385 matches
-
celebri. Costumașe Baby Dior, un halat de baie cu monogramă, salopete cu imprimeu Pucci, mocasini din piele întoarsă roz, o pălărie Ralph Lauren și mănuși din lână merinos de culoarea lavandei. Plus o pereche de pantofi de condus Tod, albastru-deschis! Panicată, Amanda a citit cum un cărucior numit Broscuța Bugaboo era „accesoriul preferat al oricărei mame la modă“. Frica a început s-o inunde. Maternitatea era oficialmente la modă. Oricine era cineva bătea drumul către maternitate. Și asta fără ca statutul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Harris și-a ridicat bărbia ofensată. —Aștept taxiul. Amanda s-a oprit din mers. —Ce? —Taxiul? a repetat ca un ecou Hugo. Vă duceți undeva, soră Harris? — Părăsesc acest stabiliment, domnule Fine. —Stați puțin, stați puțin, a sărit Hugo ridicând panicat ambele mâini. De ce plecați, soră Harris? Asistenta Harris și-a întors ochii fierți și ofensați în direcția lui. — Aș prefera să nu spun, domnule Fine. Oricum, nu în fața doamnei Fine. —De ce nu puteți să spuneți în fața mea? a întrebat Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
privire acuzatoare la fața roșie ca sfecla a lui Hugo. În timp ce Amanda făcea tot felul de calcule, zâmbetul de pe chip i s-a topit. —Tu? Se uita la Hugo consternată. — Și... ea? — Nu e ceea ce crezi, a asigurat-o Hugo panicat. Nici unul dintre angajatorii mei, a tunat sora Harris, n-a avut proasta creștere să se arate gol în fața mea. —Gol?! a țipat Amanda. Capul i s-a întors din direcția asistentei Harris în cea a lui Hugo. —Fir-ar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nutrea gânduri de-o asemenea natură. Cum dracu’ să se ocupe el tot timpul de Theo? Hugo nu știa nimic despre copii. Nu știa nici măcar cu ce cremă să-i dea la fund. —Ghinion, a zis Amanda liniștită când Hugo, panicat, i-a explicat toate astea. Amanda a ridicat triumfătoare paharul de șampanie. —Eu mi-am făcut treaba. L-am născut. Acum e rândul tău, amice. Între timp, la Vechea Morgă, atmosfera mohorâtă, care se instalase odată cu rezervările de la hotel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și prețiosul obiect din piele, Hugo a fugit către capătul culoarului, înspre case. Alice era la coada destinată exclusiv coșurilor. Stătea lângă un festival al recoltei compus dintr-un morman de legume așezate pe banda rulantă și-și pipăia buzunarele panicată. Conform obiceiului breslei în astfel de ocazii, casiera se uita la ea cu o privire care nu exprima nimic, în afară de lipsa sentimentului de milă. — Cred, a strigat Hugo apropiindu-se, c-o să ai nevoie de asta. A ridicat portofelul - rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o conversație înfundată. —Trebuie să închid, a zis Amanda pe un ton imperativ. Trebuie să plec să discut despre Estée Lauder. Apropo, ai primit? Ce să primesc? a zis Hugo mirosind aerul. Se simțea, foarte clar, un miros de ars. Panicat, Hugo s-a uitat la prăjitorul de pâine. Un fum negru ieșea din el. — Ce ți-am trimis. Ascultă, vorbim mai târziu. —Ce...? Amanda închisese. În timp ce Hugo scotea la lumină pâinea incinerată, în ușa de la intrare s-a auzit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta? —Eu sunt una dintre operatoare. O asistentă sau un doctor o să vă sune înapoi. În cât timp o să mă sune? — Să sperăm că peste nu mai mult de zece minute. Acum, vă rog să-mi spuneți codul dumneavoastră poștal... Panicat, Hugo a trântit receptorul. Zece minute! Nu era sigur cât de repede acționa meningita, dar știa că boala asta nu stătea să doarmă în papuci. Până când sunau ăia, viața lui Theo putea fi în pericol. Hugo și-a strâns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a prins un cârlig din plastic cenușiu de degetul arătător al lui Theo. — Ca să-i supraveghem pulsul, a explicat el. Copilul fixa, lipsit de expresie, luminița roșie de la capătul cârligului. Calmul acesta necaracteristic îl făcea pe Hugo să fie mai panicat ca niciodată. —Așa! Haideți să mergem la spital. Paramedicul a bătut cu degetul în geamul care despărțea spatele ambulanței de partea unde stătea șoferul. Hugo a realizat, surprins, că femeia era cea care conducea. El își închipuise întotdeauna că ambulanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a dus în bucătărie. Știa că erau niște numere de la câteva companii de taxi pe meniul de la Taj Mahal. —Eu dau telefon, cât tu te ocupi de Theo și de, ăăă, câine, i-a propus Alice venind în spatele lui. Panicat, Hugo s-a năpustit către masa de lângă aragaz ca să ascundă dovada reprezentată de borcanul cu mâncare pentru copii. Alice i-a pus o mână pe braț. Stai liniștit. L-am văzut deja. Nu contează. Umilit, Hugo i-a întins meniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l ochisem eu În valiza lui Bennie. Dar acest vis nu urma să dispară, cum se Întâmplă de obicei cu visele. Am Înotat cu el În adâncurile memoriei lui Walter, până am ajuns În acele colțuri ale subconștientului unde oamenii panicați devin și mai panicați. Și astfel, la trezire, Walter simțea că are ceva urgent de făcut. A sărit pe bicicletă și s-a dus la biroul de turism, apoi s-a grăbit spre biroul guvernamental să Înregistreze documentele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
valiza lui Bennie. Dar acest vis nu urma să dispară, cum se Întâmplă de obicei cu visele. Am Înotat cu el În adâncurile memoriei lui Walter, până am ajuns În acele colțuri ale subconștientului unde oamenii panicați devin și mai panicați. Și astfel, la trezire, Walter simțea că are ceva urgent de făcut. A sărit pe bicicletă și s-a dus la biroul de turism, apoi s-a grăbit spre biroul guvernamental să Înregistreze documentele și să facă rost de ștampilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Madone kitsch, câțiva sfinți roși de cari și alte asemenea materiale fără nici o valoare de "piață". Tânăra femeie de afaceri, cu ochelari design și pantaloni de firmă ce-i pun în evidență posteriorul seducător, întreabă pe jumătate dezamăgită, pe jumătate panicată: dar nu mai aveți nimic de secol XVII sau XVIII, artă franceză, nimic? Întrebare la care bătrânul preot catolic cu ochi lăcrămoși și nasul umed, ghid prin pântecele catedralei, răspunde: Nu mai avem nimic, pivnițele sunt goale. Totul a fost
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ultima soluție: să nu mișcăm aparatul, să nu alergăm după evenimente, ci să le lăsăm să se întâmple în fața aparatului, iar dacă le ratăm, le refacem în măsura posibilităților. Asta a fost! De aia sunt realizatorii de documentar așa de panicați, pentru că nu se poate controla nimic, pentru că poți să ratezi momente importante. Nu v-a tentat să provocați realitatea? Da, am să vă povestesc și despre asta, am provocat realitatea, ceea ce mi se pare absolut legitim pentru documentar. Pe cei
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
în mod subiectiv, cea care ne-a interesat. Altcineva dacă ar merge acolo poate că nu ar vedea același lucru. Cât material brut ați avut? Mult: 10 ore de material pe HD, pe cardurile acelea mici. Nefiind obișnuiți, ne simțeam panicați că ratăm tot, pentru că trebuia ca la 8 minute să descărcăm cardurile. Era foarte aiurea. Plus încă 14 ore pe casete MiniDV. Filmam continuu pe casete și pentru sunet, pentru că n-am avut cu ce altceva să-l înregistrăm. Personajele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua lor liberă? Pe la unsprezece plaja era o Întindere de umbrele, găletușe, palete, frisbee, scăunele de plastic, măști și salteluțe. Se plimbară Îndelung sub soarele arzător, trecând peste trupuri Încinse, pe lângă mame panicate pentru că Își pierduseră copilul din vedere și pe lângă cupluri care jucau tenis, amenințând siguranța celor care se scăldau cu mingi Îngreunate de apă. Se așezară În singurul spațiu rămas liber Între malul mării și gardul stabilimentului vecin. În spatele gardului fâlfâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
România, Bulgaria și Ungaria nu poate fi pe placul anumitor influențe la ONU“48. În plan extern însă, presa internațională a simțit mai bine instalarea unor tensiuni diplomatice profunde între România și anglo-americani. La 17 noiembrie 1947, Mihail Ralea telegrafia, panicat, la București, în urma unor informații apărute în „New York Times“. Ziarul american vorbea despre hotă • Ibidem, fila 32. • Ibidem, fila 33. • Ibidem. • „Scânteia“, 5 octombrie 1947. rârea guvernului Groza de a rupe relațiile diplomatice cu Statele Unite. Ralea își anunța superiorii că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deasupra zilei de azi și de la o mică înalțime să privim faptele și evenimentele pentru a încerca să găsim adevăratele cauze și înlănțuiri de fapte care au dus la apariția acestei crize. Poate așa nu vom mai fi atât de panicați și nu vom mai ajunge să punem în discuție elemente fundamentale ale vieții și lumii pe care,cu efort, le-am edificat în sute și mii de ani, cum sunt libertatea politică și economică cu efectul său cel mai vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
se declanșase o criză de isterie și a început să lovească în jur, vânăt, cu spume la gură. A fost, la rândul lui, lovit, umplut de sânge, iar isteria i s-a transformat în epilepsie. Eram atunci chiar în mijlocul cozii, panicat, nu știam cum să scap, norocul meu a fost că mulțimea m-a împins către tejghea, unde am „prins” două kile de carne cu os, dar am prins - a fost un triumf...) Populația cozilor era amestecată. Structura de rezistență o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o posibilitate. Ar putea exista pur și simplu Înțelegerea a ceea ce s-a Întâmplat În comunism. Adică pur și simplu să luăm cărțile. Să discutăm cu oamenii și de acolo să deducem ceea ce s-a Întâmplat. Stilul de prezentare ostentativ, panicat, de genul „uite ce s-a Întâmplat acolo și voi nu aveți nici o șansă să Înțelegeți ce s-a Întâmplat” nu va reuși să ne inducă o atitudine productivă față de trecut, ci mai curând una de distanțare. Se pot Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
partea opusă a corpului. Continuați acest marș exagerat cel puțin un minut, apoi inspirați din nou adînc pe nas și expirați pe gură. Poziția Wayne Cook (aproximativ 90 secunde) Eu folosesc poziția Wayne Cook atunci cînd sînt copleșită de probleme, panicată, cînd nu pot clarifica o situație, să-mi pun viața În ordine, cînd trebuie să mă confrunt cu cineva sau sînt supărată după ce m-am certat cu o persoană. Această tehnică este denumită astfel În onoarea lui Wayne Cook, un
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
după ce mi-a aruncat o privire Îngrozită, a Început să plîngă. A scîncit „Vreau să mor!” Îmi dorisem atît de mult să fac pentru ea acest lucru perfect și frumos , Încît n-a putut suporta răspunsul ei. Am plesnit-o panicată, așa cum plesnești un somnambul cînd se Îndreaptă către o margine. A fost prima și ultima dată cînd am făcut așa ceva. Pe măsură ce am continuat să discutăm, Încercînd să repar dezastrul pe care-l creasem, mi-am dat seama că nu voia
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
să sufere. Chiar și după ce țigla aceea a dispărut o fi căzut într-o noapte -, Julius Zimberlan suferea la fel de intens: Acela a fost un semn! Oricând se poate desprinde o altă țiglă! Oricând! Și atunci..." Julius Zimberlan era tot mai panicat. Suferea sincer: gândul că va rămâne singur, doar pentru a-i jelui pe ai săi, îl înnebunea. "Și pentru ce?". Într-o frumoasă dimineață de primăvară, când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Minotaur, care nu-i decât o bazaconie simplistă, de gust alexandrin, pentru a explica voracitatea intrinsecă a spațiului vital. − He-he! Am vrea noi să apară de undeva o bestie mugind, care să ne justifice teama, dar peste tot numai semeni panicați forfotind frenetic în căutarea ieșirii. Fiecare își zice că neapărat o parte din ceilalți trebuie să fi văzut monstrul pe viu, cu propriii lor ochi, și de-asta se grăbesc așa. Aiurea! Nu l-a văzut nimeni. Bart se simți
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
retragere treptată, a celor aflate deja în circulație. Urmând indicațiile Parlamentului, coloniile din New England, exceptând Rhode Island, decid să se reîntoarcă la moneda metalică și să retragă din circulație bancnotele la cotația de piață depreciată din acel moment. Oponenții panicați ai readoptării monedei metalice și a contracției monetare s-an rezumat la prezicerile lor obișnuite în asemenea situații: că rezultatul va fi o absență virtuală a banilor în New England și, în consecință, distrugerea oricărei forme de comerț. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
noi resurse ale subsolului, dornici totodată să cunoască mai bine istoria și vechimea locurilor. În acea zi Mihail și Gabriel s-au deplasat la șantierul arheologic de la grota liliecilor. Ajunși la locația propusă, au găsit cei zece muncitori speriați și panicați plini de sânge pe față, pe mâini și pe gât. Pe jos zăceau o duzină de lilieci enormi, fără suflare. -Ce se întâmplă aici?-întrebară cei doi. -Măriile voastre-răspunse Daniel șeful echipei, am fost atacați de liliecii vampiri. Ne-am
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]