373 matches
-
a modestelor sale date, "ca și cum am fi fost o națiune înfierbîntată în războaie, una de cuceritori". Spre deosebire de occidentali, care trăiesc foarte bine dintr-un trecut bogat, reprezentativ, "în surplus", care "se întreține și se vinde", fiind ca și "inepuizabil". Cerneala pamfletară nu este cîtuși de puțin evitată de autorul de la Familia. Criza trecutului ar genera o imagine eteroclită a prezentului, dovadă că mereu "dăm în ridicol, în nepotrivire": "Prezentul ne oferă această mistificare ce amestecă adevărul cu minciuna, eroismul cu lașitatea
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
predilecți (dezavuarea anticomunismului radical se numără printre ei). Dar, îmi permit o formulare neconvențională, pe nici unul nu-l rupe de șale și nu-l încarcă cu desagi prea grei. Preferă spectacolul echitației. Am urmărit cu atenție de câte ori dezacordul se exprimă pamfletar sau măcar virulent polemic. Cum fiecare scrisoare conține, ca romanele de demult, un rezumat promițător, căutarea mi-a fost dintru-nceput înlesnită. N-o să credeți, dar, de pildă, ceea ce pornește ca o revanșă față de intelighenția autohtonă ajunge să sune mai
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
pamflet, una de idei, altul, de cuvinte. Să reamintesc doar că marele critic făcea distincția cu pricina în studiul despre Titu Maiorescu din 1940, scris tocmai spre a-și marca dezacordul cu ideologia naționalistă agresivă și a evoca, polemic, nu pamfletar, folosind-o ca un scut, civilitatea gândirii înaintașului, „naționalist în spiritul adevărului”, cum îl socotea Eminescu. Nici n-am așternut bine pe hârtie aceste considerații introductive și mă simt obligat să recunosc că ele nu au nici un fel de actualitate
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
Polemica e, în schimb, democratică și liberală. Absolutismului pamfletar, ea îi opune un relativism înțelept. În comunism n-au existat polemici propriu-zise. Au fost înlocuite de la prima oră a regimului cu campanii bine orchestrate. Campaniile nu erau străine de spiritul pamfletar, urmărind același scop distructiv, cu deosebirea că nu mai erau inițiative personale și nici purtate în nume propriu. În plus, ținta nu mai era vizată doar teoretic, ci, deseori, sortită unei execuții reale. Citeam zilele trecute Memoriile lui Raymond Aron
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
principiu, dar sine ira et studio. Polemică, nu pamflet, reflectând o gândire profund democratică. Nu se poate să nu remarci, în aceste condiții, că asemănarea dintre gândirea lui Aron și Lovinescu (de la distincția căruia am pornit, menită să combată epidemia pamfletară a epocii din pragul războiului al doilea) este aceea care le determină predilecția pentru polemică, precum și stilul nobil. Asemănare care merge departe, în formația intelectuală și în comportamentul amândurora. Solidele lor convingeri liberale i-au împins să nu se angajeze
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
Nichita Stănescu, minus conceptualismul acestuia) ține de incomunicabilul artistic. Aceeași candoare genuină se vădește și în pasajele unde mierea se preschimbă în venin; a te ofusca în fața lor ar însemna să te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali „revizioniști” sau „postmoderni” de după 1989 (Mircea Cărtărescu în primul rînd), ca și a unor politicieni în serviciul cărora s-au pus (ex.: Traian Băsescu), ieșirile vehemente împotriva idealizării „boierilor de altădată” (v. mărturiile privitoare la „botnițele” puse
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
o ideologizare în răspăr, ŕ rebours, astfel încât Cornel Ungureanu nu greșește când atașează, îndeosebi celui dintâi, calificativul de "documentar". Ambele scrieri vor să marcheze nu doar o simplă detașare de eșecul utopiei comuniste, dar o condamnare - în ținută adesea vehement pamfletară - a unei macabre realități socio-politice, alături de dezvăluirea unei complicități vinovate. Cum bine s-a remarcat, Petru Dumitriu nu avusese încă distanța necesară pentru a cerceta ansamblul fenomenelor cu un ochi necontaminat de resentimente ori chiar de autoincriminări. Romanele care au
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
un „abuz de brutalitate” la un „abuz de gingășie izmenită” (226). Același tipar al caracterizării critice prinde și portretul lui Aderca: „nota esențială a acestui literat complect, cu toate posibilitățile de expresie, de la aciditatea de odinioară, purificată totuși de bădărănia pamfletară, și până la floricelele de acum, ale unui stil efeminat, grațios, suplu și de suprasaturație poetică” (222). În cazul lui Voronca, e vorba de o „inconsistență amabilă și anodină acestui suflet grațios, entuziast, frenetic, delicat, rezervat, retractat, după circumstanțe” (228), ori
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
puse la punct Cîrmaciul. (...) Bine ai spus, mînca-ți-aș fuduliile pe grătar!”. Demonstrativ pînă la tezism, kitschosul narator omniscient comite, apoi, eroarea de a împacheta o compoziție abracadabrantă, alterată de trivialitatea șarjată a stilului, în hîrtia de ziar a unor cogitații pamfletare de rutină despre natura regimului și a manifestărilor sale: „Iată, spunea printre rînduri vocea de buhai a bardului Păunescu, muzicile rock și folk pot fi domesticite în slujbe mult mai nobile decît alea pentru care au fost fătate acolo, prin
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
postmoderniste, Ilderim Rebreanu utilizând strategic epica propriu-zisă în combinație cu documentele de facto, evocarea personală cu citatul din memorialistica diverșilor săi eroi, sau cu fragmente din corespondența acestora, cu citate din articole de ziar etc., totul într-o turnură cvasipolemică, pamfletară uneori, utilizându-se eseistica pentru evidențierea relațiilor întreținute de Livu Rebreanu cu diversele personalități ale vremii, dar însăilând, frecvent, și seci înșiruiri de date dintr-o cronologie evenimențială a epocii, pentru a alcătui astfel un soi de caleidoscop istoric (Oglinda
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
de a se fi încheiat. Biroul Electoral Central a admis, joi, listele depuse de Corneliu Vadim Tudor pentru alegerile europarlamentare. Despre emoții, Vadim Tudor a declarat la RTV că nu au fost. "Nici pomeneală. Mi-am înfrânat cu greu pofta pamfletară și dorința de a râde, pentru că este o glumă proastă, e o alba-neagra pe care un bolnav psihic, de aceea nici nu am să-i dau numele, o tot lansa în arena publică, deși există mai multe decizii ale Tribunalului
Vadim Tudor, recunoscut de BEC pentru alegerile europarlamentare () [Corola-journal/Journalistic/31367_a_32692]
-
de față (descoperit în arhiva Muzeului Literaturii Române, dosar nr. 18970) este un text dactilografiat, cu corecturi autografe, care a fost scris, într-un impuls de indignare și amărăciune, după lectura romanului Incognito, adică în 1962-1963. Este - credem - ultima răbufnire pamfletară a unui mare artist al genului, un gest de spontană mânie, rămas, iată, - prin publicarea atât de târzie - gratuit și nesincron, ca atâtea gesturi ale lui Ion Vinea. Nu știm dacă fusese de asemenea comandat pentru Glasul Patriei, fără a
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
eternele obstacole ale gândirii interesate în fel și chip, el scrie acum „pe toate tonurile”, după cum recunoaște și avertizează chiar din prima pagină a unui volum,Pro libertate, Albatros, 1999. Trebuie să înțelegem că diversitatea tonală include critica, polemica, accentul pamfletar. Scriitorul discontinuu și de aceea nu pe deplin critic, cum se crede, discipolul indirect recunoscut chiar și al lui G. Călinescu, de la care a învățat să se apropie și să se îndepărteze de opere, să le admire și să li
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
unde, se consolează el, una din puținele bucurii ar fi coagularea unei, exact așa, „insule de clujeni-neclujeni” (p. 42). Nu e singurul loc în care Zaciu se abate de la tonul călduț al patriotismului local. De la ironii inofensive până la paragrafe aproape pamfletare, modulațiile atitudinii lui acoperă întregul spectru al nemulțumirii fățișe. Până și epistolele dactilografiate fără diacritice îi stârnesc reflecții legate de apucăturile latiniste de care, vrândnevrând, s-a molipsit (p. 53). Își sfătuiește apoi, în repetate rânduri, discipolul preferat să nu
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
cu cîtă nerăbdare aștept fiecare număr al ziarului dvoastră, care constituie hrana noastră sufletească în pribegie?“ (p. 20) Nu e nici urmă de hrană sufletească aici, căci revista te indispune fie prin dulcegăria frazelor de propagandă, fie prin urdorile prozei pamfletare. E ori prea multă dulceață, ori venin din abundență, dar nici un text nu sună firesc. Culmea deformării e atinsă de lista românilor repatriați, dintre care unii depun mărturie despre fericirea a fi revenită pe meleagurile natale, unde au regăsit o
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
literare. Astfel că atunci cînd am citit Cronică de familie, despre care se vorbea ca despre un mare roman m-am străduit să mă conving să-mi placă. N-am izbutit. Mi s-a părut un roman tezist, cu accente pamfletare. Poate că în anii '50, prin comparație cu producțiile realismului socialist de-a dreptul prostești, Cronică de familie putea părea un roman normal, dar mare - peste poate! Excelent scris da, cu multe pagini impresionante care mă făceau să regret mai
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
termen convențional, un clișeu lexical de evitat în orice ocazie; bineînțeles, e o opțiune stilistică personală, poate rezultatul unei simple idiosincrazii; în dăscălime, în schimb, latura peiorativă e atît de puternică încît cuvîntul e adecvat doar unui discurs polemic și pamfletar. Pînă la urmă, examinarea termenilor în cauză devine o pledoarie pentru un stil mai neutru, mai puțin sentimental, în care tot pluralul generic profesori s-ar potrivi mai bine.
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
de-o neimplicare mai mult ori mai puțin ipocrită, de speța celor ce conțin calcule și resentimente disimulate. Ci de-o privire a unei lucidități calme, apte a disocia excesele, tendențiozitățile, ereziile, mistificările. Comunicarea albă, fără învolburări afective, fără tentații pamfletare, acordă propozițiilor un coeficient amplificat de credibilitate. Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul cititorului de azi, marcata deosebire dintre indiferența în care a căzut poetul oportunist și exagerata deferență ce i se acorda deunăzi: ,Vechiul meu
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
vor veni, iar pe de alta, operele noi să arunce lumini asupra celor precedente, să le înveșmînte în irizările unor nebănuite sensuri și corespondențe. Astfel în predicile lui Antim Ivireanu sînt încercuite acele elemente pe care le "gustăm" acum, "satirice, pamfletare, mustrările severe, plastice, suculente, incriminările caustice, bine ritmate". Prelatul se pricepea să asigure o tranziență lină de la materia teologică la situațiile existențiale, ajungînd acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de exemplu
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
de lexicul inflamat al anilor ?50: ?căpușele politice?, ?grajdurile lui Augias?, ?pubela istoriei?, ?urna cu bile negre a istoriei?, ?crocodilii trecutului?... Numai textul ce dă titlul arghezian al volumului, Baroane!, dedicat lui Adrian Năstase, se justifică prin culoarea și natura pamfletară, cu acea deformare plastică a unui contur tipologic, pentru mai buna lui evidențiere. Deși nedrept de la un punct încolo (ca orice pamflet veritabil), articolul este excelent scris și construit, surprinzând sciziunea personalității fostului prim- ministru, o ambiție nemăsurată dublată de
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
cea mai recentă dintre apariții. Autorul și-a constituit dosare de probleme politice, pe care le-ar fi putut dezvolta eseistic, juridic, filosofic sau sociologic, dar nu a avut răgazul unei elaborări adecvate. Alunecă adesea într-o memorialistică justițiară și pamfletară. Digresiv și nesistematic, Petre Pandrea e savuros în anecdotica din jurul personajelor sale celebre, din protipendada politică, mai veche sau mai nouă. E un anti-brătienist violent, cu argumentul reprimării sângeroase a răscoalei din 1907. Dar nu numai atât: "În 1915, Ionel
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
barbăť (bărbat molâu și șovăitor, decis numai în favoarea propriilor interese), apoi Groza este o prostituată a trotuarului politic, cu o mentalitate de prostituată și cu o memorie afectivă similară" (p. 227). Savuros în dezvăluirile de culise și inventiv în anecdota pamfletară, Petre Pandrea te obligă să-l citezi. Când scrii despre memorialistica lui, riști să-ți transformi comentariul într-o antologie de citate memorabile (de această capcană nu am scăpat nici eu în acest articol). Peste tot pitorescul dezvăluirilor, Petre Pandrea
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
analiză a operei sale, pe genuri literare, incluzând, însă, și notele de curs și de lectură, excerpte, transcrieri, corespondența, în care „notele” la unele titluri sau versuri sunt migălos alcătuite. De pildă, Sonet satiric: „este vizat pe un ton virulent, pamfletar, istoricul și scriitorul V.A. Urechea”. Nu sunt uitate nici „exercițiile textuale” din manuscrise (considerate „moloz” de Perpessicius), care aduc „dovada unui proces de exercitare permanen tizat”, reale sclipiri de geniu ( de pildă: „și-n a sufletului noapte tu o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dând la iveală texte inedite. Sumarul se deschide cu un studiu despre publicistica lui Eminescu, intitulat Articoli nepoliticoși (probabil ca o ironie la adresa adversarilor politici). Cum se știe, poetul a fost un antiliberal indomptabil, atacurile lui căpătând nu o dată accente pamfletare. Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui față de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioși și haimanale, oameni a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Domnul Arghezi, întocmai ca d. Cocea în ziaristică, a făcut școală. În indigența noastră exclusivă, umbrele de idei pamfletare, fobiile sale, dar mai ales acel surd mârâit la săgeata Ideei, au fost îmbrățișate de mai slabi decât dânsul. Între victimele arghezismului nu cunosc alta mai semnificativă ca domnul Maniu, și toți aceia cari, în lipsa unor certitudini atent și calm
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]