KorAP: Find »[drukola/base=palmer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...36 >

887 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea și durerea pe care le trăisem ieri văzând-o pe Georgie în casa mea se risipiseră complet, eram trist și deprimat, fără vlagă și cu nervii întinși. Când am intrat în apartamentul lui Palmer am simțit un fel de ușurare incertă și lașă. Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu era nimeni. Apoi am auzit glasul Antoniei venind din biroul lui Palmer și am bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în apartamentul lui Palmer am simțit un fel de ușurare incertă și lașă. Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu era nimeni. Apoi am auzit glasul Antoniei venind din biroul lui Palmer și am bătut la ușă. Am deschis și am intrat. Antonia și Palmer erau acolo. Antonia era îmbrăcată într-un halat matlasat pe care nu-l știam. Avea părul împletit în două cozi care-i coborau în față peste piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu era nimeni. Apoi am auzit glasul Antoniei venind din biroul lui Palmer și am bătut la ușă. Am deschis și am intrat. Antonia și Palmer erau acolo. Antonia era îmbrăcată într-un halat matlasat pe care nu-l știam. Avea părul împletit în două cozi care-i coborau în față peste piept, o pieptenătură pe care n-o mai văzusem la ea și care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-i coborau în față peste piept, o pieptenătură pe care n-o mai văzusem la ea și care mă tulbura. Era înaltă, avea un aer grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o mână de biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
coborau în față peste piept, o pieptenătură pe care n-o mai văzusem la ea și care mă tulbura. Era înaltă, avea un aer grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o mână de biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-au zâmbit, m-au privit pur și simplu lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
un scaun cu spătar de lângă perete, l-am pus în mijlocul covorului și m-am așezat cu fața la ei. — Ei, care-i treaba, prieteni? Antonia dădu din cap și se întoarse pe jumătate. Am început să mă alarmez. — Să-i spunem? întrebă Palmer. Fără să se uite la mine, Antonia răspunse: — Sigur că da. Palmer mă privi drept în față, cu răceală. — Martin, am aflat despre Georgie Hands, spuse el. Vorbele lui m-au găsit total nepregătit și mi-am acoperit instinctiv fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
m-am așezat cu fața la ei. — Ei, care-i treaba, prieteni? Antonia dădu din cap și se întoarse pe jumătate. Am început să mă alarmez. — Să-i spunem? întrebă Palmer. Fără să se uite la mine, Antonia răspunse: — Sigur că da. Palmer mă privi drept în față, cu răceală. — Martin, am aflat despre Georgie Hands, spuse el. Vorbele lui m-au găsit total nepregătit și mi-am acoperit instinctiv fața cu mâna. Am dat-o la o parte imediat, încercând să transform

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
găsit total nepregătit și mi-am acoperit instinctiv fața cu mâna. Am dat-o la o parte imediat, încercând să transform gestul de slăbiciune într-unul de surprindere. Mi s-a făcut rău. — Am înțeles. Cum ați aflat? am întrebat. Palmer se uită spre Antonia care acum stătea cu spatele la mine. După câteva clipe răspunse: — Cred că ar fi mai bine să nu-ți spunem deocamdată. Oricum nu contează. M-am uitat drept la Palmer. Fața lui era senină reușind să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Am înțeles. Cum ați aflat? am întrebat. Palmer se uită spre Antonia care acum stătea cu spatele la mine. După câteva clipe răspunse: — Cred că ar fi mai bine să nu-ți spunem deocamdată. Oricum nu contează. M-am uitat drept la Palmer. Fața lui era senină reușind să fie în același timp blândă și înghețată. Stătea foarte drept și țeapăn și mă privea de la celălalt capăt al camerei. — Și ce-ați aflat? am întrebat. Palmer privi din nou spre Antonia. Ea răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
nu contează. M-am uitat drept la Palmer. Fața lui era senină reușind să fie în același timp blândă și înghețată. Stătea foarte drept și țeapăn și mă privea de la celălalt capăt al camerei. — Și ce-ați aflat? am întrebat. Palmer privi din nou spre Antonia. Ea răspunse peste umăr: — Totul, Martin. Și despre copil, totul. Avea glasul încărcat de emoție. Mi-aș fi dorit să simt că mă cuprinde mânia. Nu aveam decât un cumplit sentiment de vinovăție. — În fond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
emoție. Mi-aș fi dorit să simt că mă cuprinde mânia. Nu aveam decât un cumplit sentiment de vinovăție. — În fond, nici nu cred că trebuie să faceți atâta caz de chestia asta, am spus. Antonia scoase un sunet nelămurit. Palmer mă fixa în continuare cu privirea lui rece și dădu din cap aproape imperceptibil. Se făcu liniște. — Cred că ar fi bine să plec, am spus. I-am adus Antoniei inventarul mobilierului. Am aruncat hârtia pe jos și am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
rece și dădu din cap aproape imperceptibil. Se făcu liniște. — Cred că ar fi bine să plec, am spus. I-am adus Antoniei inventarul mobilierului. Am aruncat hârtia pe jos și am dat să mă ridic. — Stai puțin, Martin, spuse Palmer cu o voce care mă făcu să rămân pe loc. După câteva clipe, timp în care așteptă ca Antonia să spună ceva, continuă: Mă tem că nu putem lăsa lucrurile așa. Dă-ți și tu seama, Martin, categoric nu putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în mod legal nici un drept. — Ascultă, Martin, zise Antonia care se întorsese cu fața spre mine, nu fi și mojic și răutăcios. Îmi pare rău că am spus asta, am rostit. Sunt profund șocat. — Și Antonia e profund șocată, replică Palmer. Trebuie să înțelegi, Martin. Nu vrem să-ți facem neplăceri, nu vrem să te judecăm. Dar trebuie să aflăm tot adevărul. Mă-nțelegi? — Înțeleg, am răspuns. Știi ceva, ce-ar fi să pleci și să mă lași să discut numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să te judecăm. Dar trebuie să aflăm tot adevărul. Mă-nțelegi? — Înțeleg, am răspuns. Știi ceva, ce-ar fi să pleci și să mă lași să discut numai cu Antonia. — Cred că și ea și-ar dori să rămân, spuse Palmer. Nu-i așa, iubito? — Da, răspunse Antonia. Își ținea batista la gură. Se întoarse și se așeză pe canapea lângă Palmer ștergându-și ochii, dar evitând în continuare să se uite la mine. Palmer o cuprinse după umeri. Uite ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și să mă lași să discut numai cu Antonia. — Cred că și ea și-ar dori să rămân, spuse Palmer. Nu-i așa, iubito? — Da, răspunse Antonia. Își ținea batista la gură. Se întoarse și se așeză pe canapea lângă Palmer ștergându-și ochii, dar evitând în continuare să se uite la mine. Palmer o cuprinse după umeri. Uite ce este, chiar nu-nțeleg ce avem de discutat. Se pare că știți adevărul, iar eu nu-l neg. Chiar trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și-ar dori să rămân, spuse Palmer. Nu-i așa, iubito? — Da, răspunse Antonia. Își ținea batista la gură. Se întoarse și se așeză pe canapea lângă Palmer ștergându-și ochii, dar evitând în continuare să se uite la mine. Palmer o cuprinse după umeri. Uite ce este, chiar nu-nțeleg ce avem de discutat. Se pare că știți adevărul, iar eu nu-l neg. Chiar trebuie să ajungem la judecată în fața curții marțiale? — Ne-ai înțeles greșit, Martin, spuse Palmer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Palmer o cuprinse după umeri. Uite ce este, chiar nu-nțeleg ce avem de discutat. Se pare că știți adevărul, iar eu nu-l neg. Chiar trebuie să ajungem la judecată în fața curții marțiale? — Ne-ai înțeles greșit, Martin, spuse Palmer. Nici nu se pune problema unei judecăți la curtea marțială. Ce drept am avea noi să te judecăm? Dimpotrivă, noi vrem să te ajutăm. Trebuie să-ți dai seama de două lucruri: în primul rând, că noi te iubim foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
deosebit de importantă. — Nici nu-ți dai seama cât m-a durut de mult, Martin, spuse Antonia cu glas tremurat de plâns, privind în jos și răsucind în mâini batista umedă. — Îmi pare rău, draga mea. — Chiar îți pare rău? întrebă Palmer. Noi credeam că te cunoaștem, Martin. Ne-ai făcut o surpriză. N-aș zice că suntem dezamăgiți, dar cu siguranță suntem profund mâhniți. Într-un anume fel trebuie să luăm totul de la început. Am pierdut contactul cu realitatea. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de ajutorul vostru, am răspuns, cât despre acuzații, pot să mi le aduc singur. Vreau să stau de vorbă cu Antonia, dar nu cu voi amândoi. — Mă tem că va trebui să stai de vorbă cu noi amândoi, Martin, spuse Palmer. Ne-ai îndurerat pe amândoi și suntem amândoi preocupați de soarta ta. Pentru noi, dar și pentru tine, trebuie să stai de vorbă cu noi și să o faci cât se poate de sincer. — Cum ai putut să mă minți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
podidi plânsul din nou și-și acoperi fața cu batista. — Te-am iubit foarte mult, am răspuns, te iubesc foarte mult. Dar am iubit-o și pe Georgie. Am simțit că nu mai rezist mult. Și încă o iubești, spuse Palmer. Și încă o iubesc, am răspuns. — Îți spun foarte sincer că nu-nțeleg cum ai putut face asta, interveni Antonia. O indignare rațională o împiedica să izbucnească din nou în plâns. — Pentru numele lui Dumnezeu, dar putem iubi două persoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
putem iubi două persoane, am izbucnit. Iar tu știi asta foarte bine. — Bine, bine, ai dreptate, răspunse Antonia. Dar felul în care m-ai mințit... să-ți spun drept, nu înțeleg, cu toate că încerc să-mi imaginez. Dar... când eu și Palmer ți-am spus despre noi, de ce nici măcar atunci n-ai fost cinstit... cum ai putut să stai și să joci rolul celui nevinovat, lăsând să cadă toată vina asupra noastră. Nu te recunosc, Martin. Într-adevăr, ești de nerecunoscut, Martin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am spus despre noi, de ce nici măcar atunci n-ai fost cinstit... cum ai putut să stai și să joci rolul celui nevinovat, lăsând să cadă toată vina asupra noastră. Nu te recunosc, Martin. Într-adevăr, ești de nerecunoscut, Martin, interveni Palmer, și totuși trebuie să fie și asta o parte din tine. Chiar și psihanaliștii au surprize. Noi am fost sinceri cu tine, ți-am vorbit deschis. N-am avut câtuși de puțin intenția de a te înșela. Așa după cum spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
explica condițiile drastice în care păstrasem secretul relației cu Georgie. De înțelegere nici nu putea fi vorba, și de fapt, în clipa aceea, îmi doream cu ardoare să nu fiu înțeles. — Ba are importanță, Martin, chiar foarte mare importanță, spuse Palmer. Noi nu ne grăbim. Putem să vorbim despre asta cât e ziua de lungă, dacă e nevoie. Da, dar eu nu pot, am replicat. Ce vreți să știți? Georgie are douăzeci și șase de ani. E asistentă la London School

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ai parte de tot ce e mai bun pentru tine. Numai că tu trebuie să fii cât se poate de cinstit și de deschis cu noi. Te rog! — Antonia a fost foarte sinceră cu ea însăși și cu mine, zise Palmer. Știi cât de mult te iubește. E normal să fie șocată, nu doar de lipsa ta de onestitate, ci și de însăși existența acestei fete. Și este normal, este absolut firesc, ca această descoperire să dea iubirii ei pentru tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]