151 matches
-
proprii, și puterea farmecelor de la nord se sforța a ne ține astfel ascunși subt acea stare de bucheri, ca la timp de a fi știuți de lume, aceasta să ne afle ca pe niște popoli demni de a deveni prada panslavismului.“ O atitudine mefientă față de alfabetul latin adoptase generalul Kiseleff, în calitate de guvernator al Principatelor. În 1836, cu prilejul vizitei sale la București, T. Cipariu va asculta din gura lui Iancu Văcărescu relatarea unei scene grăitoare, în care poetul jucase rolul principal
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
să reziste unei ofensive românești. Acest leitmotiv al colonelului von Massow era greu de interpretat. Puteam înțelege că Germania nu vedea cu ochi buni o înfrîngere a Turciei, dată fiind politica de expansiune germană în Asia Mică și teama de panslavism în balcani. De asemenea, Austria, care conta pe acordul cu Rusia, încheiat la Müerszteg, care prevedea o politică de înțelegere, bazată pe statu-quo, în Balcani, pe bună dreptate putea să fie neliniștită de jocul Rusiei în războiul prezent și de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
generează permanente surse de tensiune. Aici intervine politica de stat de a crea șanse egale de dezvoltare pentru toți cetățenii săi. Amestecul altui stat În susținere a conaționalilor fie pe considerentul superiorității rasiale de tip fascist sau În virtutea mesianică a panslavismului internaționalist a dus cum știm la intoleranță, segregare, violență. Libertatea de afirmare a unor minorități nu poate merge până la nerecunoașterea statului unitar, a suveranității și integrității teritoriale. Drepturile omului nu presupun autodeterminare, autonomie, eventual federalizare și libertatea de a cere
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
zguduiți de fatalitatea unei tragice vecinătăți. Mareea slavă erodează din malurile latinității cu o perseverență constantă indiferent de spiritul vremii și etica relațiilor internaționale. Cele mai generoase idealuri care au poleit doctrinele vremii nu stăvilesc pornirile de cucerire și deznaționalizare. Panslavismul, iubirea pravoslavnică, marxism leninismul și acum democrația globalistă, toate, nu au făcut decât să dea o altă culoare steagului imperialismului dintotdeauna. Ceea ce se petrece acum sub ochii noștri ne convinge Încă odată că nimic nu s-a schimbat În planurile
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
influență mare în Europa bulversată de confruntări tot mai dure între marile puteri pentru compensații teritoriale pe seama terților, compensații ce se cantonau, în special, în zona central-sud-estică a Europei. În acest angrenaj de interese convergente și contradictorii, Rusia a promovat panslavismul - politică prin care se urmărea satisfacerea intereselor rusești în Răsăritul și Sud-Estul Europei, sub masca unității culturale, religioase și etnice slave. Generalul Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol, șeful Centrului Mișcării Panslave din Balcani avea misiunea coordonării acțiunilor politico-diplomatice ale Rusiei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pace și-n frăție cu românii. Dar ei au esplicat rău și fals foile cărții Destinului și au pătat șirurile sale cu sânge. Senina dicțiune a lui Dumnezeu:... {EminescuOpVII 198} trăiți în pace, căci sînteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi! În țara toată mișcarea română - antiunionistă fierbea în clocotul cel mare. Adunarea din dumineca Tomei, preparatorie, fusese; fusese și adunarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
moldovenesc cu dinastia venită din Maramureș s-a format pe temelia unei vechi populații locale cu așezările ei, în care erau adânci influențe religioase, culturale și economice rusești-apusene”. Din 1948-1949 istoriografia română cunoaște o convertire generalizată la marxism și prosovietism (panslavism rusesc). O simplă privire asupra tabelelor organizării personalului Institutului de Istorie și Filosofie al Academiei RPR (ianuarie 1949 - decembrie 1951) ne dă imaginea exactă a dimensiunii oportunismului istoricilor români. Centralizarea și planificarea activității științifice istorice reies clar din editorialele revistelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe axul Marea Neagră - Marea Baltica) este una care, tușând confluenta, regenerează, de fapt, separarea, chiar ruptură, falia. Vestul da vina pe Rusia care, încă din vremea țărilor, viza o expansiune slavă spre vest, oprită, cu secole în urmă, prin catolicizarea avangărzilor panslavismului. Însăși existența celor patru culoare strategice (neconsemnată în nici un document public, dar care rezultă din analiza geopolitică și geostrategică) arată, de fapt, interesul Estului - mai exact, al Rusiei - pentru o expansiune, îndeosebi pe aceste culoare, spre Vest și pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
activitatea dusă de aceștia, constatându-se că „se dădeau prin sate cu totul la alte ocupațiuni decât la acelea ale meseriei lor” <ref id="77"> 77 Ibidem. </ref>. Reprezentantul german la București, Bülow , observa periculozitatea acestui fenomen, În urma căruia ideile panslavismului erau răspândite În România: „În Est, icoana este un mijloc extrem de eficient pentru introducerea de idei politice În rândul maselor” <ref id="79">79 Apud Nicolae Ioniță, op. cit., p. 163. </ref>. Ca urmare a activității duse de reprezentantul Rusiei la
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii..." Că Eminescu avea dreptate în privința incapacității elenismului modern de a se mai ridica la înălțimea grecității antice, stă dovadă și mediocritatea statului de astăzi, ajuns în pragul falimentului financiar. Panslavismul venea, la rându-i, cu geopoliticienii lui, între care N.I. Danilevski, autorul unei cărți de răsunet: Rusia și Europa, tipărită la Petersburg, în 1871. Danilevski se dovedea un filosof al geopoliticii pătrunzător, având o teorie proprie despre mesianismul rusesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să piardă ținta fixată înainte de-o mie de ani încă, ea nu vede cu alți ochi decât cu aceiași pe care-i avea la întemeierea uriașei sale puteri."32 O vreme, Austria a ținut piept înaintării spre Orient, contracarând panslavismul: "Austria câștigase pe acest teren mult. Cu toate acestea videm și aici că influența austriacă în Orient cedează încet-încet celei rusești, cum Rusia câștigă provinție după provinție, cum le liberează cel puțin de sub domnia turcească, cum în această liberare e
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la cheremul Rusiei, dar complicată infinit cu ecuația ucraineană după destrămarea Uniunii Sovietice, căci partea de Basarabie de la 1878 e revendicată, odată cu Bucovina din nord, de naționalismul șovin al Kievului, cu mult mai încrâncenat, dacă nu mai rudimentar decât vechiul panslavism. Astăzi, se poate spune că o parte importantă a neamului nostru e pe cale de a pierde sau chiar a pierdut încrederea în trăinicia poporului român. Studiile acad. Alexandrina Cernov 91 de la Cernăuți arată deja că populația românească din Bucovina este
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Uniunii Sovietice."100 Spre deosebire de unii istorici și oameni politici, Eminescu nu se teme deloc de numele Basarabia, dimpotrivă, acest nume devine, pentru el, punctul central al spulberării tezelor rusești, valabil și astăzi pe deplin în fața teoriei moldovenismului care bântuie mințile panslavismului încuibat puternic în sânul partidelor și ideologilor românofobi de la Chișinău sau Tiraspol. E un semn al originalității gândirii eminesciene, superioară, la nivelul științei istoriei, contemporanilor săi (dar nu numai), așa cum a remarcat-o cel mai de seamă istoric al nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
poftă de deșertificare și a popoarelor răsăritene: "De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace, ținta cuceririlor rusești sunt țările răsăritene ale Europei. Nu mai vorbim de cuvântul d-lui Aksakof, care vede întinzându-se panslavismul în miezul Europei, în țările coroanei habsburgice până la Marea Adriatică. C-un cuvânt în loc de-a desfășura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sunt pironiți cu flămângiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Stere, care-și punea atâtea nădejdi în germanitate, Eminescu, cel care cunoscuse bine lumea germană, nu aștepta nici o "mântuire" de la Puterile Centrale, pangermanismul prezentându-i-se nu mai puțin primejdios pentru destinul românilor și pentru ordinea democratică a Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității pariziene, Eminescu era solidar cu latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului și pangermanismului în Europa, Eminescu regreta rivalitatea dintre Franța și Italia: "Pentru orice spirit nepărtinitor, rivalitatea Franței și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pangermanismul prezentându-i-se nu mai puțin primejdios pentru destinul românilor și pentru ordinea democratică a Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității pariziene, Eminescu era solidar cu latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului și pangermanismului în Europa, Eminescu regreta rivalitatea dintre Franța și Italia: "Pentru orice spirit nepărtinitor, rivalitatea Franței și Italiei poate produce cele mai triste rezultate pentru viitorul gintei latine"184. Așa se explică de ce poetul n-a putut consimți la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ocupația germană din București, ziarul Lumina având drept scop să-i convingă pe nemți că nu pot fi atât de orbi, încât să admită proiectul rusesc de nimicire a României, fiindcă asta se va întoarce împotriva germanității înseși, deschizând calea panslavismului spre Occident 195. După înființarea fantomaticei RASSM în Transnistria și după "revoluția" de la Tatar Bunar din 1924, Stere va deveni martorul preluării moștenirii țariste de către bolșevici. El a atras atenția, în diverse ocazii, dar mai ales în scrisoarea către Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
autorizării prealabile. În 1913, alături de oficiala Gazeta de Saint-Petersburg, ce exista încă de pe vremea lui Petru cel Mare, de Timpuri noi, organ al înaltei societăți ruse și singura publicație originală și de Gazeta de Moscova din care Katkov făcuse organul panslavismului și alierii cu Franța, toate rămîneau foarte atașate de un foarte strîmt conservatorism extrem. În Rusia apăreau aproape 800 de publicații cu un tiraj global de 3,5 milioane de exemplare. Cele mai celebre publicații rusești din secolul al XIX
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
G. Cernîșevski și Alexandru Herzen. Astfel încît, în loc să fie inspirați de un sentimente de dragoste și respect față de Rusia ortodoxă și autocratică, mulți dintre ei au adoptat ideologiile europene mai radicale. Alții erau profund afectați de orientarea panslavistă. Interesul față de panslavism avea să rămînă constant și să aibă o influență enormă asupra istoriei ulterioare a Bulgariei. Evoluția mișcării naționale bulgare a fost firește foarte mult influențată de evenimentele descrise anterior, în primul rînd de revoluția grecească și de reformele otomane. La
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
general, ei susțineau scoaterea tuturor popoarelor slave de sub stăpînire străină, adică otomană sau habsburgică, și organizarea lor într-o federație de state în cadrul căreia Rusia să dețină poziția dominantă. Ei puneau accentul pe slavii ortodocși: sîrbii, bulgarii și muntenegrenii. Partizanii panslavismului nu erau firește în favoarea eliberării teritoriului polonez de sub stăpînirea rusească; de fapt, ei îi tratau pe catolicii polonezi cu foarte multă neîncredere și îi considerau drept trădători ai cosîngenilor lor slavi. În relațiile externe, ei aveau tendința de a fi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mișcării era Societatea de Întrajutorare Slavă fondată la Moscova în 1858, cu filiale înființate ulterior și în alte orașe. Acesta era un grup care a adus la studii în Rusia sute de studenți bulgari și de alte naționalități slave. Susținătorii panslavismului dispuneau de o serie de publiciști și ziariști talentați, cum erau Ivan Aksakov, M. N. Katkov, R. A. Fadeev și N. I. Danilevski. Este important să observăm că, deși erau partizanii inițierii unor acțiuni radicale peste hotare, ei erau foarte conservatori în privința
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
moștenitorul tronului, viitorul Alexandru al III-lea, aveau să joace amîndoi un rol în această mișcare. Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol, era panslavist, dar, după cum am văzut, el era interesat în primul rînd de folosirea slavilor în îndeplinirea năzuințelor Rusiei. Panslavismul era practic un capriciu; influența lui în politica externă a fost de scurtă durată. O perioadă de criză iminentă care s-a declanșat în Balcani le-a permis totuși susținătorilor lui să joace un rol de frunte în politica externă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Langer, William L. European Alliances and Alignments, 1870-1890. New York: Vintage Books, 1964. Medlicott, William N. The Congress of Berlin and After: A Diplomatic History of the Near Eastern Settlement, 1878-1880. London: Methuen, 1938. Petrovich, Michael B. The Emergence of Russian Panslavism, 1856-1870. New York: Columbia University Press, 1956. Puryear, Vernon J. England, Russia and the Straits Question, 1844-1956. Berkeley: University of California Press, 1931. Stavrianos, Leften S. Balkan Federation: A History of the Movements toward Balkan Unity in Modern Times. Northhampton, Mass
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
F., traducere și editor. The Memoirs of Prota Matija Nenadović. Oxford: Oxford University Press (Clarendon Press), 1969. McClellan, Woodford D. Svetozar Marković and the Origins of Balkan Socialism. Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1964. MacKenzie, David. The Serbs and Russian Panslavism, 1875-1878. Ithaca, N.Y.: Cornell University Press, 1967. Noyes, George R., traducere și editor. The Life and Adventures of Dimitrije Obradović. Berkeley: University of California Press, 1953. Pavlowitch, Stevan K. Anglo-Russian Rivalry in Serbia, 1837-1839: The Mission of Colonel Hodges
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Cartea Românească, 1942; Opere, vol. III, ediția Perpessicius, Fundația Regele Mihai, 1944; Literatură populară, ed. comentată de d. Murărașu, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, an de apariție nemenționat; Poeme, ed. îngrijită de Ion Pillat, București, Ed. Cartea Românească, 1944; România și panslavismul, studii și articole, București, 1944; Poezii, ed. îngrijită de Alex. Calorian, București, Ed. Cugetarea, 1946. La toate aceste ediții se adaugă traduceri din opera sa (în germană, franceză, italiană etc.) ca și cărți care i-au fost consacrate de-a
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]