305 matches
-
data asta, încercînd să compenseze absența din Libia inclusiv cu nave de război. Cele mai îngrijorătoare sunt actualele fricțiuni turco-siriene. În acest timp, Egiptul, Yemenul și Tunisia au fost adjudecate de fundamentaliști, Israelul a semnat un armistițiu cu Hamas, dar palestinienii au obținut statut de observator la ONU, iar mult discutatul atac asupra Iranului a fost amînat. Asta poate și datorită faptului că au avut loc alegeri în America, se pregătesc și în Israel, dar și datorită capacității de ripostă iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să folosească recurent această retorică, căutând astfel să moralizeze cucerirea, el fiind cel care a făcut din "Israel moștenitorul victimelor Shoah-ului"4. Acest discurs a alimentat temeri apocaliptice. În 1992, prim-ministrul Yitzhak Shamir afirma că orice negociere teritorială cu palestinienii ar fi sinucigașă, deoarece frontierele dinainte de 1967 nu erau nimic altceva decât cele ale Auschwitz-ului, preluând astfel termenii laburistului Eban. Treptat, genocidul legitimează ocupația. El este deturnat de la semnificația inițială și împiedicat să pătrundă în conștiințe ca un apel lansat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
țară. Ea se traduce prin referiri la Saddam Hussein, Yasser Arafat și la arabi în general în termeni preluați din perioada Holocaustului și a celui de-al Doilea Război Mondial. Arafat capătă, o dată în plus, rolul unui nou Hitler, iar palestinienii pe cel al naziștilor; solicitarea acestora de a avea un stat independent este considerată drept încă un pas spre exterminare, iar recunoașterea pe care le-o acordă Rabin la Oslo drept o trădare. De altfel, opoziția răspândește o fotografie în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
importantă pentru liderii israelieni decât aceea de a uita și a trece de partea vieții, de a se dedica viitorului și de a nu se mai agăța mereu de simbolurile, ceremoniile și lecțiile Holocaustului. După el, raportul societății israeliene cu palestinienii trece printr-o teamă existențială profundă care se hrănește dintr-o interpretare particulară a genocidului, potrivit căreia lumea întreagă este împotriva evreilor, iar evreii sunt victime eterne. El vede aici victoria tragică și paradoxală a lui Hitler. Fără a nega
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în cadrul mișcărilor politico-ideologice, fără ca totuși să se facă o prezentare coerentă a subiectului. Dacă această catastrofă evreiască este recunoscută într-o primă fază de liderii arabi și palestinieni, după războiul de independență din 1948, înfrângerea palestiniană și expulzarea care urmează, palestinienii, considerându-se ei înșiși victime ale sionismului, resping victimitatea inamicului. Odată cu consolidarea OEP începând din anii 1970, începe să se elaboreze o prezentare a genocidului în publicațiile subvenționate de această organizație, prezentare în care se cristalizează denunțarea colaborării între sioniști
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
erijează în componentă fundamentală a identității etnice și naționale a palestinienilor. Victimitatea evreiască servise drept model. Unii militanți palestinieni cer atunci constituirea unui tribunal special care să-i judece pe criminalii de război israelieni. Mai general, revendicând statutul de victime, palestinienii reclamă recunoașterea și repararea suferințelor lor din trecut, implicând plătirea de despăgubiri de către Israel și includerea tribulațiilor lor în memoria națională israeliană. Tinzând a se percepe drept victimele celei mai mari nedreptăți din secolul XX, ei cer totodată să fie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fel în memoria evreilor din diaspora. Ceea ce facilitează sarcina oamenilor de stat israelieni, care se folosesc în voie de acest binom pentru a le activa sionismul, mizând în paralel pe culpabilitatea Occidentului pentru a "neutraliza" rolul Israelului în războiul israeliano-palestinian, palestinienii apărând asemenea unui călău ce acționează fără milă împotriva unui popor care a fost dintotdeauna victimă, cu Auschwitz-ul în fundal. Astfel, în 1967, în ciuda angajamentelor lor politice diferite, numeroși evrei au invocat genocidul pentru a-și explica susținerea necondiționată față de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
chiar și atunci când a slăbit legătura cu țara de origine și cu părinții, cărora li se reproșează că au suportat pasiv umilințele și renunțările impuse de imigrație. În aceste butoaie cu pulbere prost stăpânite care au devenit suburbiile, identificarea cu palestinienii și cu toți cei care sfidează Occidentul este cea care, mai mult decât religia, îi face să regăsească onoarea pierdută a familiilor lor. Acțiunile spectaculoase ale eroilor cauzei palestiniene devin acte de bravură, obiecte de apropriere, în timp ce Israelul, asociat Occidentului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
susținători ai puterii centrale, ei erau atacați primii. În prezent, resentimentul minorităților se îndreaptă uneori către ei în diverse moduri: suspiciune, agresivitate, jigniri, chiar antisemitism declarat. La care se adaugă repercusiunile conflictului israeliano-palestinian pe scena occidentală și identificarea outsiderilor cu palestinienii și a insiderilor cu israelienii. Inegalitatea minorităților în fața memoriei și inegalitatea dreptului la compasiune au fost din nou ilustrate de evenimentele care au însoțit și urmat votarea articolului 4 al legii din 23 februarie 2005, care cere programelor școlare să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
normaliza, oficial, raporturile bilaterale cu Israelul, ceea ce a scos la lumină afirmarea tuturor disensiunilor interpalestiniene estompate până atunci de lupta unită împotriva inamicului comun. Pe bună dreptate, putem afirma că politica pacificatoare adoptată de Guvernul Itshak Rabin în relațiile cu palestinienii, a fost una extrem de inspirată pentru statul israelian, reușind să producă un efect de dezbinare și desolidarizare internă a comunității palestiniene, mai puternic decât oricare încercare de soluționare agresivă de până atunci a acestei probleme. Astfel, în ultimul deceniu au
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
în virtuțile integrării europene scade, crește rezistența față de străini odată cu prelungirea crizei prin deteriorarea climatului psihosocial. Pe lângă presiunile emigranților, țările occidentale în frunte cu liderul sunt angajate în numeroase monitorizări și stingeri de conflicte: ale evreilor în luptele lor cu palestinienii, iranienii și cu alte forțe islamice ostile sau doar nemulțumite de politicile de la Tel Aviv; războaiele prelungite din Irak, din Afganistan și din Nordul Africii; menținerea calmului și ordinii în republicile fostei Iugoslavia; "înghețarea" conflictelor transnistrene, georgiene și caucaziene; supravegherea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
taberelor de refugiați palestinieni. Ca răspuns, președintele Nasser dă un ordin de înarmare a voluntarilor palestinieni fedainii -, de a fi antrenați pentru acțiuni teroriste chiar în interiorul teritoriului israelian. De aici s-a născut afacerea Suez, în 1956, și înfrîngerea Egiptului. Palestinienii organizează grupări armate independente. În ianuarie 1964, cu ocazia primei întîlniri la vîrf arabe la Cairo, Ahmed Sukeiri, reprezentantul palestinienilor la Consiliul Ligii Arabe, îi sugerează președintelui Nasser să creeze o entitate națională palestiniană în exil. Patru luni mai tîrziu
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
perfect conștiente de pericolul pe care l-ar reprezenta la granițele lor un stat "revoluționar" și de riscul prezentat de numeroasele minorități nemusulmane creștini de toate riturile și sabeeni sau musulmane, dar considerate "schismatice", cum ar fi șiiții. Renegați, învinși, palestinienii cel puțin aceia dintre ei care aparțin "Frontului Refuzului" își pun toate speranțele, precum Septembrie negru, în continuarea terorismului pe care îl califică drept "revoluționar". Pe 27 iunie 1976, un avion al companiei Air France, zborul 139, cu plecare de la
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
număra numeroase organizații șiite reprezentînd aproximativ 35 % din populație, mai ales în sudul țării: o minoritate puternică. Astfel, la Sidon, unde populația este mixtă, cu dominantă musulmană sunită, periferia săracă este șiită. Intervenția israeliană din 1982 a dezlănțuit pasiunile religioase. Palestinienii fiind eliminați, șiiții au devenit stăpînii sudului Libanului. Influența iraniană întărește comunitatea șiită în voința sa de hegemonie a unui Liban unificat musulman șiit. Aceste mișcări lasă loc unor mici organizații cu o viață mai lungă sau mai scurtă: Hizb
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
reconstruirea templului și mutarea sanctuarului musulman în altă parte. De obicei, atunci când se întâlnesc pentru a negocia o graniță, diplomații sunt echipați cu hărți și cu sugestii pentru obținerea unui compromis. În Orientul Mijlociu, acest lucru nu este suficient. Israelienii și palestinienii acordă o atenție deosebită problemelor economice și de securitate. Între cele două tabere au loc certuri înverșunate pe tema accesului la apă, a rutelor de transport, a aranjamentelor legate de securitate și a controlului asupra spațiului aerian; dar pentru un
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
demonstreze justețea cauzei lor folosind argumente care au la bază promisiunile și intențiile lui Dumnezeu, nu precedentele și legile omenești. În timp ce scriu aceste rânduri, la începutul lui 2006, visul unei păci în Orientul Mijlociu nu a părut niciodată atât de îndepărtat. Palestinienii sunt dezbinați. Israelienii au ajuns la concluzia că nu au cu cine să încheie pacea. Mulți dintre ei sunt convinși că binecunoscutele negocieri din anii '90 au fost o greșeală, rezultatul unei încrederi naive în sinceritatea lui Yasser Arafat și
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
am aflat la guvernare, am încercat împreună cu președintele Clinton, negociatorul special Dennis Ross, precum și cu delegații israelieni și palestinieni să învingem toate obstacolele care stăteau în calea încheierii unui acord de pace. Dintre aceste obstacole, cel mai dificil era Ierusalimul. Palestinienii susțineau că orașul, pe care ei îl numeau Al Quds ("cel sfânt"), ar fi trebuit să devină capitala statului lor. O altă revendicare a acestora era suveranitatea absolută asupra "sanctuarului nobil". În discuțiile purtate, am examinat multe variații creative pe
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
a făcut timp pentru a studia în particular pasaje din Coran și Tora. La sfârșit, a sugerat că "ceea ce este arab în oraș ar trebui să fie palestinian și ceea ce este evreiesc ar trebui să fie israelian". Aceasta însemna că palestinienii urmau să își exercite autoritatea asupra "sanctuarului nobil" și asupra cartierelor arabe unde palestinienii ar fi putut să aibă o capitală iar israelienii asupra restului orașului, inclusiv asupra Zidului de Vest. Primul ministru israelian, Ehud Barak, a aprobat ideile președintelui
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
sfârșit, a sugerat că "ceea ce este arab în oraș ar trebui să fie palestinian și ceea ce este evreiesc ar trebui să fie israelian". Aceasta însemna că palestinienii urmau să își exercite autoritatea asupra "sanctuarului nobil" și asupra cartierelor arabe unde palestinienii ar fi putut să aibă o capitală iar israelienii asupra restului orașului, inclusiv asupra Zidului de Vest. Primul ministru israelian, Ehud Barak, a aprobat ideile președintelui. Procedând în acest mod, el a fost de acord cu reîmpărțirea Ierusalimului, un lucru
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
a afectat reputația morală a țării lor, a adâncit nemulțumirea arabilor și a contribuit la creșterea sărăciei palestinienilor. Existența coloniilor a devenit de asemenea o povară insuportabilă pentru forțele de securitate israeliene, care trebuiau să-i protejeze pe evrei de palestinienii săraci și ostili. Spre cinstea sa, premierul israelian Ariel Sharon a recunoscut necesitatea reducerii cheltuielilor, ordonând retragerea, în august 2005, a trupelor și coloniștilor israelieni din prăfuita și supraaglomerată Fâșie Gaza. Controversa în legătură cu Malul de Vest nu a fost încă
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Palestinei. Economia palestiniană se afla în declin, dar producția sa de bombe, grenade și rachete era în creștere. Zidul de apărare construit de Israel pe o porțiune însemnată a Malului de Vest a creat o graniță de facto pe care palestinienii au refuzat să o accepte și pe care mulți israelieni au ajuns să o considere un element fără de care nu puteau trăi în siguranță. Liderii statului evreu au refuzat în mod constant cererile palestinienilor de a-i elibera din închisori
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
a discuțiilor despre Dumnezeu. Acest lucru este ușor de înțeles, având în vedere volatilitatea regiunii; dar nu putem izola religia și istoria acesteia de procesul de pace. Sharon a descris Ierusalimul drept "capitala Israelului, unită pentru eternitate". Dezbinați cum sunt, palestinienii afirmă la unison că n-au de gând să ia în considerare soluția celor două state, dacă Ierusalimul nu devine capitala lor. Cele mai mari colonii israeliene de pe Malul de Vest nu pot fi mutate; cu toate acestea, chiar și
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
militare americane în Irak; și în al treilea rând, natura intențiilor Statelor Unite la nivel general. Privind aceste aspecte dintr-o perspectivă optimistă, putem afirma că există șanse de progres în fiecare caz în parte. După atâția ani de violențe, atât palestinienii, cât și israelienii au lideri noi. Schimbarea generează neliniște, dar și oportunități. Israelienii, sub conducerea lui Sharon, au ajuns să accepte o idee pe care mulți dintre ei o respingeau în trecut compromisurile teritoriale sunt esențiale pentru conservarea unui stat
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Saudit pentru Sprijinirea Intifadei Al Quds, prezidat și administrat de prințul Nayef, care era și ministru de interne, a trimis 33 de milioane de dolari "familiilor a 2.281 de prizonieri și 358 de martiri", pentru a-i ajuta pe palestinienii răniți și handicapați. Conform comunicatului de presă, comitetul "promisese 20 000 de riali saudiți (5 333 dolari) fiecărei familii în care exista un martir". (Jessica Stern, Terror in the Name of God: Why Religious Militants Kill, HarperCollins, New York, 2003, p.
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
guvernanți duc servieta puternicilor de astăzi. Oamenii nu au luat niciodată în serios virtuțile pedagogice ale istoriei. Unele popoare sunt simpli trepăduși ai istoriei. Românii se străduiesc să se smulgă din zona de contact dintre pașalâc și gubernie. Evreii și palestinienii negociază de două mii de ani pe bază de intoleranță reciprocă. Toți ne urcăm în trenul istoriei. Mulți însă greșim direcția. Mesajul subînțeles în istorie este același de când lumea : „distruge-l pe celălalt”. De sute de ani, unor popoare nu le-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]