117 matches
-
limba greacă παλαιοσ palaios = "vechi" și γραφειν grafein = "a scrie") este știința care se ocupă cu studierea manuscriselor vechi, indiferent de limba folosită (limba greacă veche, limba latină clasică sau medievală, etc.) cu datarea și stabilirea autenticității acestora. Ca știință, paleografia își datorează existența necinstei călugărilor și teologilor, căci ea a apărut din necesitatea de a verifica autenticitatea documentelor și manuscriselor citate în controversele bisericești, în ultima parte a secolului al XVII-lea. Creditul pentru înființarea disciplinei le revine benedictinilor francezi
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
de St Maur, și în special celor 2 erudiți, anume Jean Mabillon, a cărui lucrare De Re Diplomatica, pune în 1681 pe teren solid studiul documentelor și al caracterelor latine vechi, și Bernard de Montfaucon, care a publicat în 1708 Paleografia Graeca. Creatorul paleografiei este considerat a fi Bernard de Montfaucon (1655-1741). În lucrarea sa, devenită celebră, "Paleografia graeca", tipărită în 1708, el publica și un repertoriu al bibliotecilor contemporane lui care dețineau manuscrise grecești, indicând numărul și proveniența lor. Paleografia
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
și în special celor 2 erudiți, anume Jean Mabillon, a cărui lucrare De Re Diplomatica, pune în 1681 pe teren solid studiul documentelor și al caracterelor latine vechi, și Bernard de Montfaucon, care a publicat în 1708 Paleografia Graeca. Creatorul paleografiei este considerat a fi Bernard de Montfaucon (1655-1741). În lucrarea sa, devenită celebră, "Paleografia graeca", tipărită în 1708, el publica și un repertoriu al bibliotecilor contemporane lui care dețineau manuscrise grecești, indicând numărul și proveniența lor. Paleografia are o parte
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
Diplomatica, pune în 1681 pe teren solid studiul documentelor și al caracterelor latine vechi, și Bernard de Montfaucon, care a publicat în 1708 Paleografia Graeca. Creatorul paleografiei este considerat a fi Bernard de Montfaucon (1655-1741). În lucrarea sa, devenită celebră, "Paleografia graeca", tipărită în 1708, el publica și un repertoriu al bibliotecilor contemporane lui care dețineau manuscrise grecești, indicând numărul și proveniența lor. Paleografia are o parte teoretică, legată de istoria scrisului, tipurile de scriere, materiale de scris, suporturi pentru scris
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
Paleografia Graeca. Creatorul paleografiei este considerat a fi Bernard de Montfaucon (1655-1741). În lucrarea sa, devenită celebră, "Paleografia graeca", tipărită în 1708, el publica și un repertoriu al bibliotecilor contemporane lui care dețineau manuscrise grecești, indicând numărul și proveniența lor. Paleografia are o parte teoretică, legată de istoria scrisului, tipurile de scriere, materiale de scris, suporturi pentru scris etc. și o parte practică, referitoare la tehnica, respectiv tehnicile, descifrării scrisului. Paleografia studiază cărțile manuscrise, fie în formă de sul, fie codice
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
lui care dețineau manuscrise grecești, indicând numărul și proveniența lor. Paleografia are o parte teoretică, legată de istoria scrisului, tipurile de scriere, materiale de scris, suporturi pentru scris etc. și o parte practică, referitoare la tehnica, respectiv tehnicile, descifrării scrisului. Paleografia studiază cărțile manuscrise, fie în formă de sul, fie codice, care au fost scrise cu stilul, condeiul și pana pe table de lemn cerat, pe papirus, pe pergament sau pe hârtie. Ca rezultat, paleografia furnizează informații privind materialele pe care
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
la tehnica, respectiv tehnicile, descifrării scrisului. Paleografia studiază cărțile manuscrise, fie în formă de sul, fie codice, care au fost scrise cu stilul, condeiul și pana pe table de lemn cerat, pe papirus, pe pergament sau pe hârtie. Ca rezultat, paleografia furnizează informații privind materialele pe care s-au scris în timp izvoarele paleografice, instrumentele de scris, precum și evoluția grafemelor (a literelor), oferind și date pe baza cărora se pot identifica originalele și copiile și, în unele cazuri, se pot sesiza
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
informații privind materialele pe care s-au scris în timp izvoarele paleografice, instrumentele de scris, precum și evoluția grafemelor (a literelor), oferind și date pe baza cărora se pot identifica originalele și copiile și, în unele cazuri, se pot sesiza falsurile. Paleografia, ca disciplină prealabilă a filologiei, se confruntă cu două categorii de dificultăți: Pe baza acestor cunoștințe, paleograful transcrie textul, adică realizează o versiune modernă, în care înlocuiește abrevierile cu cuvintele integrale.
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București în 1933, unde audiază cursurile lui Nicolae Cartojan, Ovid Densușianu, Charles Drouhet, Ramiro Ortiz și Nicolae Iorga. În același an obține diploma de absolvent al Școlii Superioare de Arhivistică și Paleografie din cadrul Arhivelor Statului. În perioada 1934 - 1938 își pregătește teza de doctorat ca elev al Școlii Române din Franța de la Fontenay-aux-Roses, după ce solicitase fără succes o bursă la Școala Română din Roma. Audiază cursurile de literatură comparată ținute de Ferdinand
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
Facultății de Istorie și Filosofie, iar în perioada 1967-1973, și pe cea de șef al Catedrei de Istorie a României. Ca profesor, a onorat disciplinele "Istoria medievală a românilor", "Istoria Bizanțului", "Introducere în istorie și științele auxiliare" și "Limba și paleografia slavonă". Concomitent cu activitatea didactică, Constantin Cihodaru a îndeplinit și funcția de șef al Sectorului de istorie medie din cadrul Institutului de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” din Iași (1952-1973). Paralel cu munca la catedră, Constantin Cihodaru s-a dovedit a
Constantin Cihodaru () [Corola-website/Science/317703_a_319032]
-
cercetare: în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea centrul atenției se îndrepta spre rădăcinile germanice ale Angliei, mai târziu au fost scose în evidență calitățile literare ale lucrărilor, iar mai recent, accentul este pus pe paleografie. Cercetătorii discută teme ca datare, proveniență, autor și legătura dintre literatura anglo-saxonă și celelalte literaturi din Europa Evului Mediu. Un mare număr de manuscrise anglo-saxone sunt din secolul al VII-lea, dar majoritatea sunt din ultimii 300 de ani, din
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Cotiglet, prin modul în care și-a conceput cărțile, prin ""ținuta lor elevată"" dovedește a fi un om cu aleasă știință de carte. Stilul acestui copist se distinge prin originalitate, cu un scris îngrijit și uniform, caz rar întânit în cadrul paleografiei chirilice românești. A încercat să facă mai accesibilă scrierea, prin simplificarea unor litere, astfel încât să fie cât mai accesibilă. Concepția sa despre carte, mentalitatea sa culturală reiese din rolul acordat scrierii cărții, ornamentației acordându-i un rol secundar. Textele copiate
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
o viză de studii și documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franța. Ajuns la Paris, s-a înscris la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE), pe care a absolvit-o în anul 1972, si a continuat să studieze paleografia otomană. Între 1972 și 1991 a ocupat diverse poziții de cercetător la Centrul de Studii privind URSS, Europa de Est și Spațiul Turc al Școlii de Înalte Studii de Științe Sociale (EHESS). Din anul 1977, activitatea de istoric s-a împletit cu
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
sora cea mai mare, Maria Iancu, născută Cristache (între surori, Tița) alături de care a urmat cursurile Facultății de Istorie la Universitatea din București. Astfel, Ioana (pentru surori, Janca) și-a finalizat studiile în anul 1956, specializându-se în Arhivistică și Paleografie. A fost căsătorită cu istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Gheorghe Ciobanu și Marin Ionescu) "Școala muzicală de la Putna: Ms. I-26/Iași - „Antologhion”", București, Edit. Muzicală, 1981 (în colecția „Izvoare ale muzicii românești”, VoI. IV - Documenta, în colaborare cu Gheorghe Ciobanu și Marin Ionescu) "Ioan D. Petrescu - Studii de paleografie muzicală bizantină". VoI. II. București, Edit. Muzicală, 1984 "George Breazul - Scrisori și documente", București, Edit. Muzicală, 1984 (VoI. I), 1991 (VoI. II), 1997 (Vol. III) "Anne E. Pennington - Muzica în Moldova medievală" / "Music in Medieval Moldavia". Cu un eseu de
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Ștefan Popescu (teorie-solfegiu, cor, dirijat coral), Mihail Jora (armonie și contrapunct), Dimitrie Cuclin (forme muzicale), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), George Breazul (enciclopedia și pedagogia muzicii). S-a specializat între 1944-1946 cu Ioan D. Petrescu (paleografie bizantin și cânt gregorian). Între 1935-1943 este cântăreț bisericesc în București, iar între 1939-1952 este profesor de muzică bisericească la Seminarul Central din București. Între 1942-1946 activează ca profesor de teorie-solfegiu la Institutul Militar de Muzică din București. În 1938
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
de Bernard de Montfaucon, Paris, 1719-1724, 10 volume și 5 suplimente, cuprind 1387 de gravuri de epocă. Preț de pornire: € 8.000. Bernard de Montfaucon (1655 - 1741) a fost un călugăr benedictin, un mare erudit și filozof, fondator al disciplinei paleografiei, considerat de asemenea ca fiind și unul din pionierii arheologiei moderne. Lucrarea de față, "Antichitatea explicată și ilustrată", publicată în 15 volume între 1719 și 1724, rămâne o lucrare de referință pentru arheologii moderni și iluminiști ai secolelor XVIII-XIX. Pentru
Licitația de Hârtii Rare și gravuri europene din colecția Paul Davidsohn by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105748_a_107040]