613 matches
-
înstelați de câteva boabe strălucitoare de strasuri. Femeia Agnes are pe cap o pălăriuță roșie înaltă și cu boruri înguste, în care lucește înfipt un ac mare, terminat într-o perlă." (pag. 132) Bine scrise sunt și pasajele îndărătul cărora palpită un gust periferic. Din dragoste pentru Nausicaa, Don Stephano ajunge să care, cu luxoasa lui mașină, marfă pentru birturile din preajma pieței. Lumea aceasta nouă, forfotind de femei ușoare, de monopoliști cu tenul smead și de recuperatori de profesie îi oferă
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
un trup transparent, foșnitor asemeni firelor de iarbă și, prin urmare, inaccesibil. Perversul său joc de cuceritor e dinainte sortit eșecului. Emmy va reprezenta unica lui victorie, pentru că, în felul ei primitiv, agresiv, e singura femeie adevărată, singura în care palpită forța pământului. Soldier's Pay,o carte mult mai complicată și profundă decât pare la prima vedere, reprezintă și un veritabil tur de forță în privința referințelor livrești. Scrisul lui Faulkner stă, în primul rând, pe marea tradiție poetică și narativă
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
deschis fantastic de mare și negru, parcă omenesc, privește mirat o gură păroasă ce rînjește mulțumită de marele succes. Evantai mic și ruginiu, coada i se desface asemenea unei brîndușe păduratece. Gîtlejul, amorțit de o durere profundă, se umflă și palpită asemenea aceluia al unui gușter, fără însă să emită niciun strigăt sau vreo notă guturală. Sitarul e o pasăre aproape mută. Sunt vietăți care pot îndura cele mai groaznice torturi fără măcar să scoată un strigăt, o șoaptă." (Mihai Moșandrei, însemnările
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
zise studențești, e cîrdășia a două chinuri. A două penițe, care înseamnă, în pasă rea, litere și linii. Lucrînd parcă sub blestemul, romantic, al lui Hasdeu: "O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit./ Mișcată de teroare și palpitînd de ură,/ Cu vocea răgușită pe patul de tortură,/ Cînd o silabă spune un chin nemărginit." Viziuni într-o peșteră neîncălzită, de lume hăituită de spaimele miezului de noapte, în cîteva secunde cît un coșmar: În horn înoptați ca'ntr
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
născute din tragedie. „Pătrunderea jazz-ului la sate" poate constitui un episod neexplorat din epopeea modernizării impetuoase a lumii după drama colosală a pierderii identității. Vitalitatea clocotitoare a oamenilor e dublată de „obscenitatea ritmică tulburătoare a saxofoanelor", descriere în care palpită aceeași viziune îndrăzneață și în limbaj și în conținut care-l făcuse pe autor să exclame: „Sexul și moartea; ușa din față și ușa din spate. Cât de indisolubil legate sunt în noi!" Una din lecturile romanului care a făcut
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
unanimă, în cimitirul mediocru al inutilului. Rămâne esența spiritualizată. Acesta e Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială) în peisagiile diafan-catifelate, în naturile sale moarte, strofe din Baudelaire. Esența spiritualizată. Th. Pallady nu este numai pictorul nostru cel mai rafinat, dar unul
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
înfătișează, într-o uimitoare gamă de registre și de stil, o nouă față din propriul său panopticon al Firii: de la corpuri la chipuri și portrete - unele de persoane vestite. De la priveliști și roade la locuri de îngândurare și fior, unele palpitând de pondere gravă, altele de o finețe seducătoare, - adunate în buchet, într-o corolă de înfăptuiri pe care -ajuns azi la un punct de zenit - geniul creator al magistrului ni le oferă cu rost, spre iluminare și delectabilă reflecție.
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
oarecum hilar: "relația tulbure (s.n.) dintre părinți, Eugen Lovinescu și Ecaterina Bălacioiu, dar și chinul de a-și ști mama torturată în penitenciarul de la Jilava ( textul era deja scris în 1955, iar Ecaterina Balacioiu a fost arestată în 1958! - n.n.) palpită în subteranele cărții." Cred că palpită de fapt, în acest fel de a promova o carte, doar graba de a scrie cu o documentare superficială. Cât despre criticii literari, ei suferă deseori de prejudecata "profesionalismului". Numai cine este scriitor de
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
părinți, Eugen Lovinescu și Ecaterina Bălacioiu, dar și chinul de a-și ști mama torturată în penitenciarul de la Jilava ( textul era deja scris în 1955, iar Ecaterina Balacioiu a fost arestată în 1958! - n.n.) palpită în subteranele cărții." Cred că palpită de fapt, în acest fel de a promova o carte, doar graba de a scrie cu o documentare superficială. Cât despre criticii literari, ei suferă deseori de prejudecata "profesionalismului". Numai cine este scriitor de profesie poate da literatură de calitate
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
inevitabil. Pentru el, „yarragh este strigătul inimii, un sunet bântuit și care bântuie. Înseamnă tristețe și bocet pentru ceva pierdut, dar și la adresa secolelor de asuprire străină. Înseamnă mânie și sete de dreptate, un sunet puternic și războinic în care palpită demnitatea și curajul unui popor." Fervoarea naționalistă celtică s-a condensat și s-a păstrat în această explozie a sufletului, în energia misterioasă a aerului ce conferă coardelor vocale intensitatea amenințătoare a unei furtuni. Van Morrison e unul dintre puținii
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
pe privitor. Se poate întâmpla și când privitorul este copleșit de frumusețea unui cadru natural. E ca un fel de șoc. Atunci când a vizitat Florența, în 1817, Stendhal a declarat că aproape a leșinat de încântare. Inima începe să-ți palpite necontrolat. Amețești. Atunci când privești o operă de artă magistrală, uiți cum te cheamă, uiți până și unde te afli. Se poate lăsa cu depresie sau sfârșeală. Amnezie. Panică. Atac de inimă. Colaps.
Ce a făcut un tânăr într-o galerie de artă. Paznicii l-au luat pe sus! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62402_a_63727]
-
a sensului. Intervenția cântărețului izbucnește contrapunctic, într-un dialog în care simți disperarea mocnita, proximitatea eșecului și gheara nemiloasa a neputinței. Există o abia reprimata notă de revoltă, dar exasperarea nu diminuează forță de impact a dorinței, care continuă să palpite, dezorientata, printre cuvinte și sunete. Notele inaugurale ale pianului par un sfârșit de melodie, astfel încât prezenta umană mai degrabă tulbură o tăcere în curs de înstăpânire decât lansează un dialog între putință și neputința, între aspirație și eșec. Locul căutat
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
un pitoresc aparte și de o străveche românitate”. Avem a face mai puțin cu generalități decît cu evocări din proximitate, pe viu, cuprinzînd detalii asupra ființei lui Blaga, împrejurări mai puțin cunoscute ale biografiei sale. Astfel viața nemijlocită a acestuia palpită în paginile cu migală alcătuite de cercetător. Chipul lui Blaga se conturează nu din perspectiva istoriei literare sau a exegezei, ci a existenței sub un unghi nădăjduim atracțios pentru cei care doresc să-și coroboreze lectura cu cea a imaginii
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
în același timp, nimic. Merge în toate direcțiile posibile. Nu-l pot controla. Nu mai merge. Este de parcă.... Nu înseamnă nimic. Totul pare pierdut. Pierdut pe niciunde. Nu se mai poate continua așa. Este prea mult. /.../ Înnebunește o întreagă lume. Palpită. Strănută. Scuipă. Ejaculează. Uneori chiar râde de noi. De parcă ... Ar putea continua așa mult timp. Ar fi groaznic. Poate pentru totdeauna. Ar putea ... da, ar putea ..." (The Shoechou Manifestation, 1996) Totuși, procesul constant de repetare a evenimentelor trăite este pentru
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
vorba, în multe cazuri, de scrieri de familie, adresate unui cerc restrâns de cititori — se numără o „recuperare” de ultimă oră, datorată doamnelor Rodica }abic și Adriana Popescu. Mamă și fiică, cele două editoare ne oferă o carte-album în care palpită nu doar aerul tare al unei epoci fascinante, ci și niște personaje cuceritoare. Intitulată Cartea Herminei (Editura Peter Pan, 2010), scrierea, însoțită de nenumărate imagini de epocă, ne oferă notațiile autobiografice ale Herminei Ciorogariu, o intelectuală arădeană, născută în 1878
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
moale și caldă, ca o pâne gustoasă, începuse să «se strice»” și „prindea un fel de mucegai amar, mai întâi pe margini și apoi chiar în miezul ei”, „sufletul muzicii bântuie orașul pe dedesubtul și prin interiorul geografiei lui fizice, palpitând nestins ca un zvon neîntrerupt”; „îmi place lumea aceasta de oameni vechi ai Clujului, în care cei noi au calitățile și instinctul de a se așeza, cuminți, cum le stă bine unor ardeleni adevărați, într-o suită care vine de
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul precar al unui cer nevrotic, artificial, Bacovia își poartă „firma” sceptică, de o luciditate jupuită, la discreția intemperiilor existențiale. Cel ce gândește și simte, creier „ce palpită de tristețe și tăcere”, este secondat și subminat de cel ce vorbește. Existența prin limbaj, superioară, își îngăduie inițiative rebele, neașteptate, de care „celălalt” se înspăimântă. Între „inițierea întru neant” și „ridicolul de a fi viu” se petrece credința lui
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
laț până la urmă, îi strigă. - Taci din gură. - N-am de gând să tac. O să asculți tot ce am de spus. Horacio avansă către ea, cu brațul întins. Gușa imensă ce-i acoperea gâtul devenise purpurie și se tot umfla palpitând. - Pleacă, zise, adăugând cu voce răgușită: Pleacă. Du-te naibii o dată. Urmă o tăcere prelungă, de așteptare. Horacio stătea nemișcat, cu brațul încă întins spre ea. Respira cu dificultate și o privea ostil. Ea nu părea să dea vreo atenție
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
nemișcată, cu păru-i atingându-mi bărbia, cu obrajii ascunși la pieptul meu. Umerii ei albi se ridicau ușor în ritmul respirației mele. Am mângâiat-o pe păr. Avea părul negru și strălucitor, iar fiecare fir în parte părea că palpită de viață. Dar oare cum arăta părul meu, în comparație cu al ei? Părul meu, despre care în tinerețe se spunea că avea firul tare, își pierduse acum vigoarea și era moale, cu câteva fire albe prin el. Însă și Mutsuko fusese
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Nicolae Manolescu indică exact caracterul compozit al romanului, care drenează parcă la un loc toate abilitățile autorului. Jurnal, memorii, articole de ziar, eseu, corespondență, toate sunt imbricate cumva în Logica, dar nici una nu e suverană. Suveran e doar stilul, care palpită sub fiecare rând, fie el scris în deceniul al șaselea sau al nouălea. De altfel, frecventele interludii puse, aici, sub foarte sobrul titlu de Bibliografie, nu păcătuiesc prin nimic. Fără a fi, ele însele, niște capodopere, nuvelele de tinerețe transplantate
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
Ahmatovei: „Dă-mi, amari, ani de-arșiță, de boală, / De nesomn, și prietenu-mi ia, / Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală...”. Nu știa, biata, ce o aștepta. Verdictul, 1939: „Ca un munte a izbit cuvântul / Pieptul meu ce încă palpita./ Îl pândisem luni și luni de-a rândul...”. În R.l., verdictul procesului „Rugului aprins” (îl regăsesc printre condamnați pe Șerban Mironescu cu care, la facultate, ne împrieteniserăm, Mihai și cu mine, oarecum). Cât de instructivă ar fi lectura asta aridă
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
împotriva unei femei disperate, agresiuni purtînd cu ele obscenitatea loviturilor lașe. Mai cu seamă această prezență a cruzimii triviale, descrisă cu o simplitate impresionantă, acordă acelei bucăți scurte din 1890 valoarea de document semnificativ, atrăgînd atenția asupra sindromului anxios care palpită sub variate forme, în operele tragice, dar și în cele comice, ale lui Caragiale. Tot în 1890, autorul își termina drama "Năpasta" în vreme ce nuvelele tragice de amploare sunt imaginate și definitiv compuse între 1889 și 1898. Altfel spus, deceniul care
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
doar un fel de testament evocat și invocat de atîtea ori, ci o confesiune a unui artist care și-a stimulat ființa pentru misterul teatrului, pentru ca pe urmă să se topească în anvergura memoriei noastre. Noblețea și nebunia lui Strehler palpită în toți cei care l-au cunoscut într-un fel sau altul, este o prezența in absentia de a cărei concretețe te bucuri dincolo de iluzii și șoapte. Așa cum m-am bucurat și eu, din nou, cîteva zile. Aproape în orice
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
prestigioasă a istoriei literare: Adrian Maniu, Camil Baltazar, Virgil Gheorghiu, Simion Stolnicu, Emil Botta, Dimitrie Stelaru. Ne-am întîlnit cu toți aceștia ca și cu alții pătrunși de-o emoție în care, alături de-o vie curiozitate și de respect, palpita simțămîntul continuității, al unei integrări în afara căreia efortul literar riscă a se deculturaliza, a pluti în deriva trufașă a unei iluzii. Cei mai tineri poeți de azi mi se năzare ori într-adevăr sînt altfel? Nu știu ce să cred. în orice
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
masculine mărturisită în creație, un tip de energie tumultoasă și misterioasă totodată care i-a clocotit mintea și trupul pînă la capăt. Ochii de femei, tandri sau încărcați cu reproșuri, senzuali, posesivi, rebeli mișcau, parcă, în fiecare tablou, făcîndu-l să palpite visceral. Și, uneori, își fixau imaginea în realitatea unei fotografii. Există cîteva fotografii alb-negru, pe care le-am descoperit acolo, puțin cunoscute, în care Picasso privește lumea cu o enormă bucurie, cu o curiozitate vitală, inepuizabilă. Expresiile acelea mă urmăresc
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]