177 matches
-
acestuia după moarte. Alexandria a fost locul unde au apărut mugurii pornind de la care vechea paradigmă antică, panteistă, asupra explicării vieții sufletești sau psihice, a putut să-și completeze necesara verigă lipsă. Aceasta s-a întâmplat prin individualizarea credinței divine panteiste, deja existente, cu una creștină. A fost o împlinire realizată prin descoperirea credinței în Dumnezeu, inițiată de un reprezentant de seamă al acestui loc și al acestei perioade, cu numele de Philon. Despre Dumnezeul lui Philon se spunea că a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
materiei cosmice, totul respectând o ordine de gândire coerentă, logică. Pe această linie de gândire s-au realizat explicații în problemele fundamentale ale reflectării și vieții psihice, care dăinuie până astăzi. Paradigma epocii s-a definit printr-o concepție generală panteistă, având unele trăsături caracteristice. Astfel, întregul univers, întreaga natură este compusă din elemente primare, doar unul fiind dominant. Aceste elemente se animau între ele, diferit după concepția gânditorilor lor: apa la Thales, apeiron-ul la Anaximandru, aerul la Anaximene, focul la
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este considerat a fi un suflet umed, la fel și seva plantelor. Apa era considerată cauza mișcării, Aristotel spunând despre el că "Din cele ce știu, Thales pare să fi privit sufletul ca o forță motrice a universului". Concepția sa panteistă vorbea de nemurire a universului și a omului, ca fiind de natură divină, iar acțiunea inițială în facerea lumii a fost îndeplinită din ordinul unui atotputernic creator. 1.2. Heraclit din Efes (544-483 î.I.C.) 1. Dialectica cosmică și problema
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
legende, cu supranaturalul. Metamorfozele rămâne cea mai valoroasă lucrare a lui Ovidiu, în care el a anticipat crearea lumii, a admis ideea existenței unui haos primar, o idee cosmologică împrumutată de la gânditorii greci Anaxagora și Empedocle. A descris în manieră panteistă legenda "marelui foc", mânia cerului și a naturii dezlănțuite: "Râuri ieșite din matcă, s-aruncă pe câmpuri întinse Și laolaltă duc holde și arbori, și vite și oameni Case și temple cu sfinte valoare" (Metamorfoze, I, p.287) Se succed
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
integrării cunoașterii psihologice din orice loc din lume la istoria universală a psihologiei. Studiul a plecat de la o premisă ambivalentă, pe de o parte, de la cea a esenței naturale religioase a omului și a sufletului acestuia, prezentă deja în concepția panteistă a strălucitelor cugetări ale gânditorilor Antichității despre suflet din vechea și înfloritoarea Grecie antică, dar existentă și în cultura străveche a popoarelor din Egipt, India, China sau Japonia iar pe de altă parte, de la disponibilitatea, tot naturală, a acestuia de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
realizează adevărata fundamentare a acestei unități. Abia la nivelul gândirii apare și intră în acțiune unitatea. De la gândire, această unitate constituită de gândire este preluată de existență și se întemeiază la nivelul existenței unitatea pregătită deja acolo într-o manieră panteistă" (Der Begriff der Religion im System der Philosophie, Giessen, Verlag von Alfred Töpelmann, 1915, p. 24). Arătând că la Parmenide "abstractul pur al materiei lipsite de însușiri" devine unica realitate, G. Simmel semnalează faptul că prin această primă afirmare a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
punctul de vedere al panteismului este posibilă o interpretare a lumii care să-i epuizeze complet semnificația", el se arată atașat de idealismul obiectiv.212 O asemenea inadvertență credem că poate fi explicată prin afinitatea lui structurală cu acest tip panteist de Weltanschauungen, singurul capabil să-l apropie de perspectiva holistă pe care o promovează Dilthey, căci iată cum caracterizează Erich Rothacker idealismul obiectiv: "Cu tonalitatea lui panteistă, idealismul obiectiv presupune, de regulă, un devotament estetico-contemplativ față de totalitățile vii ale spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
inadvertență credem că poate fi explicată prin afinitatea lui structurală cu acest tip panteist de Weltanschauungen, singurul capabil să-l apropie de perspectiva holistă pe care o promovează Dilthey, căci iată cum caracterizează Erich Rothacker idealismul obiectiv: "Cu tonalitatea lui panteistă, idealismul obiectiv presupune, de regulă, un devotament estetico-contemplativ față de totalitățile vii ale spiritului, față de relația organică dintre idee și realitate, dintre obligație morală și existență, dintre unitate și diversitate; individualitatea și viața sunt înconjurate aici cu grijă și afecțiune."213
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al Omului, care se va construi treptat, pe durata a trei decenii. Primul poem, Iudeea, scris în mare parte înainte de primul război mondial, aduce, în vers liber, o viziune sintetică, extrasă din paginile Bibliei. O senzualitate ardentă, străbătută de elanuri panteiste și de o religiozitate în care răsună unele accente protestante, în condițiile unei culori locale șterse, dau poemului o valență expresionistă, anticipând realizări din deceniul următor. Drumul este însă abandonat în ciclurile Helada, Roma, Evul Mediu, Renașterea. Viziunea devine acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Din convingerile sale democratice, Sturzo a extras o analiză lucidă a fascismului pe care a expus-o mai ales în discursul de la Torino din 1923 și în Italy and fascism. La Torino, el a explicat motivele opoziției lui la "Statul panteist". La Congresul Internațional democratic popular de la Bruxelles, el a prezentat o moțiune prin amicul său, de asemeni exilat, Francesco Luigi Ferrari, care rezuma filosofia sa astfel: "Partidele sau grupurile democratice de inspirație creștină sînt opuse sistemelor antidemocratice care au apărut
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ce grupa deputații populari pro-fasciști. În acest climat, Congresul a fost un moment dificil pentru Sturzo. Recunoscînd meritele politicii guvernului în favoarea Bisericii, el a prezentat din nou funcția istorică a partidului său, "antiteza liberalismului laic, a materialismului socialist, a Statului panteist și a unei națiuni zeificate, care formează în ansamblul lor marea erezie pe care am moștenit-o din secolul al XIX-lea și care domină în spasmele perioadei de după război"13. Congresul s-a pronunțat în cele din urmă pentru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Ion Pillat într-o serie de studii concise, reunite în cartea Poetul Ion Pillat (Contribuții critice), publicată în 1947. Metoda critică este tot impresionistă, dar fără resurse, bazată pe observații directe asupra textului, lipsite de argumentare. Pillat ar fi panteist (ca și Eminescu) în descrierile de peisaj, unde ar arăta o predilecție pentru antropomorfizare. În ciuda acestui fapt, poetul e definit ca „un clasic al specificului românesc”, ceea ce înseamnă pur și simplu că e un adept al clasicismului, prin echilibru, altitudine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
a privit. Sau poate că era într-o altă viață. Oricum, într-o altă dimensiune. Singurii copaci pe care-i urăsc sunt cei din cimitir. Și-acolo e multă natură - și încă veșnică! Acolo însă îți dă mâna să fii panteist. R.P. Suntem amândoi oameni care și-au petrecut o bună parte din viață printre cărți - citindu-le, scriindu-le, traducându-le, redactându-le, editându-le, dându-le posibili tatea să apară sub ochii publicului. De aceea mă întorc la epurarea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
se realizează procesul cunoașterii 21. gnosticism = curent filozofic-religios sincretist cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în sec. I-II (Basilides, Valentin ș.a.; a căutat să îmbine teologia creștină cu filozofia idealistă elenistică târzie (neoplatonismul) și cu unele mistere (concepții panteiste) din religiile orientale, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea 22. idealism = concepție fundamentală în filozofie, opusă materialismului; numai spiritul, conștiința, ideea are existență reală, iar materia, natura, existența sunt descrise
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei panteiste); preluat de creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon într-o viziune originală cu idei aristotelice, pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental; proclama ideea creării lumii prin „emanația“ divinității, iar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și civilizația nu înseamnă distrugere. Omul modern are nevoie de emoția artistică, sensibilitatea lui estetică devine mai complexă, în raport am spune cu inteligența mai cuprinzătoare. Să ne amintim de cugetările lui Goethe: "Ca poet sunt politeist, ca naturalist sunt panteist, ca ființă morală, deist. Și am nevoie, pentru a-mi exprima sensibilitatea, de toate aceste forme". Justificată și poziția teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum incompatibilă cu sfera culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dionisian În contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se Înverșunează Împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. După el, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: „Autorul areopagiticelor”, scrie el, „face prin toate cele amintite deosebire categorică Între Dumnezeu și lume. Dar, pe de altă parte, el unește strâns lumea de Dumnezeu. Aceasta se vede și din faptul că pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Dumnezeu iese din Sine dând ființă celor deosebite de El, pe de alta iese prin ieșiri, proodoi, la lucruri ca să le «Întoarcă» spre El, ca să le umple de darurile bunătății Lui. Cei ce au văzut În aceste scrieri un caracter panteist au confundat aceste două feluri de acte sau de ieșiri ale lui Dumnezeu”. În realitate, Stăniloae oferă o descriere perfect normală a sistemului dionisian, având pretenții de originalitate. Pentru că funcționarea triadei lui Proclus nu poate fi Înțeleasă În alt fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cercetării experimentale, faptul că sunt necesari ani și ani de determinare, răbdare și constanță pentru a ajunge la un rezultat important analizând un vierme, un pește sau o muscă. Cu toate acestea, astăzi luăm în serios ceea ce Einstein, din cauza tendințelor panteiste, avea încă dificultăți să accepte: faptul că ordinea ("Cosmosul") și necesitatea sunt doar o parte a universului. O alta este dezordinea ("Haosul"), indeterminatul, indistinctul, cazualul, dovedit de întreaga dezvoltare a cosmosului și în special mecanica cuantică pe care Einstein o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu nu s-a făcut om pogorându-se în istorie. La vechii greci nici măcar zeii nu pot scăpa de tirania sorții (Moira), iar pasiunile lor amintesc de slăbiciunile umane. Unii personifică forțe ale naturii și sunt prinși într-un univers panteist care se regenerează periodic odată cu întreaga creație. Creștinismul este religia paradoxului, a Dumnezeului-om, a nașterii din Fecioară, a Învierii celui îngropat. Prin Întrupare, Hristos focalizează și valorizează istoria, îi dă sens. Istoricul Christopher Dawson surprinde semnificația coordonatelor temporale ale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
han de o lungă perioadă de timp, majoritatea etnicilor vorbesc acum limba chineză standard, scrierea folosită fiind tot cea a limbii chineze. Cei din etnia tujia păstrează și azi cultul strămoșilor și ritualurile legate de acesta, religia lor fiind una panteistă. După proclamarea R.P.Chineze, populația din zonă a fost recunoscută ca o singură etnie, numită Tujia. În anul 1957, a fost înființată Prefectura Autonomă a Naționalităților Tujia și Miao din vestul provinciei Hunan, iar în anul 1983 a fost înființată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
putea să nu miroase, asta însă nu șterge originea mirosului, care e împrejurările din care a crescut. Și fiecare frumusețe este cristalizarea suferințelor universului, prin urmare și fiecare gândire gingașă a ei, fiece vorbă, fiece cântare. Iartă-mi o teorie panteistă. Cum se naște un organism și cu cât este el mai perfect. Elemente intră în luptă. Lupta lor e mișcare... le-mpacă... împăcarea este o formă oarecare... cristal, floare, om... Este o convenție a lor. Cu cât mai multe elemente
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști, în speță de la Filon Evreul, care, prin ipoteza emanației excludea posibilitatea unui Dumnezeu imanent, care și-ar amestecă substanță în creație în sens panteist). În acest infinit-vacuum al conștiinței se revelează identitatea, în sens creștin intersecția celor două (în interfinitudine) însemnînd nașterea persoanei înzestrata cu libertate infinită. Tharmas este rădăcina tuturor lucrurilor, ca "putere Părinte", si totusi trăiește dramă solipsismului. Emanațiile lui cad din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos productiv, poetul proiectează, în varii contexte, atributele acestui „dar ceresc”; lutul (vocabulă intens semantizată), câmpia însorită, Târnava, colina și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
doi poli este una contradictorie, dar și de complementaritate. Lumea în care trăim este un spațiu al diversității, al polarității, al binarului. Sigur, ea trebuie depășită în căutarea unității. Dar, pentru aceasta, trebuie mai întîi bine înțeleasă. Orientul e mai panteist, oral și sincronic, aici evoluțiile sunt ciclice, în cerc sau spirală ; Occidentul e mai analitic și diacronic, prețuiește mai mult cuvîntul scris, litera, iar evoluțiile sunt liniare. Orientul începe cu zero, Occidentul cu unu. Dar asta nu înseamnă că Ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]