125 matches
-
orașului și sediul Cercului civic de lectură. La parter a funcționat mult timp un restaurant, astăzi servește scopurilor comerciale. Muzeul orașului Târgu-Secuiesc a fost inaugurat în primăvara anului 1972 în clădirea fostei primării. În sălile destinate meșteșugarilor tradiționali (olari, cizmari, pantofari, tăbăcari, cojocari, fierari, lăcătuși, turtari, pălărieri, croitori și tâmplari) pot fi văzute unelte, produse și instalații ale atelierelor acestor meșteșugari. Pe lângă exponatele realizate din truda meșteșugarilor, se păstrează în fiecare sală documente scrise, steaguri, lăzi, table ale diferitelor bresle și
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
în perioada interbelică se ridică la statutul de meserii. Pentru o populație care practica intens agricultura, era nevoie de fierari, rotari, potcovari, cojocari, curelari, opincari, măcelari, croitori. În afară de aceste meserii mai erau la Bozovici tâmplari, dulgheri, zidari, lăcătuși, tinichigii, vopsitori, pantofari, brutari, cofetari, turtari. În afară de aceste exemple, au fost oferite și altele de către Franz Spravil, pentru perioada interbelică: ceasornicari, curelar de harnașamente, fotograf, croitorie țărănească, morar, moară cu energie electrică, cârciumari, căldărar, potcovar, sticlar, farmacist, comercianți, dogari, frizeri, avocați, pietrari pentru
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
spânzurat două efigii pe un arbore din Newbury Street ce avea să fie denumit "arborele libertății", ce îi reprezentau pe negustorul Andrew Oliver, distribuitorul de timbre pentru Massachusetts, și pe lordul John Stuart Bute . Mulțimea, condusă de Ebenezar Mackintosh, un pantofar de profesie, s-a îndreptat spre locuința lui Oliver și au devastat-o. Andrew Oliver a scăpat cu viață pentru că a fost înștiințat și a promis că va demisiona din funcția de distribuitor de timbre. Fii Libertății s-au răfuit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
au stabilit aici, mulți dintre locuitorii Diosigului au participat în răscoala de la Hegyalja și a devenit al doilea focar după Tarpa în timpul răscoalei condusă de Rákóczy. Secolul XVIII a fost caracterizat de o societate multicoloră: au apărut breslele (croitori și pantofari în 1714, blănari în 1733, asociația comercianților greci în 1735), neamul român se înmulțește, neamul maghiar crește prin colonizare, nobilimea și iobăgimea se despart (1740), conducerea podgoriei devine de sine stătătoare. Promotoriumurile noastre au fost recunoscute deja, cultivarea tutunului era
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
Fiul și Sfanțul Spirit”. După trecerea la credință evanghelica, aceste simboluri au fost traduse prin „credință, iubire, speranța”. Aceste inele se află și astăzi pe stema Rotbavului. Până la naționalizarea mijloacelor de producție, din 1948, în Rotbav se aflau fermieri, tâmplari, pantofari, zidari, tapițeri, frizeri, zugravi, măcelari ș.a. În 1942 se numărau 469 de sași, în 1986 nemairămânând decât 251. În timpul Primului Război Mondial au murit 21 de sași, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 33, iar în urmă deportărilor în U.R.S.S.
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
canapele" (lavițe) fără rezemătoare, din lemn de stejar și lungi de un stânjen. Lucrările de înfrumusețare s-au încheiat în 1854, când s-a făcut și inaugurarea oficială a grădinii Cișmegiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur ce aruncaseră aici resturile de materiale specifice meseriei lor. La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou și de aventuri galante, realitate descrisă de poetul Nicolae T. Orășanu: În iarna anului 1883, lacul din grădină a înghețat și
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
și al Mariei Antoaneta, considerat de regaliști ca fiind rege al Franței de la moartea tatălui său din 1793. După moartea acestuia, micul Louis Charles a fost smuls de către revoluționari din grija mamei și pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar bețiv, temnicer al închisorii Temple. Acesta era unul din cei mai exaltați iacobini, recomandat pentru această slujbă de către înșiși liderii revoluției, Marat și Robespierre. Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet (nume dat in derâdere de către revoluționari familiei
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
originar din Naha, Okinawa. Se crede că a studiat "boxul chinezesc" în China timp de mulți ani, probabil stilul "hung" al "shao lin chuan" la maestrul de kung fu Liu Liu Ko, de care se zice că ar fi fost pantofar. După întoarcerea pe Okinawa, Kanryo Higashionna a fondat o școală proprie de arte marțiale, care se distinge prin integrarea de "go-no" (dur) și "ju-no" (moale) kempo într-un singur sistem. [Termenul de "karate" ("mâna goală") nu exista înca pe vremea
Gōjū-Ryū () [Corola-website/Science/302916_a_304245]
-
Kuzma Sergeevici Petrov-Vodkin, (în ) (5 noiembrie 1878, Khvalînsk, Regiunea Saratov - 15 februarie 1939, Leningrad) a fost un important pictor și scriitor rus. s-a născut în Khvalînsk (Regiunea Saratov) în familia unui pantofar. A fost expus artei încă din copilărie, luând lecții de iconografie. După finalizarea școlii elementare, a mers la un mic șantier naval pentru o slujbă pe perioada verii, plănuind să-și continue studiile la colegiul feroviar din Samara, dar a
Kuzma Petrov-Vodkin () [Corola-website/Science/304650_a_305979]
-
că, un grămătic nu își scrie și nu își citește doar propriul nume de fiecare dată, ci se “îndeletnicește” cu a scrie sau a citi și altceva. Legat de primul argument este al doilea care susține că meșteșugarii, medicii și pantofarii nu se îndeletnicesc doar cu ale lor, ci își fac munca și pentru cei din jur. (Charmides e de acord cu ambele). Demonstrându-i astfel că este chiar o cimilitură, Socrate acuză pe cel care a spus-o că este
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
strălucitor și de culoare alb-argintie. În natură nu se găsește, în stare liberă, din cauza reactivității sale ridicate. Bariul metalic este ușor inflamabil. Combinațiile sale solubile sunt toxice. Mineralele de bariu au fost examinate pentru prima dată în anul 1602, de către pantofarul și alchemistul italian Vicenzo Casciarolo. Acesta a observat că mineralele strălucesc în întuneric dupa încălzire. Prin publicația lui Ulisse Aldrovandi au devenit cunoscute sub numele de "pietre boloneze". Era vorba despre barita, care la încălzirea cu substanțe organice, devine fosfores
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
și-a înființat propria formațiune politică, Alianța pentru Viitorul Austriei. a decedat la 11 octombrie 2008 într-un accident de automobil în Austria. Născut la 26 ianuarie 1950 la Bad Goisern, în Austria Superioară, Jörg Haider a fost fiul unui pantofar, care a fost un activist național-socialist convins încă din anii când nazismul era interzis în Austria în perioada interbelică. Mama lui Haider a fost cadru de conducere în organizația nazistă Liga Tinerelor Germane. Haider a studiat dreptul și a obținut
Jörg Haider () [Corola-website/Science/312876_a_314205]
-
perioadă înainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte. A fost botezat la biserica St. George, Canterbury, pe 26 februarie 1564. A fost fiul unui pantofar prosper din Canterbury, numit John Marlowe și al Katherinei. Marlowe a fost un elev excepțional și la cinsprezece ani a primit o bursă la King’s School în Canterbury, una dintre cele mai vechi școli din Marea Britanie; și-a continuat
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
meșteșugari, 1368 de mineri, fiecare familie avea câte 2 copii, 117 slugi, 7 instructori de școală, 5 preoți, 51 de săraci și cerșetori. În oraș mai existau croitori în număr de 19, negustori 14, măcelari 13, fierari 35, cizmari 36, pantofari 4, un cioplitor în lemn.”" Recensământul în limba germană din 1850, consemna în rubrică populației numărul de 5427 de locuitori, reprezentând 1336 de familii care locuiau în 993 de case. În ceea ce privește naționalitățile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, români
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală evangelică cu trei nave (navele laterale cu tribune) și turn vestic (sec. XV, în preajma anului 1409).) La rândul ei fortificata, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate - ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor și dogarilor -, demonstrează forță economică a acestor bresle, ca și faptul că aveau încredințate spre apărare acele porțiuni de zid în caz de conflict armat. Muzeul orășenesc fondat de Erhard Andree în perioada stalinismului, dispune de un important
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
Dramatică din Iași (1933). s-a născut la Lipovăț, Vaslui, județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. Prin anii 1921-1922, a sosit la București (cu un tren mărfar; tatăl său lucra la regionala CFR), pentru a învăța meseria de pantofar, așa cum hotărâseră părinții. A rămas trei ani, nesimțindu-se atras de meserie, preferând alte munci și activități casnice. A avut primul contact cu "„gustul de otravă dulce al teatrului”", potrivit propriei mărturisiri. În schimbul comisioanelor ce le făcea, primea bilete la
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
sub regimul mandatului britanic. Avea vârsta de 19 ani când s-a alăturat kibutzului Afikim (numit pe atunci Kibutzul Hashomer Hatzair URSS, în inițiale ruse „CCCP”) din Galileea de jos,lângă Yavneel, lucrând la construcția de șosele, de asemenea ca pantofar și pescar. Când membrii cooperativei au pus în scenă o „operă” ebraică „Carmela”, Mordechai, cunoscut încă sub numele de Mitia Pieptene sau "Mitia Masrek" ("masrek" însemnând în ebraică "pieptene" ca și numele său rusesc de familie "Greben") a dirijat o
Mordechai Zeira () [Corola-website/Science/318497_a_319826]
-
Coloana a șaptea). Rubrica aceasta a apărut fără întrerupere până la începutul lui 1967. În anul 1943 s-a prezentat în premieră, în traducerea sa, pe scena teatrului Kameri, piesa lui Sami Gronman, Shlomo Hameleh uShlomi hasandlar ("Regele Solomon și Shlomi pantofarul"). Tot pe atunci a publicat și prima sa carte pentru copii, "Haefroah Haasiri". În 1944 a încetat să colaboreze cu ansamblul „Hamatate” și a început să scrie pentru teatrul de revistă „Li La Lo”. Sebastian Costin, în "La marginea cerului
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
Cluj, "Venus" București, "Victoria" Cluj, "Dinamo" București, ASA Tg. Mureș și altele. După război, în 1947, echipa "Bihorul" Beiuș a avut în componență o serie de jucători valoroși, doriți de multe echipe din țară, cum ar fi: Gusti Pantea (portar), pantofar în particular, ce se ocupa cu repararea ghetelor de fotbal a coechipierilor săi, Toma (elev), Visu (șofer), Laslău (frizer), Ștefan Giuți (elev), Ilie Cioară (funcționar la bancă), Buțu și Ghță Meza, Ardelean, Bendeu (care venea de la Oradea), Ghiță Țiț (Foiu
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
concediu medical, Kafka se întoarce la serviciu în mai 1918. Sănătatea lui este din nou dezechilibrată de gripa spaniolă, din cauza căreia trebuie să se refugieze la pensionul Stüdl din Schelesen (Boemia), unde o cunoaște pe Julie Wohryzek. Fiica unui evreu pantofar și paracliser de sinagogă, Julie este « îndrăgostită de cinematograf, de operete și comedii, de pudră și văluri, posesoarea unei colecții inepuizabile și impetuoase de expresii "jargon", în general o mare ignorantă, mai mult glumeață decât tristă ». Julie și Kafka se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din Ierusalim ca unul din Drepții Popoarelor, care au salvat evrei în timpul Holocaustului. Actrița s-a născut în Kőbánya din Budapesta ca fetiță mezină într-o familie proletară cu șapte copii, în condiții de mare sărăcie. Tatăl ei, Ferenc Kanczler, pantofar de profesie, cu rădăcini germane, avea un caracter tiranic, și își lovea cu pumnii și cu biciul copiii și soția, le interzicea, între altele să meargă la cinema sau la teatru. Mama se numea Rozália Lőrinc. La vârsta de 5
Katalin Karády () [Corola-website/Science/327002_a_328331]
-
Yoram Tehar-Lev - „Shir predá lakaitz” (Cântec de adio la plecarea verii). „Et mă sheratziti” (Ceea ce am dorit), etc. În 1961 a compus muzică pentru spectacolul „Yossi - Hizki - Yona”, iar în 1964 musicalul "Shlomo Hameleh ushlomi hasnadlar" (Regele Shlomo și Shlomi pantofarul) pe libretul lui Nathan Alterman, care și el a intrat în patrimoniul muzicii ușoare israeliene din toate timpurile. Între nuemerele din spectacol, care au devenite șlagăre ale epocii, se pot menționa „Shir Hasandlar” (Cântecul pantofarului), Shir Hamerivá (Cântecul gâlcevei), Shir
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
hasnadlar" (Regele Shlomo și Shlomi pantofarul) pe libretul lui Nathan Alterman, care și el a intrat în patrimoniul muzicii ușoare israeliene din toate timpurile. Între nuemerele din spectacol, care au devenite șlagăre ale epocii, se pot menționa „Shir Hasandlar” (Cântecul pantofarului), Shir Hamerivá (Cântecul gâlcevei), Shir hapiús (Cântecul împăcării). Cu vedetele acestui muzical, Ili Gorlitzki și Yona Attari, el a colaborat și la spectacolul de revista Shuk Hametziot (Talciocul), între altele. cu șlagărul Kontzertina veghitara (Concertina și ghitara).
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
contribuie la falsificarea unui testament. Deci totul trebuie să rămînă în cel mai strict secret. În fine, el poruncește să se facă întuneric în camer și apoi se culcă în patul lui Buoso. Sosește acum notarul cu cei doi martori, pantofarul Pinellino și vopsitorul Guccio. „Bolnavul“ începe să dicteze testamentul și fiecare moștenitor primește cîte ceva. Au mai rămas să fie testate obiectele cele mai de preț din moștenire : catîrul, casa din Florența și moara din Signa. Acestea sunt lăsate de
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
reprezentații.În anul 1967 Bodo a scos un album cu versiuni în limba română a unor cântece ebraice de succes, sub titlul „Cu Bodo la gramofon”. La invitația Teatrului Național Habima din Țel Aviv Bodo a luat parte la „Spectacolul Pantofarilor” care a însoțit inaugurarea mării săli renovate a Teatrului. În 1975 Bodo a părăsit Teatrul municipal din Haifa pentru a conduce vreme de 15 ani o trupă de teatru proprie dedicată spectacolelor în limba idiș, cu care a făcut turnee
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]