118 matches
-
evocare prozastică, apelînd la imagini, la surprinderea "pe viu" a unei faune și a unei ambianțe. Interesul cercetătorului, axat pe epoca interbelică și pe cea postbelică, se orientează spre figura umană surprinsă pe cît cu putință în pitorescul său, în palpitul său anecdotic. Nu avem a face cu niște copii fidele, cu fotografii din a căror neutralitate s-ar evapora atmosfera unui contact subiectiv, ci cu schițe voit deformate, cu linii îngroșate. Cu tot aerul bonom, cu toată jovialitatea pusă în
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
presiune gata să izbucnească. Violența nu se rezumă la cele două crime ale lui Daniel, admirabil interpretat de Daniel Day-Lewis - actorul a primit Globul de aur, un premiu Bafta și Oscarul pentru cel mai bun rol masculin -, ci constituie chiar palpitul sangvin al petrolului. Totul este năclăit în petrol, un muncitor strivit de o ustensilă, este tras afară ca o rîmă încleiată de mucilagii, precum în scena "botezului" lui Eli care este tăvălit prin petrol de către Daniel într-un acces de
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Iași, dar din simetrie s-ar opri în Marea! Tîrgu Frumos nume și bolțile fațadei gării, ora 21,18 încrucișare, am plecat cu trenul care a trecut pe alături, personalul Iași Pașcani Bacău corabia fantomă, batelul beat, mai degrabă exemplul palpitului stelar, cu singurul lui plan de simultaneitate, cel aberant, al privitorului, tot aberant trenul de Hîrlău, cu două locomotive în gara Podu Iloaiei, cea care a tractat s-a desprins, în capătul opus cealaltă nu este încă motorul lui, Sideralo-feroviara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vorbind la fel nu te demobilizează. Cu tine și cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la masă. Acolo unde o apucasem de rochie, se ivea o ruptură triunghiulară. Și prin ruptură vedeam o fâșie de piele înroșită de soare, care cobora dinspre gât. Îi zăream sutienul și rotunjimea sânilor conținuți în cupele de pânză. Și palpitul respirației aproape gâfâite. Era într-adevăr obscen. Încă de la primele înfiripări ale acestui plan, îmi încolțise în minte intenția de a o reține pe Hartley la mine, chiar prin forță; dar nu-mi imaginasem detaliile și, nu știu de ce, sperasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nd construc?iile lui A. Gaudi (1852-1926), care se emancipeaz? de ancorarea să medieval? �n anumite p?r?i ale bisericii Sagrada Familia (Barcelona, 1883; �n curs), dar mai ales la casa Batllo (Barcelona, 1904-1906), a c?rei fă?ad? palpit? de sculpturi ciudate ?i de ceramici delicat policrome. �nc? ?i mai semnificativ?, casa Milă (Barcelona, 1906-1910), alt imobil de leg?tur? combin�nd o distribu?ie flexibil? ?i complex?, cu fă?ade ?i acoperi?uri mim�nd �n multiple curbe
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
aici de o concomitentă dezontologizare indusă de o temporalitate ce își reneagă cronologia? Dar timpul care curge invers iese din definiția sa naturală, trece în răspărul existenței. Se resoarbe în amonte pentru a se dizolva în sursa unui abia perceptibil palpit. Altfel spus, se dezobiectivează, își pierde tranzitivitatea, ba chiar fenomenalitatea, devine pur tranzit spre altceva. Nu mai dă nimic de văzut prin sine; ceea ce se arată se ivește aproape fără voia sa, în lipsa care îi urmează resorbția. Rămân în urmă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit al vieții se închisese în formule înghețate, în imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place de-acum mierea solidificată a rășinilor din alte veacuri, semnificația revolută, anacronică, de „închisoare” translucidă a chihlimbarului, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorbe de duh și sentenții, elemente de rit magic și blesteme toate compun o bancă de date cu posibile întrebuințări în procesarea creativă. De timpuriu figurează în preocupările scriitorului (care își zice artist) adagii, sintagme și nuanțe lexicale caracteristice; acționează palpitul unor monumente istorice. Îl încântă sistematic observații plasticizante: "Frumusețea nu se taie pe talger"; "Curgeau pieile de pe dânsa" (de pe o femeie supraponderală); clipe de sublim, paradisiace, introduc în "lumina cea neînserată". Din 1906 datează o mențiune ornitologică: "Bodârlău cufundar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să zicem, un Jean Ricardou? Dintre ai noștri, Cioran, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu au adnotat cu stupoare această "noutate" acest "jargon" intempestiv, nu doar în limbajul criticii dar și în cel al filosofiei, tot mai îndepărtat de problemele și de palpitul ființei, tot mai artificios. Un alt conflict al nostru cu durata este dat de apetența generaționistă. Ne separăm cu grijă, ne grupăm cu o poftă de etanșeizare tot mai pronunțată pe generații, inspirați de o frenezie care ține seama cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și mută. Copilul e mort, a crezut doctorul, sau moașa, sau cine va fi fost de față, și au aruncat netrebnica alcătuire într-o găleată nu chiar goală, până când cineva a ob servat acolo o bulbucire, o mică fierbere, un palpit. Micuțul Velea nu era totuși mort; l-au recuperat în grabă din imondicii pentru a-l trage către viața deplină, iar când a dobândit-o, într-un târziu, a slobozit primul țipăt. Acest „semieșec“ al nașterii, susținea Velea, și-ar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chiar viața noas tră de fiecare zi, creierul și nervii noștri, munca și amuzamen tele noastre, și care au schimbat, prin trecerea acestor amar de ani, mai toată Înfățișarea și treapădul extern al acestui oraș, dacă nu chiar ceva din palpitul organelor sale intime cu func țiuni esențiale și secrete. Am fost, așadar, spectatorul privilegiat din primele scaune și, uneori, dintre culise al unor premiere de cel mai mare spectacol pe afișul actualităților bucureștene din ultimii cinci zeci de ani, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe troian” și „să-l spele apa-n dungă”. Invarianta producției sale poetice, de la debut până la senectute, adunată în 1996 în volumul Poezii, e propensiunea spre meditație: nu coborând de la idee la imagine, ci ridicând la gândire emoția contactului cu palpitul vital. Sensibilitatea individuală devine, într-o manieră emfatică, grandilocvent-retorică, o cutie de rezonanță a istoriei mondiale și a vieții cosmice. Versurile mai noi comunică anxietăți existențiale, prezente anterior doar în stare latentă, stări de teroare lăuntrică, viziuni de coșmar. Se
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
impulsurile de sentimentalitate în beneficiul îndoielnic al unei sintaxe îndelung cizelate, meșterită cu „sigle și echere”, alambicată până la sibilinic. Tot filtrând, decantând, chinuindu-se să-și rafineze, în „simetrii și purități de cristal”, discursul, stihuitorul aproape că sufocă nu doar palpitul lăuntric, dar, pășind pe o „punte către vid”, până și înțelesurile. Scrupulul drastic al conciziei, hiperluciditatea, euforia subtilei melodicități a unor sonuri conduc la un asemenea rezultat și în poeziile în vers alb (Poezii în vers alb, 1983). Un ton
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
într-o manieră proprie. În perioada celui mai intolerant dogmatism stalinist, când individualitatea criticului nu se putea declara nesupravegheată nici măcar în stil, el a găsit forme de evitare a șablonizării discursului, a uniformizării expresiei, de introducere în limbaj a unui palpit personal, a unei prospețimi verbale, a unei note de spontaneitate. Posibilitatea de a proceda astfel și-a asigurat-o prin adoptarea unui stil colocvial, perfect adaptat ideologic orientării canonice, dar care permitea anumite oralități savuroase, jocuri amuzante de cuvinte, pigmentări
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
giumbușlucuri, dar trebuie să ai mereu conștiința că ești într-un public. Ei bine, emisiunea a trebuit să se oprească pentru că, în mod clar, nu plăcea redactorilor-șefi, directorilor ș.a.m.d. Era o emisiune, din punctul lor de vedere, fără palpit, fără sânge. Asta este o idee generală, succesul, acum, îl au moderatorii care par să aibă tigaia la picior, și dacă spui cumva ce nu le place, te-au și pocnit. Există câteva fenomene formidabile în privința asta, formidabile, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
amestecă poezia cu proza și evită melodrama. Miza morală a cărții este fățișă, fără a fi stridentă: pesimismul, izolarea înverșunată, macerarea egolatră cedează în fața solidarității și încrederii în frumusețea vieții, altruismul fiind singura soluție de a fi a personajelor. Oricum, palpitul și zumzetul vieții se aude limpede în fiecare povestire (cu excepția câtorva, ceva mai discursive), Tania Lovinescu simțindu-se cel mai bine în patria limbii române, spre a ne da vești din sacrul și eternul "peisaj israelian".
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
opinia referitoare la lipsurile de structură dramaturgică și de relief psihologic a filmului, afirmând că ecranizarea lui Mircea Mureșan este „lipsită de afinitate sadoveniană”, fiind dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă. În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene. Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]