481 matches
-
dublată de afectarea inteligenței. Nu doar aici, voința critică nu deține premise autoanalitice de o egală acuitate. Nu lipsesc poetizarea, moralismul general și abstract. În timp (Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, 1976, Coridoare de oglinzi, 1984, Autoportret cu palimpsest, 1986), identificăm o luciditate mai largă, atât în idee, cât și în expresie. Structura acestor mărturii, însoțite de rare mărturisiri, se fixează și se răsfrânge într-un discurs intermediat între diarism și jurnalism. Avem aici, în fapt, un diarism filtrat
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
lumii!) nu doar către Porto, Guimarăes, Coimbra, Tomar, Sintra, Évora, Santarém, Braga, Viseu, Aveiro, Viana do Castelo, Bragança, Lamego, Silves, Faro, Portimăo, Tavira, Lagos ... dar și "peste mări niciodată înainte navigate", cum zice poetul autohton. Splendoarea Lisabonei are caracteristici de palimpsest. Înainte de a "exporta" către alte continente știința locuirii frumoase și civilizate, urbea Olissiponiană (mitul ei fondator îl are ca protagonist pe Ulisse) a acumulat straturi de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
de acasă, care o va urmări toată viața: libertatea sa, plătită cu suferințele și moartea mamei. Am citit cartea debutantei Monica Lovinescu atent mai mult să descopăr constantele de mai tîrziu. N-am fost în stare să mă desprind de palimpsestul autoarei care și-a uitat romanul. Vocea dnei Lovinescu de la "Europa liberă" și cărțile ei, mai ales cele de memorialistică, mi-au ecranat, ca să zic așa, accesul la acest roman. L-am citit, așteptînd ca după fiecare rînd să apară
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
bunele romane", între faptul din viață și cel din literatură sînt "coincidențe consternante", salvarea e căutată "prin cuvinte", norii au o sintaxă a lor, ca într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul nostru" povestind producerea textului, a palimpsestului (el își scrie romanul pe "niște foi netrebuitoare", de pe care răzuie un text pentru a așterne un altul), narațiunea se compune din jurnale, reportaje, însemnări, scrisori găsite, lăsînd lucrurile să se exprime liber în sintaxa lor (nu spune Valéry că
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
din cele mai diverse surse. Cumulate, acestea ar alcătui un șir nesfârșit de holograme. Luați o hartă veche sau un tablou aparținând unui maestru din trecut, suprapuneți peste el banda unui film și o partitură muzicală, și veți obține un palimpsest psihedelic, transpunerea visurilor ce vă locuiesc - firește, dacă acestea au corespondențe culturale. Adevărul este că tehnologiile de azi ne vertebrează imaginarul, la fel cum ne sporesc capacitățile senzoriale. Amintiți-vă de Tarkovski, cel care crea, la bordul unei stații spațiale
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
cît și în repunerea ei în scenă pornind tocmai de la caricaturizarea lor. Este și ceea ce-l apropie de Closer (Ispita, 2004) lui Mike Nichols după piesa omonimă a lui Patrick Marber, unde relațiile se dovedesc a fi deceptive, într-un palimpsest al scenariilor suprapuse, al strategiilor complicate de seducție a căror miză este puterea. Peter nu-și abandonează instinctul de vînător al jurnalistului, incapabil să rateze o ocazie, așa cum actrița nu încetează niciodată să fie ceea ce este: o actriță, deși, aparent
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de sfârcuri, unele peste altele, câteva mari cât o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din urechea internă, îi ieșea un penis, ca într-o gravură a lui Dürer: o femeie, cu o constituție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de atelier dovedesc (mai era nevoie?) că mă știe pe de rost. Eu sînt femeia, încă tînără, ținînd în poală, pe o farfurie întinsă, albă, o căpățînă de ridiche neagră. M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i mai interesează.“ Este inexplicabilă (și, într-un fel, înduioșătoare) insistența cu care un autor evoluează de câteva decenii în afara poeziei convins că este poet. Vulva prehensila Volumul de „noeme și dianoeme“ Claunul de neon publicat de Ion Antoniu (Palimpsest, București, 2006) reprezintă, în felul lui, o performanță. Textele din acest volum sunt pline de neologisme răsunătoare, dar nu transmit nici o emoție. Zdrăngănesc strident, ca niște tinichele lovite de copii cu piciorul pe o stradă pavată cu piatră cubică: „Cufundându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umor foarte rafinat...“ etc. De unde se vede că, așa cum există versuri fără poezie, există și critică fără spirit critic. Discriminare Este greu de imaginat spectatorul care ar avea răbdare să urmărească ultima piesă de teatru a lui Peca Ștefan, Koolöri (Palimpsest, București, 2006), în eventualitatea că ar fi pusă în scenă. Replicile pe care le schimbă personajele, tineri americani și români, sunt pline de cuvinte deocheate, de mereu aceleași cuvinte deocheate, ceea ce la început uimește, dar de la un moment dat plictisește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de multă răbdare ca să fii soția... vreau să spun cititorul lui Nicolae Sârbu. Imagistica hazardata Versurile lui Nicolae Sârbu, pe care le putem citi în volumul Cu pumnul pe i (ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Ion Pop, Palimpsest, București, 2007), fac atingere din când în când cu poezia lui Mircea Dinescu. Inventivitatea imagistică, sarcasmul melodios ca și o anumită precipitare a discursului, care generează formulări eliptice, amintesc de modul de a scrie al „proprietarului de poduri“: „Trec ploi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu putem înțelege în întregime Principele fără cunoașterea scrisorii către Francesco Vettori (10 dec. 1513) și a dedicației către ilustrul Lorenzo de Medici. Semnele unei tainice învestituri subiective a pasionatului doctrinar al artei de a guverna, se pot citi în palimpsest. Nu e nici o îndoială că afirmațiile făcute, în varii locuri din operă, pe tema omului din popor ajuns în poziții înalte prin calitățile personale și favoarea destinului, au o semnificație majoră în analiza aspirațiilor personalității lui Machiavelli. Ereditatea princiară nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Univers Enciclopedic), constatăm că surprizele reale sunt puține. Cine nu s-ar fi așteptat să-l vadă defilând erudit pe Barbu Cioculescu, în studiul apărut, din nefericire, la o minusculă editură din Târgoviște? Cine nu ar fi pariat pe extraordinarele palimpseste scoase la lumină de Matei Călinescu? Cine nu l-ar fi crezut în stare pe subtilul biograf Ion Iovan să inventeze, din nimic, un capitol absent din jurnalul moșierului de la Sionu? Stranie - și încântătoare - e apariția în lista destul de ermetică
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
real. O actriță, cel de-al doilea personaj, și ea încercată de poverile exterioare scenei, de subiectivisme și hazard, are de jucat rolul Alice. Faptul că în spectacolul "Călătorii cu Alice", cele două personaje se suprapun, ușor, ca într-un palimpsest, și sînt interpretate de o singură actriță, mi se pare că dă o tensiune în plus, un accent dramatic substanțial. Scenariul este mult mai subjugat teatrului, atmosferei lui. Visceralitatea interpretării Silviei Codreanu, felul în care se înfige în cuvînt, dedublarea
Alice vă așteaptă în pod(u) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7917_a_9242]
-
acesteia, act notarial prin care Creația dovedește calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și de stil, găsim, în chipul cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu s-ar cuveni a constitui "cîtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere" deoarece, în
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
aceea de vânzător de pe vremea comunistă, când în magazine se vindea ce se „aducea". Dacă ai ghinionul să cauți o carte care nu a apărut la una dintre marile edituri, iar cele despre care vorbim au fost editate de Eikon, Palimpsest, Play, Limes sau Tritonic, cel mai bun răspuns pe care îl primești în librării este „comandați la editură". Cum n-am comandat „la editură", n-am de ales și trec mai departe, la premiul pentru traducere: îmi amintesc că la
USR: Premianții anului 2009 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6238_a_7563]
-
că tot ce a publicat prin reviste și mai târziu cărțile, cele despre Caragiale (Caragiale. Universul comic, I.L. Caragiale față cu kitschul, De ce, nene Iancule ?), Alfabetul de tranziție, Honeste scribere, Potcoave cu purici, iar acum această Epistolă către Odobescu (Ed. Palimpsest, 2010). Pe aceasta am citit-o de două ori, întâi în România literară, unde a apărut în foileton, și acum în carte. L-am citit (și îl citesc) pe Cazimir pe deoparte pentru că mă interesează ce scrie, mai ales când
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
În Paradoxul iubirii vorbiți despre faptul că lumea occidentală din zilele noastre urmează, în dragoste, un model cumulativ, bazat mai degrabă pe suprapunere decât pe succesiune, romantic și în același timp libertin, altruist și capricios, curtenitor și pornografic etc., un palimpsest amoros care conține nenumărate paradoxuri. În aceeași ordine de idei, femeia din zilele noastre ar fi suma tuturor tiparelor din istorie: frumusețe otrăvitoare și fecioară rece, vampă perversă și mamă iubitoare, midinetă și manipulatoare de bărbați, amestec de tandrețe și
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
Gabriel Dimisianu Potrivit titlului noii cărți a lui Cornel Ungureanu: Petre Stoica și regăsirea Europei Centrale (Ed. Palimpsest, 2010), în ea poate fi vorba despre importantul poet din generația șaizecistă raportat la un anume cadru de manifestare. Cartea are totuși o deschidere mai largă. Vorbește de mai mulți poeți, prozatori, critici și eseiști români, sârbi, cehi, maghiari, germani
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
celălalt. Romanul Juegos de la edad tardía, scris spre sfîrșitul secolului XX, la persoana a treia, de un narator omniscient, conținea în finalul său deschis vibrația unei note optimiste, izvorîte din depășirea solitudinii prin solidaritatea umană din tandemul Olías-Gil construit pe palimpsestul Don Quijote-Sancho Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar naratorul omniscient e absent. Ca în narațiunile picarești, condiția
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
care se repetă sau figuri care par a fi din același registru, realizarea propriu-zisă le diferențiază. Printr-o schimbare a perspectivei, prin tipul de punere în pagină, prin orchestrarea tonurilor sau amenajarea detaliilor se obține, finalmente, un alt discurs. O.O. Palimpsestul sau polipticul integrează elemente din registre diferite, schimbîndu-le sensul. P.Ș. Palimpsestul și polipticul sînt două realități diferite. Dar ele sînt, într-adevăr, foarte interesante în discuție. Polipticul este un fel de palimpsest pe orizontală, iar palimpsestul este un fel
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
realizarea propriu-zisă le diferențiază. Printr-o schimbare a perspectivei, prin tipul de punere în pagină, prin orchestrarea tonurilor sau amenajarea detaliilor se obține, finalmente, un alt discurs. O.O. Palimpsestul sau polipticul integrează elemente din registre diferite, schimbîndu-le sensul. P.Ș. Palimpsestul și polipticul sînt două realități diferite. Dar ele sînt, într-adevăr, foarte interesante în discuție. Polipticul este un fel de palimpsest pe orizontală, iar palimpsestul este un fel de poliptic în profunzime. Așa cum se adiționează ele în palimpsest, straturile de
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
se obține, finalmente, un alt discurs. O.O. Palimpsestul sau polipticul integrează elemente din registre diferite, schimbîndu-le sensul. P.Ș. Palimpsestul și polipticul sînt două realități diferite. Dar ele sînt, într-adevăr, foarte interesante în discuție. Polipticul este un fel de palimpsest pe orizontală, iar palimpsestul este un fel de poliptic în profunzime. Așa cum se adiționează ele în palimpsest, straturile de imagine, unul deasupra celuilalt, așa se aglutinează, pe orizontală, prin ansamblare, imaginile în poliptic. Dar aici se insinuează și o diferență
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
alt discurs. O.O. Palimpsestul sau polipticul integrează elemente din registre diferite, schimbîndu-le sensul. P.Ș. Palimpsestul și polipticul sînt două realități diferite. Dar ele sînt, într-adevăr, foarte interesante în discuție. Polipticul este un fel de palimpsest pe orizontală, iar palimpsestul este un fel de poliptic în profunzime. Așa cum se adiționează ele în palimpsest, straturile de imagine, unul deasupra celuilalt, așa se aglutinează, pe orizontală, prin ansamblare, imaginile în poliptic. Dar aici se insinuează și o diferență metafizică. Palimpsestul este abisal
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]