118 matches
-
crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul irepetabil, trecutul devenise doar pretext, o inducție primejdioasă, de care ne apăram prin vorbe și tăceri. Studenta îmi arăta desenele din cartea despre Cosimo și fotografia casei conspirative în care Sia și iubitul ei visaseră insurecția Utopiei. Desenele Simonei Sia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem aceeași nevoie de a scoate din anonimat simpla meditație diurnă, contemplația temporară, spleenul cotidian, aceeași tendință de a supradimensiona evenimentul, însă finalitatea narativă este tocmai cea opusă: în proza sa de început, dominată de senzualism palpitul vieții) și investigație, ele sunt însăși magma textuală, scopul ultim, motivul pentru care se petrec diversele acțiuni. Așezarea unui amănunt în centrul de semnificații al textului, de la care pornesc ramificările ulterioare, dovedește cum o întreagă lume, un univers narativ se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
adevărate? - a Întrebat-o Nicu. ― Nu-i greu să-ți imaginezi ce clipe de reverie și trăiri aievea Îți dau aceste frânturi de viață. Lia și Nicu priveau la ea cu mândrie părintească. Mâinile lor Înlănțuite vibrau la unison, preluând palpitul celor două inimi “gemene”! În cele din urmă, ca un ecou al visului Despinei, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Poate va reuși tati să-ți facă o asemenea bucurie. Mai exact, să trăim asemenea plăcere... a poveștilor adevărate... A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura leului”. A avut un moment de oprire a respirației și palpit de inimă. A răsuflat adânc de câteva ori și deodată i s-a părut că a pășit pe alt tărâm... „Uite cum poate să te subjuge o anumită stare emoțională! Te face să te rupi de realitate, plutind doar Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asupra stării de copilărie, era o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se oprea respirația de Încordarea cu care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire sau umbră ce ar fi traversat imponderabilul câmp magnetic. Nu ne interesa deloc corpurile noastre, iată ceea ce era esențial, ne renegam În partea auxiliară, ce nu putea fi transformată În fluidul văzului. Este straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încă din primul pasaj al jurnalului lui A. („Trebuie să scriu pentru că viața mea ș...ț se poate opri aici, acum, peste trei zile...“, p. 36), numită Într-un sens care părea figurat, legat de statutul mortificant al textului față de palpitul vieții („Ea nu a murit sau nu a murit de tot; el stă Închis Între patru pereți și citește tot ce este În legătură cu ea și cu el, o face să trăiască În jurnalul ei, În jurnalul lui ș...ț. Moarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretînd periodic amintiri și atitudini... Cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, dar această nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil; trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcîndu-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori". Este exact ce a vrut să spună dramaturgul și exact ce comunică spectacolul lui Ovidiu Lazăr pe un ton de mare luciditate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deconstrucția informa(ționa)lă a sensului" (citatele sunt selectate din articolul Polarități ale poeziei (de azi?) (II), publicat de Dan Bogdan Hanu în "Convorbiri literare", iunie 2007). Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantul unei minorități poetice structural neoromantice, atente la palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai târziu Ileana Mălăncioiu (maestra parabolei tragice cu tăișuri atroce). Alte „faruri” vin din pictură - Bosch - și mai ales din cinematografie - Federico Fellini. Începând cu Gardienii luminii, alături de o (discretă) partitură amar erotică, nou și îndrăzneț este zvâcnetul revoltei sub „palpitul grețos al disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
elegantă, preocuparea pentru autenticitatea discursului literar. Recursul la experiența autobiografică și la inserția cotidianului este evident, cu toate că nu e vorba de romane autobiografice, nici de jurnale deghizate în roman. Prozatorul știe să construiască, să generalizeze, asigurând totodată demersului său prezența palpitului „vieții trăite”. Există, desigur, accente convenționale, există și multe stridențe, consecutive pactizării cu procedee ale prozei „populare”, dar ele rămân, în parte, neglijabile. Prins abordează o temă gravă: confruntarea unui om aflat în plină tinerețe cu somația morții apropiate, final
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
mai luminată ca scoicile mai dulce / decât lumina soarelui însuși / ca o înălțare de pasăre / ne subția văzul / poate era ceea ce credeam că nu / există altfel razele soarelui nu s-ar fi târât / să o privească pe buza valurilor.” Un palpit de lirism e perceptibil în notațiile, în maniera lui Ion Vinea, ce aduc senzații provocate de contactul cu elementele: „Ploaia sapă în aer prăpăstii - / până la os te pătrunde delirul rece al peisajului. / Picură a galben clipele astea. Vântul aprinde mari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care reprezenta o noutate pentru arta românească a momentului. Ideea de meditație este însoțită de linia elegantă a nudului feminin, asociere care imprimă un erotism sublimat, subtil acestor statuete. În primele statuete, feminitatea poartă sugestia unei exuberanțe incontrolabile, a unui palpit al formelor vivante, dar și a unei eleganțe străbătută de frisonul unei nervozități erotice. Sculptorul va descărca acest erotism în formele voluptuoase ale unei feminități aparent pasive, ca în Nud culcat sau Dormind, sau în reflectarea unor états d'âme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rândul lui prins de voga pe care o avea pictorul român la Paris. Lumea colorată a cabaretelor stârnește admirația, dansatoarele dispensatoare de senzualitate și de echivoc, ale căror "dessous-uri" fac furori pe măsura dionisiilor coregrafice, sunt în măsură să redea palpitul marelui oraș, așa cum colțurile "pitorești" se luminează și mai mult de strălucirea grațioaselor midinete. În recuzita decadentă, dansatoarea, semiprostituată de lux, ține locul femeii fatale marcate de un erotism pervers și de o insațietate erotică pe măsura farmecului. Decadența orașului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]