1,142 matches
-
sărbătorea la " Pui de urs", în Rahovei, unde cînta, din cînd în cînd, doar atunci cînd era vorba de un chiolhan serios, pînă în ziuă, cu trăsuri și șampanie în gălețile de adăpat caii, unde cînta chiar Cristian Vasile, cu paloarea lui de zile bune pe chip și în voce. Iar dacă va fi așa, n-avea de gînd să stea deoparte, o să-l pună pe ticăitul și zgripțorul ăsta de Leonard să caute bine în portofel pînă o să găsească toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
afla domnul locotenent inginer Gabriel Corvino de la Arsenal, care tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea în căușul palmei. "Ca să fii fericit trebuie să fii liber, iar ca să fii liber trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
recunoștea, uite colo, cel care scutură un băț, ăstuia Îi dăduse lecții de engleză, Îl Învățase să spună Good day, how do you do. Nu era primejdios. Nici unul nu era primejdios. Totuși amintirea tulburărilor violente din ajun era Încă vie. Paloarea ei Înecată În marea aceea de trupuri Întunecate, felul În care pentru prima oară În viață fusese constrânsă să se simtă diferită de cei din țara asta, cu totul și cu totul diferită, slăbiciunea ei, ajutorul venit de la alții, de la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de făcut. Îmi pare rău. și-a clătinat capul, iar ea n-a priceput ce voia să Însemne asta. Un fulger. Apa care se scurgea de pe acoperiș s-a transformat Într-o trenă de cristale pierdute grabnic În Întuneric. În paloarea aceea fugară, violacee, Johan i-a văzut ochii roșii, aburiți de lacrimi, dar și surâsul. Ar trebui să mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar suntem uzi leoarcă, nu? El a oftat și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la vară, dacă o fi să trăim, de ce să nu ne vezi? Bine, bine, murmură el spumegând de furie și plecă târând papucii către cotineața de păsări. Spre seară începea să miroase a fiertură de pasăre. La masă tatăl observă paloarea Carminei, cearcănele de sub ochi, avu impresia că mâna în care ținea pulpa de pasăre nu mai arată a mână ci a schelet. Fata asta-i prea slabă, comentă el cu voce tare. Nu mănâncă sau ce-i cu ea? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu blestematele de examene, ori dacă ea și Ovidiu tot tărăgănau așa, băiatul n-o să se mai apuce de învățat, profitând de incertitudinea creată, îi sugeră că dincolo de aparenta acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței și după alte mici semne insesizabile pentru un ochi străin. După una dintre aceste vizite, în drum spre casă, Sidonia îi spuse cu ciudă lui Ovidiu: Măi, băiete, la urma urmei, asta e lupta ta, eu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una câte una să se reorganizeze celulele, să regăsească jocul uitat al ambiției, gustat cu atâta nesaț cândva, aici, în casa profesorilor. Lângă ea, la celălalt capăt al canapelei, Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau degetele micuțe, agile, nespus de gălbui. Își aminti că îl auzise pe inginerul Marcu spunând că Nina fusese bolnavă, ar fi vrut să rostească câteva vorbe de încurajare, minunat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de șoldurile ei cam late și permanent făcea cure de slăbire dintre cele mai năstrușnice, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
culegerile ei de matematică, de literatură universală, oricum anul acesta întrerup școala, s-a justificat ea, fără să precizeze dacă i le va cere înapoi atunci când o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne minți cu imaginea noastră neadevărată. Tocmai asta cerem oglinzilor și atunci ele ne întorc o imagine falsă, necondiționată de timp. Altă dată, și-a surprins chipul în oglindă dintr-o dată foarte îmbătrânit, nu atât din pricina ridurilor, ci a unei palori ce-o transformau într-o mască a lasitudinii și tristeții ce se așeza în colțuri dure peste ovalul feței, ca o aură de ceară. Așa am să arăt eu cândva! i-a spus ea oglinzii, prefăcându-se că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu trebuie să lași loc îndoielii și scepticismului, să iei în considerare toate posibilitățile, să ignori poveștile ce stau întotdeauna în spatele celor adevărate sau neadevărate. Asta e ceea ce se cheamă o atitudine pozitivă! exclamă ea și el observă cum o paloare se instala tot mai ferm peste trăsăturile ei. Vrei să spui că cei care au o atitudine pozitivă, numai ei pot fi beneficiarii acestor miracole? În fond mă cunoști destul de bine, știi că natura mea e departe de-a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul meu! o auzeam numai eu, înecatul; lumea privea la femeia desculță, pe fruntea ei strălucea o stea tulbure și albă paloarea feței mele de mort steaua pulsa ori de câte ori se apropia de fluviu, amintiri ce aveau să mă zgârie mai târziu cu gândul la băiatul înecat, la mama lui cu părul albit dintr-o dată, cu mintea scurtcircuitată de crudul adevăr, pe când noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe neașteptate alt tren din sens opus, spulberând căldura și speranțele noastre. L-am implorat pe Hugo pentru o Lună într-un loc nestrăbătut de trenuri ori un tren cald pe linia 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tati? - a Întrebat Despina. ― Nu. Au fost mai mulți factori care nu mi-au permis să-l identific atunci... Întâi, acolo, În Infern, totul se petrecea contra cronometru. Apoi, rănitul era inconștient și fiindcă pierduse mult sânge era de o paloare cadaverică. Pe deasupra, n-am găsit asupra lui nici un act... Singura noastră preocupare era să-l operăm și să-l trimitem cât mai repede la eșalonul superior... Și mare noroc am avut! După douăzeci de minute, nu ar mai fi fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu-ul a fost interpretat doar pentru ea, simbol al unei întâlniri și despărțiri unice. A mai înțeles că trăirile emotive ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a patra oară Alquézar Înghiți salivă, dregându-și glasul. De data asta o făcu zgomotos. — Sunt Întotdeauna la dispoziția Înălțimii Voastre. Pielea Îi trecea de la extrema paloare la roșeață subită, de parcă Îl lua când cu frig, când cu cald. Ceea ce Îmi pot imagina despre această a doua conspirație... — Încearcă să-ți imaginezi cu toate detaliile, te rog. — Desigur, Excelență... Ochii lui Alquézar continuau să scruteze inutil hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la vârsta de șapte ani? Ce soldăței de plumb? Bunica a trecut de la un vis agitat la unul liniștit, care a speriat-o când a plecat soră-sa la lucru; un vis care îi făcea respirația imperceptibilă și îi accentua paloarea de pe chip până a devenit pământie. Noaptea târziu, când s-a întors Katia, au vorbit despre bunica și soră-sa i-a zis că era mai bine să nu-i spună nimic Mamei. Era frumoasă culoarea cerului iarna, cu mult
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
despre Suedia. Oamenii sunt la fel de reci ca și clima, prieteniile proaspete - din ce în ce mai rare, munca - la fel de diversificată, amintirile - tot mai selective. Informațiile, pe care, obișnuit cu un anume tipar memorialistic local, lectorul român le vânează asiduu, tind să se estompeze, căpătând paloarea simplei reiterări. Din loc în loc, numai când e vorba de așteptările contrazise la revenirea în țară, tonul jurnalului primește nuanțe tăioase. Nu dintr-un orgoliu exacerbat, de leoaică, ci pentru conservarea unei - apăs, conștient, pedala - urbanități sufletești: "Octombrie 1997. La
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
de la prima apariție, voci care povestesc un destin și ilustrează o fabulă. Julian Lowe, posesorul unui "ochi sofisticat", e sortit unui destin vitreg. Nu ajunge erou și nici nu reușește s-o cucerească pe doamna Powers, care-l fascinează cu "paloarea distinsă, părul ei negru, și rana roșie a gurii." Lowe îi admiră pe cei puternici și norocoși - norocoși chiar și în moarte. Scrisorile trimise ulterior din California reprezintă doar semnele exterioare ale unei conștiințe torturate. De altfel, spre sfârșitul primului
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
autorul: "Securitatea băgase atâta spaimă în mine, încât orice posibil contact cu ea mă scotea din minți." Să-l urmărim pe fostul deținut politic, bun povestitor, încă din clipa eliberării din închisoare. Eram "tuns cazon, cu fața emaciată și cu paloarea specifică pușcăriei, cu privirea speriată (s.m.) și cu incredibila și inconfundabila putoare de celulă care îmi intrase în toți porii și de care nu aveam să scap multă vreme." " Se lăsase un ger năpraznic, uscat - continuă el să fixeze cel
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
nu poate fi deplină, ci doar o năzuință prin care spiritul își schițează o idealitate: "Spirale fierbinți în / inelar, în mijlociu și în arătător - canale / prin care trupul și sufletul comunică / mărturisind prăbușirea lor lentă unul în / celălalt. Frison istovind paloarea îngerilor, / trup închis în trup - perfecțiune pură, / cîntec de legănare oprit la jumătate" (11 miniaturi ale plînsului). Cu toate acestea trupul și sufletul se situează într-o divergență a modalității în care își asumă povara existențială, doar sufletul arătîndu-se apt
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
cap, deseori cu vomă dimineața, umflătură care crește sau durere persistentă a oaselor, a încheieturilor, a spatelui sau a picioarelor, o tumoare mai ales la nivelul abdomenului, gâtului, toracelui sau subraț, răni, sângerări sau erupții frecvente, infecții, oboseală constantă sau paloare, febră persistentă de origine necunoscută, cât și modificări oculare sau ale vederii care apar brusc și persistă sunt câteva din semnele care ar putea indica o anumită formă de cancer și pe care părinții, cât și medicul de familie trebuie
Cancerul este a doua cauză a mortalității infantile () [Corola-journal/Journalistic/71029_a_72354]