286 matches
-
Probabil i se administrase o injecție pentru diminuarea durerilor și din când în când tresărea, ca un om prins în mrejele unui coșmar. O săptămână în șir Simona stătu lângă patul lui de spital. După ce îl luă acasă, mergea la pansat din cinci în cinci zile. Vindecarea dură timp de două luni. Copilul trăi o traumă care îl marcă pentru un timp destul de îndelungat. Sărea noaptea din pat, visa urât, se speria de orice. Și ceea ce era mai grav, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
kuai câștigați ușor atunci când afacerile mergeau prost, iar dependența era prea puternică. Dar nu-ți puteai tunde părul lung decât o dată. Când venea vorba de vicii, China nu avea nici o șansă să le țină sub control; nu putea decât să panseze plaga la fel cum Încerci să oprești sângerarea dintr-o arteră. Prostituția era ilegală, dar se făcea În văzul tuturor, aproape la fiecare colț de stradă. În Ruili, oferta depășea cererea. În cele mai multe restaurante, câte două sau trei adolescente stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a medicului-rector în funcția de președinte al Lojei Rotary nu este produsul unei întâmplări inocente, ci consecința unui calcul strategic de cucerire a unei baze adiționale în serviciul planurilor de expansiune. În aceeași ordine de idei, în timp ce-mi pansa rănile "câștigate" într-un stupid accident pedestru, un tânăr medic-asistent de la Clinica de Chirurgie, sub impactul știrilor tragice difuzate de posturile de radio despre consecințele atentatului terorist de la Beer- Sheva, a început să-mi vorbească de studenții arabi de la Facultatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
anul 1901, va decerna premii „pentru mari servicii aduse umanității”. După ce a făcut o imensă avere prin vânzarea dinamitei (în timp de pace folosită mai ales în minele de cărbuni, dar mai cunoscută printre toți războinicii lumii), Nobel vine să panseze rănile distrugerilor prin satisfacția supremă a omului de știință, aceea de a i se fi apreciat munca de o viață. Alfred Nobel (1833-1896) La vremea lui, Testamentul manuscris al lui Nobel a trezit revolta atât a rudelor (datorită destinației imensei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
să ne retragem! Haide, colega!... Vă mulțumim, dragă tovarășe profesor. La conferința de după-amiază, cu activul de partid, unde fusesem și noi invitați, Elvira n-a mai venit. A doua zi, în schimb, mi s-a părut mult schimbată. Era pansată la glezna piciorului drept. "Mi-a făcut o vânătaie de toată frumusețea!" mi-a explicat Ea după ce mi-a făcut semn să ieșim puțin pe hol: Vezi tu, colega, și acesta de ieri e tot Miu! Și asta ca să știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mușchiul fesier... Și atuncea am văzut pentru prima oară plagă Împușcată... Și avea și gaura de intrare, și gaura de ieșire..., că știam că ieșirea-i puțin mai mare... Da’ nu sângera! Zic: „O intrat și o ieșit”. L-am pansat și zic: „Ce fac cu el?”. „Ține-l aicea!” Și aveam acolo la chirurgie un loc unde țineam preoperator și postoperator..., și l-am băgat acolo, În pat. Nu trec zece minute... mai vin cu unu’. „No, ia-l și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băgat acolo, În pat. Nu trec zece minute... mai vin cu unu’. „No, ia-l și pe-ăsta și aranjează-l.” Pe ăla, săracul, l-o prins undeva prin coapsă și sângera. Ce poți să faci? Plagă penetrantă... L-am pansat, tetanos aveam, i-am făcut o injecție pentru orice eventualitate, că o atins glonțul Îmbrăcămintea și cine știe ce mizerie avea... Și dup-asta am rămas acolo cu ei. După un timp vine ofițerul de serviciu și zice: „Unde-s ăia?”. „Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Hai la cameră!” Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua În cap, de data asta nu mi-a spus așa ceva... Am ieșit și acolo, În mijlocul coridorului, era comandantul Goiciu, care zice: „Auzi, mă! Tu i-ai pansat pe-ăștia?”. Zic: „Da, eu”. „No, uite, sunt la izolare acolo”... - nu mai știu, la 2 sau la 3 erau băgați - ... „de-acuma, cât vor sta acolo, tu te duci la ei, tu-i pansezi, tu-i aranjezi. Altceva... să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Auzi, mă! Tu i-ai pansat pe-ăștia?”. Zic: „Da, eu”. „No, uite, sunt la izolare acolo”... - nu mai știu, la 2 sau la 3 erau băgați - ... „de-acuma, cât vor sta acolo, tu te duci la ei, tu-i pansezi, tu-i aranjezi. Altceva... să nu te pună Dumnezeu să povestești În cameră chestia asta, că ai de furcă cu mine! Ai Înțeles?” „Am Înțeles.” Și-atunci, În timp ce vorbea, m-am uitat În sus. Ei, dom’le, i-au scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-o-ntâmplat, mă?” „Mă”, zic, „nu știu, mă. Io-am stat acolo Închis”. Aveam un prieten foarte bun, pe doctoru’ Cornea, cu care orice discutam, și lui i-am povestit: „Uite, mă, ce-am văzut. Pe doi i-am pansat”... Cum s-au comportat cadrele din penitenciar după acest incident? S-au schimbat condițiile de detenție? Din ziua aceea a Început teroarea. În toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși În lanțuri... Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
drumul pînă lîngă Mircea Emil. Și de unde, mă rog, le-ai... luat? Din sat. Sat ?! Sînt opt kilometri! N-am avut timp să-i număr. Ajutat de Lazăr, care ține cămașa ridicată și brațul întins, Radu curăță zgîrietura și o pansează. Nu vă supărați, se apropie Dorin timid, bîlbîindu-se de emoție, tremurînd continuu în ultima vreme am auzit că sînteți..., mama..., am primit telegramă că-i la spital..., poate știți... O clipă, Radu îl fulgeră cu privirea, amintindu-și că Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
direcția Chesturii, și a constatat că „toată curtea era plină de evrei care se salvaseră de la Chestură. Și subsolul, și toată clădirea erau pline de evrei care voiau să se salveze, printre ei aflându-se și mulți răniți. „L-am pansat pe un grav rănit pe cât am putut cu batista mea, avea cotul de la mână rupt”, a afirmat Petrescu XE "Petrescu, Petroniu" . Și Întrucât Împușcăturile au continuat, a ieșit afară și a Început să țipe „la șoferii și ceferiștii... care trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
umflați și nici vineți. Mama plânge. Se uită În palmă, unde se află doi dinți. O mângâi și-i spun vorbe bune. Ea nu mai plânge. Mă duc și la tata, ca să nu mai fie supărat. Îi curăț și Îi pansez mâinile. El și-a zgâriat mâinile În gura mamei. Folosesc apă oxigenată, pansament steril și fașă, așa cum am Învățat noi la școală În cadrul cercului Sanitarii pricepuți. Așa Îmi ajut eu mămica și Îi arăt că o iubesc cu ocazia Zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trezit, se băteau În mine două simțiri adânci. Pe de o parte eram dezamăgit și rușinat că ratasem, pe de alta răsuflam ușurat că scăpasem și-mi spuneam că n-avea cum să fie dracul așa de negru. Mi-am pansat și palma pe lângă Încheietura rănită, pentru că n-aș fi Îndurat privirile necruțătoare ale celor ce cu siguranță și-ar fi spus: „Uite și la neisprăvitu’ ăsta! Nici măcar de atâta lucru n-a fost În stare...”. Am spus tuturor că Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de a vedea c... i se deschide la picioare o imens... și facil... piaț... s-a transformat la mulți occidentali În reticent..., proast... dispoziție și, uneori, dispreț pur și simplu. Uitînd c... din 1989 Încoace Europa de Est, dup... ce și-a pansat r...nile În mod remarcabil și și-a Învins o parte din sl...biciunile economice și politice, restructurînd, privatizînd, legiferînd și deschizîndu-se concurenței, a devenit un partener cu drepturi egale, anumiți responsabili occidentali au crezut c... aceast... parte a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
demoni, în funcție de moment și de cel pe care îl avem dinainte. Toți suntem miloși și indiferenți, atei și credincioși. Cel puțin așa știu din experiențele mele proprii și din nenumăratele mele contradicții"59. În fața acestor provocări, Cioran scrie ca sa-si panseze rănile proprii, dar și pentru semenii săi în suferință și izolare, pentru că "mă atrage nefericirea altora că un exercițiu al iubirii mele", convins că "o carte trebuie să zgândărească rănile, ba chiar să le provoace. O carte trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
statuie a Fericirii, în timpul celui de-al doilea consulat a lui Marcus Aemilius Lepidus și al lui Luciuc Munatius Plancus, după lupta de la Philippi. Unii istorici susțin că s-a născut cu un an înainte, sub consulatul lui Hirtius și Pansa, alții că s-a născut în urmă, sub consulatul lui Servilius Isauricul și al lui Antonius. Tatăl său, Tiberius Claudius Nero, a făcut parte din rândul optimaților extremiști. A fost qestor al lui Caius Caesar și în calitate de comandant al flotei
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
tânăr și arătos, este prins de soțul Încornorat În patul conjugal, cade răpus Într-o zi de iarnă, Împușcat de soțul cu nume de Lup. Deși nu a fost Împușcat decât Într-un picior, nefiind pe acolo nimeni să-l panseze și pierzând mult sânge, În cele din urmă se prăbușește. Dar după moartea lui, coana Ioana Își găsește alt concubin, un bărbat falnic și voinic, potrivit preferințelor sale, Îl chema Dumitru Blaga. Între timp, fiica, Ioana, se căsătorește În Toplița
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
întrecea orice previziune. Milițienii, plini de sânge, refuzau să mai execute comenzile. Maromet l-a lăsat pe Ivănică cu milițianul care nu era rănit să-l țină pe parlagiu sub amenințarea pistoalelor, iar el a plecat cu ceilalți, ca să-i panseze. Parlagiul le-a spus celor doi: Poate muream dacă săream pe fereastră, dar dacă mor de mâna voastră să știți și să țineți minte că n-am murit ca un prost și să spuneți nevestei mele și copiilor mei că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
început să țipe. Eu eram în planton chiar în Corpul de gradă. Până am ajuns, un coleg deja deschisese vizeta: "Ce se-ntâmplă?" Și-a tăiat venele!" Imediat a venit cineva de la Infirmerie, apoi mașina salvării. L-au dus la pansat. Săracul locotenent, când a văzut sângele, a leșinat. M. M.: Normal. Una e pe timp de război, alta e pe timp de pace. S. B.: Atunci noi aveam două probleme: una era să-i pui garoul ăluia și, a doua
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mușchiul fesier... Și atuncea am văzut pentru prima oară plagă împușcată... Și avea și gaura de intrare, și gaura de ieșire... că știam că ieșirea-i puțin mai mare... Da’ nu sângera! Zic: O intrat, și o ieșit. L-am pansat și zic: Ce fac cu el? Ține-l aicea! Și aveam acolo la chirurgie un loc unde țineam preoperator și postoperator... și l-am băgat acolo, în pat. Nu trec zece minute... mai vin cu unu’. No, ia-l și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
băgat acolo, în pat. Nu trec zece minute... mai vin cu unu’. No, ia-l și pe-ăsta și aranjează-l. Pe ăla, săracul, l-o prins undeva prin coapsă și sângera. Ce poți să faci? Plagă penetrantă... L-am pansat, tetanos aveam, i-am făcut o injecție pentru orice eventualitate, că o atins glonțul îmbrăcămintea și cine știe ce mizerie avea... Și dup-asta am rămas acolo cu ei. După un timp vine ofițerul de serviciu și zice: Unde-s ăia? Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Hai la cameră! Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua în cap, de data asta nu mi-a spus așa ceva... Am ieșit, și acolo, în mijlocul coridorului era comandantul Goiciu, care zice: Auzi, mă! Tu i-ai pansat pe-ăștia? Zic: Da, eu. No, uite sunt la izolare acolo... - nu mai știu, la 2 sau la 3 erau băgați - ...de-acuma, cât vor sta acolo, tu te duci la ei, tu-i pansezi, tu-i aranjezi. Altceva... să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Auzi, mă! Tu i-ai pansat pe-ăștia? Zic: Da, eu. No, uite sunt la izolare acolo... - nu mai știu, la 2 sau la 3 erau băgați - ...de-acuma, cât vor sta acolo, tu te duci la ei, tu-i pansezi, tu-i aranjezi. Altceva... să nu te pună Dumnezeu să povestești în cameră chestia asta, că ai de furcă cu mine! Ai înțeles? Am înțeles. Și-atunci, în timp ce vorbea m-am uitat în sus. Ei, dom’le, i-au scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
s-o-ntâmplat, mă? Mă, zic, nu știu, mă. Io-am stat acolo închis. Aveam un prieten foarte bun, pe doctoru’ Cornea, cu care orice discutam, și lui i-am povestit: Uite, mă, ce-am văzut. Pe doi i-am pansat... Cum s-au comportat cadrele din penitenciar după acest incident? S-au schimbat condițiile de detenție? Din ziua aceea a început teroarea. În toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși în lanțuri... Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]