KorAP: Find »[drukola/base=palanchin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

149 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

urmează să stea cu ea, alături de Rong. La ora zece dimineața, roțile imperiale au început să se învârtească. Împăratul Hsien Feng nu a vrut să plece fără o ceremonie. A sacrificat animale și a făcut plecăciuni zeilor din Cer. Când palanchinul său a trecut de ultima poartă a Marii Grădini Rotunde, Yuan Ming Yuan, funcționarii și eunucii s-au aruncat în genunchi, salutând de bun rămas. Împăratul ședea înăuntu cu fiul său. Tung Chih mi-a spus mai târziu că tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
că tatăl lui a plâns. Convoiul imperial se întinde pe trei mile. Seamănă cu o paradă de sărbătoare. În aer s-au aruncat pocnitori pentru „a speria duhurile rele“. Gărzile de ceremonie poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Vestea fugii împăratului Hsien Feng a aruncat orașul în haos. După câteva ore, cer să-mi fie adus fiul. Mi-l pun în poală și îl țin strâns în brațe. Pentru el, asta nu e decât o altă plimbare. În timp ce palanchinul se leagănă, adoarme liniștit. Îmi trec degetele prin părul lui moale și negru și îi aranjez coada. Îmi doresc să-l pot învăța pe Tung Chih să fie puternic. Vreau să știe că pacea nu trebuie luată niciodată ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
am calmat mânia, și l-am făcut să se răzgândească, spunându-i: „Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată ziua. Mă gândesc la oamenii care merg pe jos, făcând bătături. După ce am ieșit din Peking, drumul a devenit mai accidentat și mai plin de praf. Ne oprim peste noapte într-un sat și mă întâlnesc cu Nuharoo. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aer. Un soare de bronz privește cercetător în jos peste festivalul în mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu. Miniștrii și prinții, în haine minunate, sunt purtați în palanchine bogat decorate pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aproape seară, și hotărâm să facem o pauză pentru masă. În după-amiaza asta, Majestatea Sa a avut o criză îngrozitoare de tuse. I s-a scurs sânge din colțurile gurii. Doctorul zice că nu-i face bine să meargă în palanchin, însă nu avem de ales. Până la urmă, ne-am oprit ca să i se potolească tusea. În zori privesc afară din cort. Suntem aproape de Jehol și peisajul e de o frumusețe extraordinară. Pământul e acoperit de trifoi și flori sălbatice, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
drum și traversăm câmpuri unde iarba e înaltă până la brâu. De câte ori Tung Chih e cu mine, încerc să fiu puternică și veselă. Dar nu este ușor. Când vechile palate din Jehol se ivesc la orizont, ne dăm cu toții jos din palanchine și ne lăsăm în genunchi. Îi mulțumim Cerului că am ajuns în acest loc de refugiu temporar. În clipa în care Tung Chih e ridicat de pe scaun, o șterge după iepuri de câmp și veverițe, care se împrăștie, fugind din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ar trebui să se aștepte să audă ultimele dorințe ale Majestății Sale. Nu știu că eu am fost omisă, până la prânz, când merg în vizită la Nuharoo. Ea nu e acasă. Eunucul îmi spune că a fost luată de un palanchin trimis de Su Shun. Mă întorc spre An-te-hai și îi spun să afle ce se întâmplă. An-te-hai primește un mesaj de la Chow Tee: ultima audiență imperială a început și Su Shun tocmai a anunțat că absența mea se datorează stării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
duc să-l vadă. Tung Chih m-a întrebat unde se ascunde, iar eu i-am răspuns că în tufișurile aflate nu departe de terenul de instrucție. Astăzi ne-am trezit înainte de ivirea zorilor. După micul dejun am pornit în palanchine, trecând pe lângă copacii de culoarea flăcărilor. În clipa în care am văzut gărzile lui Yung Lu, Tung Chih a luat-o din loc, iar eu l-am urmat. Cărarea e accidentată și cărăușii fac tot posibilul să mențină palanchinul stabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în palanchine, trecând pe lângă copacii de culoarea flăcărilor. În clipa în care am văzut gărzile lui Yung Lu, Tung Chih a luat-o din loc, iar eu l-am urmat. Cărarea e accidentată și cărăușii fac tot posibilul să mențină palanchinul stabil. Ridic perdeaua și mprivesc afară. Inima a început să-mi bată mai repede. An-te-hai merge pe lângă mine. Expresia lui îmi spune că-mi știe scopul și că e curios și nerăbdător. Mă umple de tristețe să văd că An-te-hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de niște broaște care sar pe un câmp de orez în timpul secetei. Aerul e rece și soarele mai are puțin până să răsară complet. Aveți grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să fiu lăsată să cobor din palanchin. Roua mi se așază pe pantofi în timp ce pășesc încet de-a lungul unei poteci lăturalnice. Deodată, îl văd pe comandant călare. Îmi ofer un răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
meu, lordul Elgin“. Printre cuvintele alese, îi sesisez mânia. „Aceasta era prima oară când intram pe domeniul ceresc după ce îl atacaseră străinii. Lordul Elgin a întârziat trei ore. A intrat cu două mii de oameni, cu mare pompă. Mergea într-un palanchin roșu aprins, purtat de șaisprezece bărbați, știind că acest privilegiu e rezervat numai împăratului Chinei. Am făcut eforturi pentru a fi amabil, deși dezgustul meu era fără margini. M-am înclinat ușor și i-am strâns mâinile lui Elgin în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
era blazonul cu dragonul de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată cu flori albe însoțea fiecare jilț. Eunuci în veșminte din mătase albă purtau vase pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
iar cealaltă cu instrumente cu coarde și flaute. Când orchestrele începeau să cânte, în aer se aruncau bani din hârtie albă, care cădeau jos precum fulgii de zăpadă. Nuharoo, Tung Chih și cu mine am trecut, înainte de a urca în palanchinele noastre, pe lângă lama și călugări, alături de care erau cai și oi de ceremonie pictați. Sunetul trompetelor tibetane și duduitul tobelor era atât de puternic, că nu puteam să-mi aud vocea când vorbeam cu Tung Chih. Nu a vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cărau mobila din lemn. Spre deosebire de cărăușii sicriului, care erau căliți fizic, eunucii erau precum plantele delicate de seră. Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani ai adolescenței. Am adormit în palanchin și am avut un vis straniu. Intram în mare ca un pește. Înotând, am intrat într-o gaură dintr-o peșteră îngropată adânc pe fundul mării. În jurul marginilor gropii erau spini deși. Pielea îmi era zgâriată de spini și apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Lien-ying: — S-a oprit ploaia, doamnă, și astrologul a zis că acum putem să ne odihnim în siguranță. — Am fost în apă? l-am întrebat eu. El făcu pauză o clipă, apoi răspunse: Dacă ați fost pește, doamnă, ați supraviețuit. Palanchinul fu lăsat jos și eu am coborât. Îmi simțeam trupul ca și cum ar fi fost bătut: Unde ne aflăm? — Un sat numit Freamătul Primăverii. — Unde e Tung Chih? — Tânăra Sa Majestate este cu împărăteasa Nuharoo. M-am dus să-i caut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
bătut: Unde ne aflăm? — Un sat numit Freamătul Primăverii. — Unde e Tung Chih? — Tânăra Sa Majestate este cu împărăteasa Nuharoo. M-am dus să-i caut. Rămăseseră în urmă cu vreo jumătate de milă. Nuharoo a insistat să schimbe cărăușii palanchinului. În loc să dea vina pe drumurile alunecoase, ea i-a învinovățit pe cărăuși. Nuharoo îmi spuse că și ea a avut un vis. A fost exact pe dos decât al meu. În visul ei, se făcea că este într-un regat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
străfunduri ale unui munte. Un budist cu barbă albă până la pământ o condusese în acest loc. Ea era venerată și toți supușii ei mergeau având pe capete porumbei albi. După ceva tânguială, Tung Chih a fost de acord să părăsească palanchinul cât un cort a lui Nuharoo și să vină să stea cu mine. — Doar pentru scurtă vreme, zise el. Am încercat să nu las să mă supere atașamentul crescând al fiului meu față de Nuharoo. El era unul dintre puținele lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în formă de căpățâni, înconjurate de un desiș de tufe sălbatice. Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat într-o robă purpurie din bumbac, iar vopseaua de la căciulă i se scurge în șuvițe micuțe pe față. Li Lien-ying și-a învățat meseria de servitor imperial, și este acum aproape la fel de bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lanțurile lui An-te-hai. Parada Fericirii rămâne în urmă. E greu să ții aliniate animalele obosite. Cărăușii au încetat să-și mai intoneze îmbărbătările, și nu mai aud decât zgomotul pașilor și gâfâitul bieților nenorociți. Tung Chih vrea să iasă din palanchin să se joace și mi-aș dori să-i pot da voie. Aș vrea să-l văd că aleargă o milă cu Li Lien-ying. Însă este periculos. De mai multe ori am observat trecând chipuri ciudate în uniformele gărzilor noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mă alina, Ch’un îmi vorbește despre Rong și băiețelul lor. Sunt bine și se află cu câteva mile în urmă. Sora mea nu a vrut să mi se alăture, deoarece se teme că s-ar putea întâmpla ceva cu palanchinul meu. „Un copac mare atrage un vânt mai puternic“, a fost mesajul pe care mi l-a trimis, și îmi sugerează să fiu cu băgare de seamă. Ajungem la un templu situat pe un munte. S-a făcut întuneric și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
munte. S-a făcut întuneric și burnița s-a oprit. Trebuie să intrăm în templu și să ne rugăm la altare, iar apoi să ne petrecem noaptea aici. În clipa în care Nuharoo, Tung Chih și cu mine coborâm din palanchine, cărăușii se îndepărtează cu ele. Mă grăbesc și îl ajung din urmă pe ultimul cărăuș: îl întreb de ce nu rămân cu noi. Îmi răspunde că au fost instruiți să nu lase palanchinele lângă templu. — Și dacă se întâmplă ceva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Nuharoo, Tung Chih și cu mine coborâm din palanchine, cărăușii se îndepărtează cu ele. Mă grăbesc și îl ajung din urmă pe ultimul cărăuș: îl întreb de ce nu rămân cu noi. Îmi răspunde că au fost instruiți să nu lase palanchinele lângă templu. — Și dacă se întâmplă ceva și trebuie să ne întoarcem la palanchine, iar voi nu sunteți aici? îl întreb. Cărăușul se aruncă la pământ și se ploconește ca un prost. Însă nu-mi răspunde la întrebare, așa că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Mă grăbesc și îl ajung din urmă pe ultimul cărăuș: îl întreb de ce nu rămân cu noi. Îmi răspunde că au fost instruiți să nu lase palanchinele lângă templu. — Și dacă se întâmplă ceva și trebuie să ne întoarcem la palanchine, iar voi nu sunteți aici? îl întreb. Cărăușul se aruncă la pământ și se ploconește ca un prost. Însă nu-mi răspunde la întrebare, așa că nu folosește la nimic să insist. — Vino înapoi, Yehonala, țipă Nuharoo. Sunt sigură că cercetașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]