148 matches
-
autorizării prealabile. În 1913, alături de oficiala Gazeta de Saint-Petersburg, ce exista încă de pe vremea lui Petru cel Mare, de Timpuri noi, organ al înaltei societăți ruse și singura publicație originală și de Gazeta de Moscova din care Katkov făcuse organul panslavismului și alierii cu Franța, toate rămîneau foarte atașate de un foarte strîmt conservatorism extrem. În Rusia apăreau aproape 800 de publicații cu un tiraj global de 3,5 milioane de exemplare. Cele mai celebre publicații rusești din secolul al XIX
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ridicole, indiferent pe ce plan au fost ele. Iată, de exemplu; cuceririle armate au eșuat la intervale variabile de timp, cele religioase au condus la omucideri în masă (citează aici Coranul și Talmudul), iar cele culturale cum ar fi; Panelenismul, Panslavismul, Pangermanismul sau Panmaghea-rismul au sfârșit lamentabil. Comunizarea omenirii, încercată în secolul al XXlea conform doctrinei marxiste, s-a încheiat în Europa (unde a și apărut) în mai puțin de un secol (117 -18), după o adevărată hecatombă umană, iar mondializarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi în realitate o „ instaurare a adevărului lui Hristos, adevăr care s-a păstrat în Orient” și care „va fi un ultim cuvânt al ortodoxiei, în fruntea căreia de multă vreme se află Rusia”. Această idee se va materializa în panslavism, politică prefigurată de altfel și de Petru cel Mare, și care va aduce cu sine „renașterea slavilor” pentru deplina lor „libertate individuală și reînvierea spiritului propriu” . în 1869, Dostoievski elabora planul unei opere ample: Hagiografia unui mare păcătos, plan nefinalizat
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
la o mare liberă. Aceasta nu putea fi decât Mediterana, și nu se putea realiza decât prin deținerea controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Calea concretă de realizare a acestui deziderat era asigurarea controlului asupra spațiului sudest european, prin invocarea panslavismului și/sau a panortodoxismului, iar primul teritoriu vizat era cel romanesc. Despre aceste tendințe, devenite politică de stat a Rusiei, începând cu secolul al XVIII-lea, A. D. Xenopol scria: “ Nu este deci de căutat în fapte interne rezultatul însemnatelor împrejurări
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
relațiile dintre cele două Mari Puteri au fost mai curând cordiale, Londra încercând să rezolve toate problemele pe cale diplomatică. Interesele politice, economice și strategice al Rusiei, în special în sud-estul Europei erau justificate prin concepte religioase și rasiale. Panortodoxismul și panslavismul operaționalizate la nivelul relațiilor internaționale ar fi de neconceput astăzi; acestea erau însă argumente deosebit de convingătoare în epocă, destinate a masca intențiile pur expansioniste ale Rusiei. Dacă împărțirea Poloniei a creat emoții mai curând în sânul opiniei publice britanice decât
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
simplu e să găsiți alți vinovați. Astfel că izolarea voluntară a Germaniei, a cărei responsabilitate îi revine politicii germane, devine claustrantă. Pentru nevoile cauzei, au fost reluate șabloanele dorinței de revanșă a Franței, al rivalității comerciale a Angliei și al panslavismului rusesc. Aceste formule erau destinate întreținerii unei aprehensiuni permanente a poporului german, stare pe care liderii au exploatat-o la momentul voit pentru a-și realiza proiectele politice sau pentru a scăpa de orice responsabilitate. Puțin le păsa reprezentanților acestui
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
alte culturi, stimulîndu-le mai degrabă să-și folosească resursele decît să preia ca atare elemente de la alții. În acest mod, cultura rusă, de exemplu, care cerea o valorificare a vieții religioase ortodoxe, a fost îndrumată prin metafizica germană spre dezvoltarea panslavismului și slavofilismului și spre fundamentarea potențelor particulariste. Tot așa, s-ar fi întîmplat lucrurile, după Blaga, în cazul românilor, unde personalități precum Gheorghe Lazăr, Titu Maiorescu, și, mai ales, Mihai Eminescu, de formație germană, au contribuit la dezvoltarea culturii române
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre slavi de evoluțiile Europei civilizate, încît rușii, cu biserica lor ortodoxă, au fundamentat ideologic diferitele curente politice care să le motiveze pornirile expansioniste și distrugerea civilizației locale în zonele pe care au reușit să le ocupe. Ca atare, acest panslavism a fost, mai degrabă, un produs al tendințelor imperiale rusești decît un rezultat al înrîuririi germane, care a putut fi valorificată, fără îndoială, în fundamentarea teoretică a acestor tendințe. Cît privește faptul că intelectualii români de formație germană ar reprezenta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
La aceasta s-a adăugat faptul că slavii ortodocși și-au susținut tendințele imperialiste și pe ideea bisericii universale, al cărei centru urma să fie în spațiul slav. S-a creat astfel tipul cultural slav ortodox, care presupunea sincretismul și panslavismul (acesta dezvoltat îndeosebi de ruși și de sîrbi). Acest tip cultural a produs schimbarea radicală a evoluției istorice în spațiul Rusiei Kievene, dar nu a avut succes în cazul popoarelor slave catolice (polonezi, cehi, slovaci), care au rămas astfel în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
slavi. Opțiune aparent curioasă pentru cel care a fost primul slavist român. Hasdeu era Însă originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească) și tot ce se poate spune este că nu i-a iubit deloc pe ruși, văzând În panslavism o amenințare (drept care Îi Îndemna pe români la o politică „pan-latină“). După el, influența slavă ar fi fost de dată relativ târzie, rezultat nu al amestecului etnic, ci al unui Împrumut de ordin politic și religios. Cu alte cuvinte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Spania, Portugalia sau cu America Latină. „Panlatinismul“ i-a tentat pe unii intelectuali români spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca mică țară latină pierdută În marea slavă, România ar fi fost avantajată de o asemenea formulă de solidaritate. Dar, spre deosebire de panslavism și de pangermanism, doctrine care s-au Întâlnit la un moment dat cu proiectele celor două mari puteri: Rusia și Germania, și au căpătat astfel un sens politic bine definit, „panlatinismul“ a rămas o simplă atitudine sentimentală. Franța (cea mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
influență mare în Europa bulversată de confruntări tot mai dure între marile puteri pentru compensații teritoriale pe seama terților, compensații ce se cantonau, în special, în zona central-sud-estică a Europei. În acest angrenaj de interese convergente și contradictorii, Rusia a promovat panslavismul - politică prin care se urmărea satisfacerea intereselor rusești în Răsăritul și Sud-Estul Europei, sub masca unității culturale, religioase și etnice slave. Generalul Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol, șeful Centrului Mișcării Panslave din Balcani avea misiunea coordonării acțiunilor politico-diplomatice ale Rusiei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
G. Cernîșevski și Alexandru Herzen. Astfel încît, în loc să fie inspirați de un sentimente de dragoste și respect față de Rusia ortodoxă și autocratică, mulți dintre ei au adoptat ideologiile europene mai radicale. Alții erau profund afectați de orientarea panslavistă. Interesul față de panslavism avea să rămînă constant și să aibă o influență enormă asupra istoriei ulterioare a Bulgariei. Evoluția mișcării naționale bulgare a fost firește foarte mult influențată de evenimentele descrise anterior, în primul rînd de revoluția grecească și de reformele otomane. La
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
general, ei susțineau scoaterea tuturor popoarelor slave de sub stăpînire străină, adică otomană sau habsburgică, și organizarea lor într-o federație de state în cadrul căreia Rusia să dețină poziția dominantă. Ei puneau accentul pe slavii ortodocși: sîrbii, bulgarii și muntenegrenii. Partizanii panslavismului nu erau firește în favoarea eliberării teritoriului polonez de sub stăpînirea rusească; de fapt, ei îi tratau pe catolicii polonezi cu foarte multă neîncredere și îi considerau drept trădători ai cosîngenilor lor slavi. În relațiile externe, ei aveau tendința de a fi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mișcării era Societatea de Întrajutorare Slavă fondată la Moscova în 1858, cu filiale înființate ulterior și în alte orașe. Acesta era un grup care a adus la studii în Rusia sute de studenți bulgari și de alte naționalități slave. Susținătorii panslavismului dispuneau de o serie de publiciști și ziariști talentați, cum erau Ivan Aksakov, M. N. Katkov, R. A. Fadeev și N. I. Danilevski. Este important să observăm că, deși erau partizanii inițierii unor acțiuni radicale peste hotare, ei erau foarte conservatori în privința
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
moștenitorul tronului, viitorul Alexandru al III-lea, aveau să joace amîndoi un rol în această mișcare. Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol, era panslavist, dar, după cum am văzut, el era interesat în primul rînd de folosirea slavilor în îndeplinirea năzuințelor Rusiei. Panslavismul era practic un capriciu; influența lui în politica externă a fost de scurtă durată. O perioadă de criză iminentă care s-a declanșat în Balcani le-a permis totuși susținătorilor lui să joace un rol de frunte în politica externă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Langer, William L. European Alliances and Alignments, 1870-1890. New York: Vintage Books, 1964. Medlicott, William N. The Congress of Berlin and After: A Diplomatic History of the Near Eastern Settlement, 1878-1880. London: Methuen, 1938. Petrovich, Michael B. The Emergence of Russian Panslavism, 1856-1870. New York: Columbia University Press, 1956. Puryear, Vernon J. England, Russia and the Straits Question, 1844-1956. Berkeley: University of California Press, 1931. Stavrianos, Leften S. Balkan Federation: A History of the Movements toward Balkan Unity in Modern Times. Northhampton, Mass
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
F., traducere și editor. The Memoirs of Prota Matija Nenadović. Oxford: Oxford University Press (Clarendon Press), 1969. McClellan, Woodford D. Svetozar Marković and the Origins of Balkan Socialism. Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1964. MacKenzie, David. The Serbs and Russian Panslavism, 1875-1878. Ithaca, N.Y.: Cornell University Press, 1967. Noyes, George R., traducere și editor. The Life and Adventures of Dimitrije Obradović. Berkeley: University of California Press, 1953. Pavlowitch, Stevan K. Anglo-Russian Rivalry in Serbia, 1837-1839: The Mission of Colonel Hodges
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
generează permanente surse de tensiune. Aici intervine politica de stat de a crea șanse egale de dezvoltare pentru toți cetățenii săi. Amestecul altui stat În susținere a conaționalilor fie pe considerentul superiorității rasiale de tip fascist sau În virtutea mesianică a panslavismului internaționalist a dus cum știm la intoleranță, segregare, violență. Libertatea de afirmare a unor minorități nu poate merge până la nerecunoașterea statului unitar, a suveranității și integrității teritoriale. Drepturile omului nu presupun autodeterminare, autonomie, eventual federalizare și libertatea de a cere
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
zguduiți de fatalitatea unei tragice vecinătăți. Mareea slavă erodează din malurile latinității cu o perseverență constantă indiferent de spiritul vremii și etica relațiilor internaționale. Cele mai generoase idealuri care au poleit doctrinele vremii nu stăvilesc pornirile de cucerire și deznaționalizare. Panslavismul, iubirea pravoslavnică, marxism leninismul și acum democrația globalistă, toate, nu au făcut decât să dea o altă culoare steagului imperialismului dintotdeauna. Ceea ce se petrece acum sub ochii noștri ne convinge Încă odată că nimic nu s-a schimbat În planurile
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
să reziste unei ofensive românești. Acest leitmotiv al colonelului von Massow era greu de interpretat. Puteam înțelege că Germania nu vedea cu ochi buni o înfrîngere a Turciei, dată fiind politica de expansiune germană în Asia Mică și teama de panslavism în balcani. De asemenea, Austria, care conta pe acordul cu Rusia, încheiat la Müerszteg, care prevedea o politică de înțelegere, bazată pe statu-quo, în Balcani, pe bună dreptate putea să fie neliniștită de jocul Rusiei în războiul prezent și de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
1918). Principatele Române s-au aflat, din punct de vedere confesional, la intersecția ortodoxismului cu catolicismul. România avea o populație majoritar ortodoxă, cu o ierarhie puternică în stat, însă subordonată încă Patriarhiei de la Constantinopol și supusă influenței ortodoxiei rusești și panslavismului. Statul român a ținut totuși cont de faptul că o parte a populației sale era de confesiune catolică. Majoritatea catolicilor se aflau în Moldova, cu precădere în zonele Iași, Roman și Bacău. În Țara Românească, numărul lor era mai mic
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
moldovenesc cu dinastia venită din Maramureș s-a format pe temelia unei vechi populații locale cu așezările ei, în care erau adânci influențe religioase, culturale și economice rusești-apusene”. Din 1948-1949 istoriografia română cunoaște o convertire generalizată la marxism și prosovietism (panslavism rusesc). O simplă privire asupra tabelelor organizării personalului Institutului de Istorie și Filosofie al Academiei RPR (ianuarie 1949 - decembrie 1951) ne dă imaginea exactă a dimensiunii oportunismului istoricilor români. Centralizarea și planificarea activității științifice istorice reies clar din editorialele revistelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în care rasismul cultural și religios se amestecă în mod exploziv. Tribalismul, o specialitate etnică a genocidului pusă în cârca africanilor, are o istorie funestă tocmai pe continentul european. Fragmentarea geopolitică, instigarea reciprocă a grupurilor etnice unele împotriva celorlalte, destabilizarea panslavismului sunt toate tehnici ale rasismului instituțional. Determinau încă din epoca wilhelminiană politica în Balcani a Germaniei și a Monarhiei AustroȚUngare. Statele industriale dominante șițau pierdut coloniile, dar au păstrat puterea economică. Sclavia a fost abolită, rasismul sța menținut. Lumea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
întreaga viață, pentru posteritate („Nu sunt un mare poet. Nu harul ci lacrima mea e mare.”). ---------------------------------------------- [1] Catinca Agache. Receptarea lui Eminescu după 1989, 2011 [2] Mihai Eminescu. Basarabia 1812, Verba, 1991, 2011 [3] Mihai Eminescu. România în lupta cu panslavismul, ,,Timpul” , iunie, 1878.; Basarabia, numele și întinderea ei, ,,Timpul”, 13 martie, 1878.) [4]iGrigore Vieru.Testament/ Limba Română, oastea noastră națională, 30 august/ 7 septembrie 2007, Academia de Științe a Republicii Moldova [5] Nicolai Costenco ș.a.iu [6] în scrisoarea (în
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]