelucrat un tratat de geografie, Elementele gheografiei (1831), și a tradus o lucrare de teologie. În manuscris i-au rămas câteva manuale școlare, o aritmetică, o gramatică latino-română. În 1835 căpătase rangul de paharnic. F.-B. a scris versuri în limba latină: un Carmen Onomasticon și o Allusio, poezii ocazionale compuse după modele clasice. În limba română a compus două poeme inspirate de mișcarea eteristă, Moldova la anul 1821 și Moldova la anul 1829
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
membru al Societății Filarmonice. Om cu inclinații liberale, simpatizează cu opoziția, ajungând chiar unul dintre fruntașii ei, deși se înrudea cu domnitorul Alexandru D. Ghica. Până să primească rangul de clucer (1844), fusese, cu zece ani mai înainte, vtori-postelnic, apoi paharnic. A fost deputat în Obșteasca Adunare a țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din București (1842) și, un an după aceea, procuror la Înaltul Divan. Câteva zile înainte de a fi răpus de o pneumonie, F., încercat de gânduri funeste
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali (Cantemireștii - Constantin, Antioh, Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
investighează circumstanțe, coboară în suflete, analizează porniri și atitudini, operează deschideri în spațiile politice apropiate, schițează portrete, rostește discursuri, comentează, face - în fine - aproape tot ce este necesar pentru reconstruirea unei lumi dominate de neliniște. Bunăoară, acei „mestecători” care, ca paharnicul Staicu, împovărați de o extracție socială modestă, sunt proiectați și în categoria parveniților. Mecanismul acestui tip de „denunțare” funcționează fără greș. Doi dintre complicii lui Toma Cantacuzino - cel care fuge la ruși, amenințând fatal echilibrul cu greu menținut de Brâncoveanu
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
opuse atitudinii unor boieri prudenți și „cuminți”. Figurile detestabile abundă în cronică. Deloc reținut, autorul îi atacă, le rezervă stigmatizări particulare, execrații individualizate, precise, eficiente. Mai cu seamă celor „amestecați” în sângele lui Costandin postelnicul (postelnicul Constantin Cantacuzino), precum marele paharnic Constantin Vărzaru, moștenitor al unor gene malefice („Că adevăr, cum nu poate face den mărăcine strugure și den rug smochine, așa nu să poate face den neamul rău bun; ci din varza cea rea ce-i zic morococean au ieșit
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
adevăr, cum nu poate face den mărăcine strugure și den rug smochine, așa nu să poate face den neamul rău bun; ci din varza cea rea ce-i zic morococean au ieșit fie-său și mai morococean el”), sau tatăl paharnicului, armașul Radu Vărzaru, fost „grădinar de verze la Ploiești”, care va fi prezentat drept o variantă a arhetipului jefuitorului. Aceeași stigmatizare pentru figurile spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
, Constantin (Costache) (1786, Huși sau Iași - 12.IX.1869, Ocnița-Hotin), poet și traducător. Nepot de frate al mitropolitului Iacov Stamati, tatăl lui S., paharnicul Toma, căsătorit cu Smaranda, s-a stabilit în 1812 cu familia la Chișinău. S. învață la Iași (probabil la Academia Domnească) și ocupă unele slujbe în cancelaria vistieriei Moldovei, apoi este funcționar în administrația rusească a Basarabiei, cavaler, din 1826
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
ȘTIRBEI, Barbu (c. 1753 - 1813, București), memorialist. Descendent din familia Buzeștilor, Ș. e fiul Dumitranei și al postelnicului Constantin Știrbei. Vornic înainte de 1790, el mai primise rangurile de serdar, vel paharnic și clucer. Nu prea interesat de viața de la curte, boierul, fire retrasă, își petrecea timpul citind gazete grecești, franțuzești și italienești. În vara anului 1796, având sănătatea șubredă, Ș. pleacă în străinătate, pentru cură. După o călătorie prin Timișoara, Pesta
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
de la 1 aprilie 1833, ca jurisconsult permanent pe lângă Logofeția Dreptății. Își dă aportul în „comisia pravilelor” la traducerea Codului Calimah (1833-1835). Profesor de drept la Academia Mihăileană (1841-1847), ca și prietenul său Eftimie Murgu, a primit, în Moldova, și ranguri: paharnic, căminar, ban și, la 1848, agă. Unionist convins, a devenit ministru al Dreptății (1860-1861) în cabinetul lui M. Kogălniceanu. B. continuă, în mare parte, spiritul iluminist al Școlii Ardelene, prin preocupările sale culturale, istorice și pedagogice. Admirator al lui Petru
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
în filosofie în 1838 și călătorește în Franța și Germania. Întors la Iași, S. va fi, prin pregătirea sa multilaterală, membru în Comitetul academic, desfășurând o bogată activitate didactică la Academia Mihăileană, ceea ce i-a adus, în 1843, rangul de paharnic. Între 1847 și 1850 ocupă postul de conservator al colecțiilor de la Societatea de Medici și Naturaliști, al cărei membru era. Își reia ulterior activitatea didactică, ca director al școlii de fete de la Sf. Spiridon și ca profesor de științele naturii
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
din acel imaginar Izvod al lui Clănău (Cronica lui Huru), S. a crezut o vreme - până ce mistificarea fu dovedită - în obârșia legendară a neamului său. Era unul din foarte numeroșii copii ai Eufrosinei (n. Schina), fiică de eterist, și ai paharnicului Ioniță Sion. Învață mai întâi acasă cu un dascăl rus, apoi cu altul, grec. Din cauza unui complex de împrejurări, urmează doar două clase la Colegiul „Sf. Sava” din București (1837-1839). După moartea mamei pleacă la Iași, unde intră copist la
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
ei, la chemarea lui Matei Basarab. Mai târziu, prin 1640, se va repatria și domnița Ancuța. Ea (văduvă tânără) va aduce cu sine rămășițele pământești ale tatălui și ale soțului ei (mort și el prin 1627). Radu Șerban, fost mare paharnic al lui Mihai Viteazul, și fiul Voievodului tuturor românilor își vor afla odihna la Mănăstirea Comana, ctitorie a lui Vlad țepeș. Pe Ilinca Matei Basarab a căsătorit-o în scurt timp cu Constantin Cantacuzino, fiul cel mare al lui Andronic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se folosească Hrizea din Bogdănei, urmaș de mari boieri (era fiul lui Dumitrașcu din Bogdănei „ot sud Ialomița”, fost mare vistiernic, și al Alexandrei, fiica fostului mare vornic Hrizea din Bălteni), care ajungea - către sfârșitul domniei lui Matei Basarab - mare paharnic (după ce fusese postelnic al doilea și clucer al doilea). Constantin Șerban, care „foarte îl iubea” - ne previne Letopisețul Cantacuzinesc - pe Hrizea, l-a făcut, în 1654, mare spătar, dar în anul următor i-a luat această dregătorie (poate de aici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
previne Letopisețul Cantacuzinesc - pe Hrizea, l-a făcut, în 1654, mare spătar, dar în anul următor i-a luat această dregătorie (poate de aici - zic istoricii - s-a născut dușmănia arătată apoi de Hrizea), dându-i iar rangul de mare paharnic. Să fi aflat Voievodul că șeful oștirii sale, asemănându-se „Iudei, care era lui Dumnezeu mai credincios dentâi și întingea într-o solniță cu dânsul, apoi îl vându jidovilor”, îl „mozavirea” și îndemna „gloatele ca să-l ucigă, și să șază
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clipă din magma istoriei - învingând ori, mai adesea, pierzând și murind -, nu știm mai nimic despre nevestele acestor „domnișori”. Știm doar că Hrizea din Bogdănei, cel tras pe roată la 8 septembrie 165749, a fost însurat cu o fiică a paharnicului Dragomir din Deleni. ... îi ucideau pe boieri Dacă mai răsfoim o dată (am mai făcut acest lucru într-o carte apărută mai demult) primele pagini ale Letopisețului Cantacuzinesc 50, vom vedea că, printre întâmplările pe care cronicarul nu le-a uitat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-ar fi arătat o „pizmașă! - n.m.] au venit domn de la Poartă, întrând în București august 20 deni, leatul 7092. Și au făcut biserica ce iaste în cetatea Târgoviștii. Și au tăiat pre Mihăilă dvornicul, Dobromir banul și pre Gonțea paharnicul. Și au pus birul curții foarte mare și gorștină de oi [...]57”. Trecând peste lacunele (Moise Vodă l-a ucis nu numai pe vornicul Neagoe din Periș - însurat cu Caplea, fata lui Vlad Vodă Călugărul; cu Caplea, Neagoe i-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Râmnic), care se arătase indolent în capturarea unor inamici 63 (o cronică afirmă că l-ar fi viclenit pe Vodă în lupta cu ungurii, din 1467, de la Baia; trădătorul de atunci pare să fi fost Crasnăș 64), Alexa stolnicul, Negrilă paharnicul 65 „și alții mulți”. Voievodul avea acest drept. Poruncile lui puneau în mișcare uneltele aducătoare de moarte ale călăului - sabia, securea, ștreangul (după lege, boierilor le era rezervată decapitarea, dar să nu uităm că Brâncoveanu a dat ordin ca Staicu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era vorba de vechile cutume, fie că, în vremurile mai noi, erau avute în vedere codicele juridice ale Ecclesiei și ale Aulei, este tot mai frecvent pomenită în cronici și în hrisoave; Constantin Brâncoveanu, judecându-l de trei ori pe paharnicul Staicu Bucșanu din Merișani - cel însurat cu Marica, fiica marelui spătar Diicu Buicescu, înrudit, deci cu Buiceștii și cu Cantacuzinii 75 -, îl obliga, cinic, chiar pe acuzat - un uneltitor pe care pusese mâna cu greutate - să citească dispozițiile legii în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voievodului ucis și pe străini. în privința ordinii în care au fost descăpățânați Brâncovenii, autorul necunoscut al Istoriei oștirei ce s-au făcut asupra Moreii la anul 7223 [1715] ( Nicolae Iorga îl identifică în persoana unui Constantin Vătaful, aflat în suita paharnicului State Leurdeanu, trimis al lui Ștefan Cantacuzino la înalta Poartă 126), martor la executarea Voievodului și a fiilor lui ( după opinia lui Nicolae Iorga) dă următoarele informații (care justifică existența acelei „Cuvântări adresate fiilor săi înainte de moarte” [Istoria Bălăcenească îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Rusia între 1717 și 1718129; Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducanu, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - spune tradiția istoriografică; în Dicționarul... de atâtea ori citat până acum al lui Nicolae Stoicescu, despre Ianache Văcărescu, vel agă și mare paharnic, om de încredere al lui Vodă - Brâncoveanu îl folosea în misiuni „delicate” [cum ar fi interogarea comilitarilor lui Staicu Merișanu] și, în 1709, ne spune Radu Greceanu, l-a trimis capuchehaia la Istanbul: Pentru trimiterea lui Ianache Văcărescul vel agă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care o aflăm și în relatarea lui Axinte Uricariul: „[...] și întâi au tăiat pe toate beizadelele aceste înaintea ochilor lui, începând de la cel mai mare [.Constantin - n.m.] apoi au tăiat pe un boier ce-l chiema Enache Văcărescul vel paharnic; pe urmă au tăiat și pe bătrânul Băsărab-vodă”132. în vreme ce Del Chiaro (și apoi, firește, Dimitrie Cantemir) întoarce complet ordinea, păstrând doar locul ultim pentru Domn: „Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fiu Răducanu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai târziu, prin 1640, și va aduce cu sine - am văzut - rămășițele pământești ale tatălui și ale soțului ei (mort și el prin 1627, căci suferea cumplit de podagră: „ex nimis morbi passionibus totus contractus et lecto affixus”143. Marele paharnic al lui Mihai Viteazul, figură însemnată a istoriei noastre 144, și fiul Voievodului tuturor românilor își vor afla odihna la Mănăstirea Comana, ctitorie a lui Vlad țepeș. Din 1658 și până în 1660, Gheorghe Ștefan - care părăsise tronul Moldovei (a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]