351 matches
-
refuză li s-a dat patru zile să plece din oraș. Ca urmare, circa 500 de locuitori (200 britanici și 300 canadieni) s-au alăturat forțelor defensive. Carleton a tratat punctele slabe ale fortificațiilor orașului: a ridicat două baricade și palisade de bușteni de-a lungul malului fluviului Sfântul Laurențiu, în interiorul ariei de acoperire a tunurilor; și-a pus forțele pe poziții defensive de-a lungul zidurilor și baricadelor interioare și s-a asigurat că voluntarii neexperimentați sunt comandați de ofițeri
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
semnalul, s-au îndreptat spre orașul de jos. Montgomery și-a condus oamenii pe poteca abruptă și înzăpezită către fortificațiile exterioare. Furtuna era foarte intensă, iar înaintarea era extrem de dificilă. Oamenii lui Montgomery au sosit în cele din urmă la palisada exterioară, unde un grup avansat de tâmplari și-au tăiat cu fierăstrăul drum prin zid. Montgomery însuși a ajutat la tăierea celei de-a doua palisade, și a condus 50 de oameni pe o stradă către o clădire de două
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
înaintarea era extrem de dificilă. Oamenii lui Montgomery au sosit în cele din urmă la palisada exterioară, unde un grup avansat de tâmplari și-au tăiat cu fierăstrăul drum prin zid. Montgomery însuși a ajutat la tăierea celei de-a doua palisade, și a condus 50 de oameni pe o stradă către o clădire de două etaje. Clădirea făcea parte din fortificațiile orașului, și era de fapt un blochaus ocupat de 15 voluntari din Quebec înarmați cu tunuri și muschete. Aceștia au
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
15 voluntari din Quebec înarmați cu tunuri și muschete. Aceștia au deschis focul de aproape, iar Montgomery a murit pe loc, împușcat în cap de o salvă de mitralii. Puținii oameni din avangardă care au supraviețuit s-au retras către palisadă; doar Aaron Burr și alți câțiva au scăpat nevătămați. Mulți dintre ofițerii lui Montgomery au fost răniți în atac; unul dintre puținii care rămăsese nerănit i-a condus pe supraviețuitori înapoi la Câmpia lui Abraham, lăsând în urmă trupul lui
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
colaboratorii săi Nicolae Vlassa și Ioan Glodariu, au dezvăluit urme de viață materială și spirituală încă din epoca neolitică (5500-2200 î. Hr.). De asemenea, pe înălțimea „Dâmbău” a fost descoperită o fortificație din epoca dacică, formată din valuri de pământ cu palisadă și un șanț considerabil. Evoluția demografică a satului din anul 1850 este următoarea:
Bernadea, Mureș () [Corola-website/Science/300571_a_301900]
-
Diest, episcopul de Utrecht și de aici înainte i-a fost permis a se apăra cu un zid. Pentru ca un zid de piatră a fost prea scump (pietrele ar fi trebuit să fie importate), Enschede avea un sistem de șanțuri, palisade și garduri vii în loc, care este încă reflectată în numele de stradă Noorder-Hagen și Zuiderhagen. Planul orașului din această epocă este încă recognoscibil în așezarea străzilor. Pentru că orașul medieval a fost în mare parte construit din lemn iar casele de piatră
Enschede () [Corola-website/Science/297739_a_299068]
-
de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvanei. Uneori, așa numitii "darócok" sau "daróczok" ("draucharii" sau "nyúzók") respectiv "besznákok" o categorie socioprofesionala medievala de afiliație etnică
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
pe această temă). În urma acestor cercetări s-a putut constata o continuă locuire a cetății pe întreaga durată a neoliticului, epocii bronzului și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit prin terasarea unei părți a
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
a ocupat Baia Moldovei, oraș locuit la acea vreme în majoritate de sași și de maghiari, sediu al unei episcopii catolice. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467 oastea lui Ștefan a atacat pe neașteptate orașul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale orașului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală, având loc crâncene lupte stradale de noapte, soldate cu mari pierderi omenești pe ambele părți. Grigore Ureche, autorul letopisețului Țării Moldovei relatează că incendiul pus noaptea de moldoveni a
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
spre Carpații Meridionali, granița naturală a Transilvaniei, și stabilirea temporară, timp de câteva decenii, a hotarelor Regatului Ungariei pe malul nordic al Oltului se produce în prima jumătate a secolului al XII-lea. Linia graniței statale a fost marcată de palisade și de o serie de cetăți de pământ, dintre care doar cetatea maghiară de la Ungra, datată la mijlocul secolului al XII-lea, a fost cercetată sistematic până în prezent. Ridicarea cetății de pământ de la Făgăraș, pe la mijlocul secolului al XII-lea, constituie o
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Din acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menționarea ca singură capitală a Țării Românești (act emis de Alexandru I (Aldea) din anul 1431), posibil în timpul domniei lui
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
zidurilor, reface șanțul de apărare, ce urmează traseul fortificațiilor lui Petru Cercel. Acest nou șanț, cu o lățime și o adâncime de 3m, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5km peste care se ridica o palisadă de bușteni. Pe zidul de piatră au fost amenajate 10 bastioane de formă rectangulară (astăzi se mai văd urmele a 7 dintre acestea) cu o suprafață de 40x45m. Cele 5 porți de acces în cetate, ce purtau numele localităților spre
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
băștinașe și nu unei armate echipate cu artilerie. Complexul ocupa o suprafață de , având un perimetru de apărat de . O piațetă interioară se învecina spre est cu capela și spre sud cu o clădire fără etaje denumită Cazărmile Joase. O palisadă de lemn se întindea între cele două clădiri. Cazărmile Lungi, clădire cu etaj, se aflau la nord de capelă. În colțul nordic al peretelui de est se afla un țarc de vaci și unul de cai. Zidurile ce înconjurau complexul
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila "DECEBALUS PER SCORILO". Fortificația acesteia constă dintr-un val de pământ cu palisadă, lat la bază de cca. și cu o înălțime de , care proteja partea superioară a dealului, platoul și terasele. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință, construite, la bază, cu temelii de piatră și în partea superioară din cărămizi
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
de astăzi). Langarus, conducătorul agrianilor (trib tracic ce stăpâneau o zonă restrânsă din teritoriul Bulgariei moderne) și bun prieten al lui Alexandru, i se alătură. Oastea macedoneană a mărșăluit până la muntele Haemus, unde zărește o garnizoană tracă. Tracii creaseră o palisadă din care răsturnate pentru a împiedica o înaintare rapidă a forțelor Macedoniei. Alexandru a poruncit înaintarea cavaleriei grele pentru a distruge elementul de fortificație. După ce palisada a fost înlăturată, arcașii lui Alexandru au dat drumul unei ploi de săgeți pentru
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
macedoneană a mărșăluit până la muntele Haemus, unde zărește o garnizoană tracă. Tracii creaseră o palisadă din care răsturnate pentru a împiedica o înaintare rapidă a forțelor Macedoniei. Alexandru a poruncit înaintarea cavaleriei grele pentru a distruge elementul de fortificație. După ce palisada a fost înlăturată, arcașii lui Alexandru au dat drumul unei ploi de săgeți pentru a permite infanteriei să se aproprie de traci. Între timp, regele tribalilor, Syrmus, și armata sa au avansat în spatele macedonililor, poziționându-se într-un defileu. Regele
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
Adunarea Bătrânilor Tebani au dorit cu entuziasm război cu Alexandru, în ciuda reușitelor campanilor din nord ale Macedoniei și refuzului polisurilor să se alăture luptei. Alexandru și-a împărțit armata în trei, prima, condusă însuși de el, avea ca scop distrugerea palisadei. A doua trebuia să înfrunte infanteria tebană, iar cel de-al treilea detașament era o rezervă. Teba s-a organizat astfel, cavaleria apăra palisadele, infanteria era formată și din sclavi emancipați pentru a lupta până la ultimul om. Femeile și copiii
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
Alexandru și-a împărțit armata în trei, prima, condusă însuși de el, avea ca scop distrugerea palisadei. A doua trebuia să înfrunte infanteria tebană, iar cel de-al treilea detașament era o rezervă. Teba s-a organizat astfel, cavaleria apăra palisadele, infanteria era formată și din sclavi emancipați pentru a lupta până la ultimul om. Femeile și copiii au fost adăpostiți în templele din interiorul orașului. Când lupta a început, tebanii au luptat vitejește temându-se pentru cetate, soțiile și copiii lor
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
în Iași în anul 1653, Paul de Alep a descris Mănăstirea Galata, menționând că aceasta era înconjurată cu un gard de lemn. Un alt călător, Erasm Henric Schneider de Weismantel care a trecut prin Iași în anul 1713 amintește de palisadele din lemn de stejar ale Galatei. Zidul de incintă care înconjoară actualmente incinta Mănăstirii Galata a fost construit în anul 1735 de egumenul Nectarie, cu banii obținuți din vânzarea unei jumătăți din satul Turbătești (din Ținutul Cârligătura) și cu ajutorul material
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
să pornească la un nou atac. La 14 octombrie, turcii reușesc să facă o breșă în "Poarta Kernten", însă din cauza pericolului de surpare, la care esau supuși atacatorii, apărătorii reușesc din nou să închidă spărtura din zid prin construirea de palisade, astfel că atacul eșuează. Ienicerii refuză să continue asediul, întorcându-se în tabără. În noaptea de 15 octombrie începe retragerea armatei otomane, care lasă în urma sa tot ce nu putea transporta. Trupele s-au retras în dezordine la Belgrad, de unde
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
Chile cu treisprezece mii de ani în urmă. În 1563, aceștia au asediat cel mai important fort al conchistadorilor spanioli. Fortul era pe cale să sucombe, culcat la pământ de furia miilor de indieni, când căpitanul Lorenzo Bernal se urcă pe palisadă și strigă: - La final, tot noi vom câștiga! Dacă ne lipsesc femeile spaniole, sunt la îndemână ale voastre. O să avem copii cu ele, care vor deveni stăpânii voștri. Interpretul a tradus, iar Colocolo, șeful indienilor, l-a ascultat cu nepăsare
4 IUNIE. AMINTIREA VIITORULUI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295890_a_297219]
-
doua zi Koroku trimise un mesager la cetatea Okazaki. Primiră permisiunea de trecere dar, fiind deja târziu când porniră, ajunseră la Okazaki aproape de miezul nopții. De-a lungul drumurilor care duceau spre casă se înșirau castele principale și vasale, cu palisade înghesuite strâns. Mai existau și puncte de control strategice, pe unde grupurile de oameni înarmați nu puteau trece. Călătoria pe drum ar fi durat multe zile, așa că se hotărâră să ia o corabie pe Râul Yahagi, pornind apoi de la Ohama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ne-ar putea duce glasurile spre castel. Hideyoshi privi în vale. Copacii întunecoși care o înconjurau arătau ca un lac de nepătruns. Dar, când se uită mai mult timp, cu atenție, distinse conturul unui zid durat din pietre mari, o palisadă și ceva ca o magazie, între copaci. Aici suntem exact deasupra inamicului. În regulă, să ne culcăm până în zori. Oamenii adormiră pe pământ, iar Mosuke înfășură într-o cârpă burduful golit și îl puse sub capul stăpânului său. În timp ce ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe Hideyoshi și oamenii săi, și în sfârșit începură să li se trezească bănuielile. — ăștia cine-s? Vorbești de oamenii de-acolo? — Mhm. E cam ciudat, felul cum umblă, nu vi se pare? Se uită în corpul de gardă de lângă palisadă. — Probabil vin din linia întâi. — Dar cine sunt? — E greu de spus, când poartă armuri. — Hei! Unul dintre ei a ieșit din bucătărie cu un tăciune aprins! Ce credeți să ca face cu el? În timpce priveau, cu bețigașele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
după ei și uriașe tunuri turnate din fier. Dar cel mai ciudat din toate era faptul că aproape fiecare pedestraș care nu avea armă de foc ducea în schimb, pe umăr, câte un par de soiul celor folosiți la construirea palisadelor, și un colac de frânghie. — Ce credeți că vor face cei din Oda cu toți țărușii ăștia? se întrebau privitorii. Armata clanului Tokugawa care pornise în dimineața aceea spre linia întâi număra mai puțn de opt mii de oameni. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]