799 matches
-
doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurând o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarh al Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sunt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici, ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cititori. Această particularitate a fost accentuată și de faptul că, pe toată durata secolului al șaselea, raporturile cu Constantinopolul rămăseseră încă destul de strânse, iar limba greacă era încă studiată destul de mult, în timp ce, în sfârșit, omul de cultură în general și papalitatea însăși păstrau încă legăturile cu tradiția romană, integrată de-acum în spațiul bizantin. Bibliografie: P. Courcelle, Les Lettres grecques en Occident de Macrobe à Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; H.-I. Marrou, Storia della educazione nell’antichità, trad. it. Studium
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i-a scris și el lui Celestinus care, însă, deja indignat de calda primire făcută de Nestorios unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorios; acesta trebuia să-și retracteze public erorile în cel mult zece zile, altfel urma să fie excomunicat. La 19 noiembrie 430, împăratul s-a decis să convoace un conciliu la Efes în ziua de Rusalii (7
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primit de acesta și i-a devenit adversar, cooperând la răsturnarea acestuia împreună cu Antioh din Ptolemaida, Severian din Gabala și Teofil din Alexandria înainte și după sinodul de la Quercia din 403. Acest lucru a dus la înrăutățirea raporturilor sale cu papalitatea - deteriorate deja încă din vremea lui Damasus când Acacius participase la hirotonisirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai târziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mici și izolate, a căror experiență de viață comună avea caracter local, neextinzându-se dincolo de cel mai apropiat lanț de munți sau bazin hidrografic. Aceste comunități erau legate oarecum de autorități instituționale mai mari cum ar fi regatele, dinastiile sau papalitatea, În cazul Romei. În Europa medievală, domnia era exercitată mai mult asupra oamenilor decât asupra teritoriului. Teritoriile erau mai degrabă incerte decât precise. Chiar guvernarea locală era destul de instabilă și arbitrară. În Europa medievală, guvernul era personalizat, În așa masură
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este denumită gîndirea celor care au acceptat doar în parte premisele polemicii radicale a lui Augustin împotriva lui Pelagius: un semn, acesta, al faptului că episcopul de Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărîrii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, pe plan cultural și dogmatic, și mai ales în Gallia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu deoarece susținătorii acestui antiaugustinism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
curtea episcopală de la Roma, spre deosebire de puterea imperială retrasă la Ravenna, a putut, grație activității energice a celor mai importante personalități ale sale - în primul rînd a lui Leon cel Mare - să mențină contactul cu celelalte Biserici. îndeplinindu-și această datorie, papalitatea, încă din secolul al V-lea, a avut meritul de a ocroti și stimula cultura creștină; în schimb, în sfera civilă și laică, unde nu a existat nici o autoritate atît de semnificativă precum aceea a episcopului Romei, iar puterea politică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și Calcedon. Pe lîngă preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurînd o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurînd o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
largi de cititori. La această particularitate a contribuit și faptul că, pe toată durata secolului al VI-lea, raporturile cu Constantinopolul rămăseseră încă destul de strînse, că limba greacă era încă studiată destul de mult, iar oamenii de cultură în general și papalitatea însăși se simțeau încă legați de tradiția romană, integrată de-acum în spațiul bizantin. Bibliografie. P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident de Macrobe à Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; H.I. Marrou, Storia della educazione nell’antichità, trad. it. Studium
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. în 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britannia, locuită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantinopol i-a scris și el lui Celestin, care însă, indignat de calda primire făcută de Nestorie unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorie; acesta trebuia să-și retracteze public erorile în cel mult zece zile, altfel urma să fie excomunicat. La 19 noiembrie 430, împăratul s-a decis să convoace un conciliu la Efes în ziua de Cincizecime (7
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primit de acesta și i-a devenit adversar, cooperînd la răsturnarea sa împreună cu Antioh de Ptolemais, Severian de Gabala și Teofil al Alexandriei înainte și după sinodul de la Stejar, din 403. Acest lucru a dus la înrăutățirea raporturilor sale cu papalitatea - deteriorate încă din vremea lui Damasus, cînd Acaciu participase la hirotonirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai tîrziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el, cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și, cu precădere, în Anglia, Țările de Jos și statele germanice. Supusă presiunilor, Biserica Catolică a reprimat violent protestele, dar mișcările protestante s-au întețit și s-au structurat într-o Biserică Protestantă care, până la urmă, s-a separat de Papalitate. În acest climat primejdios au existat însă și voci lucide care militau pentru stingerea conflictelor și construirea unei lumi mai bune, o lume a înțelepciunii, a liniștii și a consensului. Erau, de regulă, „voci raționale” care pledau pentru „îndreptarea lucrurilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și psihanaliza, pe care, inițial, o repudiase. Teologii postmoderni abordează teme considerate altădată tabuuri: feminismul, sexualitatea, libertatea de opinie etc. Curentul „teologiei eliberării”, inițiat de teologul peruvian Gustavo Gutiérrez și de arhiepiscopul salvadorian Óscar Romero, a intrat în dispută cu papalitatea pe problemele religiei libere, educației religioase libere, noii cosmologii (care admite existența extratereștrilor), ale unei noi eshatologii (care pune la îndoială justețea „judecății de apoi”), ale unei noi soteriologii (care admite că omul se poate mântui prin el însuși) ș.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața Navona, însoțit de un calificativ invariabil: Adrian barbarul. Cardinalii îl aleseseră ca pentru a face penitență. Prea multe acuzații fuseseră aduse papalității în cursul ultimului pontificat, germanii aderau cu provincii întregi la tezele lui Luther, iar Leon al X-lea era ținut răspunzător. De aceea se dorea schimbarea înfățișării Bisericii: florentinului, descendent din familia Medici, devenit papă la treizeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e ceea ce șoptește toată lumea de la un timp. Însă acum s-a trecut de la șoapte la depoziții luate sub anchetă. Regele Îi comunică senzaționalele dezvăluiri ale lui Floyran papei, care este acum Clement al V-lea, cel ce a mutat sediul papalității la Avignon. Papa le crede și nu prea le crede, și apoi știe că nu-i ușor să te amesteci În treburile Templului. Dar În 1307 consimte să deschidă o anchetă oficială. Molay e informat de acest lucru, dar declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care îngrozesc și despre care s-au scris, în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în activă formare. Astăzi, știm că în anul 2001, papalitatea a sanctificat în piața San Pedro, în văzul lumii, peste 350 dintre victimele: preoți, monahi și monahii, ale războiului din Spania. Simțul patriotic accentuându-se, dragostea de glie cucerind cotele acoperite de lecțiile istoriei, îl fac să ajungă la Liceul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un paradox, putem spune că în istoria muzicii a fost mai importantă intervenția lui Carol cel Mare decât cea a lui Bach sau Beethoven. Totul a început atunci când francii, datorită strategiei lor de expansiune în Europa, s-au aliat cu papalitatea. Au avut loc astfel numeroase schimburi între Roma și Aquisgrana, reședința împăraților carolingieni: menționăm doar celebra încoronare a lui Carol cel Mare ca suveran al Sfântului Imperiu Roman, care a avut loc la Roma, în noaptea de Crăciun a anului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
până la Conciliul din Trento (1545-1563), și îl găsim citat și în alte intervenții ulterioare. Toate aceste teme și problematici vor continua să caracterizeze practica liturgică și dezbaterea legată de aceasta până în secolul al XVI-lea. 4.2 Capelele muzicale Când papalitatea era exilată în Franța, au avut loc două evenimente strâns legate între ele. La Avignon, neexistând „bazilicile și numărul de biserici din Roma, și datorită climei aspre și umede ... s-au născut capelele pontificale, adică celebrările funcțiunilor solemne pontificale din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
el Își scria ale sale Mémoires pour servir à l’histoire du jacobinisme, un adevărat roman-foileton care Începe - ca să vezi! - tocmai cu Templierii. Aceștia, după arderea pe rug a lui Molay, se transformă În societate secretă ca să distrugă monarhia și papalitatea și ca să creeze o republică mondială. În secolul al XVIII-lea pun mâna pe francmasonerie care devine instrumentul lor. În 1763 ei creează o academie literară compusă din Voltaire, Turgot, Condorcet, Diderot și d’Alembert, care se Întrunește În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
latinilor (cu excepția spaniolilor). Germania nu și-a trăit misiunea universal. Dostoievski a numit-o națiune protestatară prin excelență. Evenimentele importante ale Germaniei sânt o succesiune de anti... Încât, te întrebi în ce fel se definea în lume dacă nu erau papalitatea, catolicismul, raționalismul și clasicismul, împotriva cărora ea să reacționeze. Germania, în afară de moda iluministă, care a falsificat-o temporar - nu s-a integrat natural Occidentului. Creșterea conștiinței germanice a izolat-o și mai mult în lume. Imperialismul este singurul mod de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult de el. Creștinismul și-a trecut examenul posibilităților lui terestre prin catolicism, cea mai reușită realizare istorică a lui. Papii au fost obiectul de invidie al regilor și împăraților. Este străin de spiritul politic acel ce nu înțelege sensul papalității. Așa au fost papii de legați de deșertăciunile acestei lumi, adică de singurele realități, că au apărat prin forță crucifixul, ca pe o scuză și nu ca pe o credință. Nu este așa de greu să-i înțelegi pe papi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al francilor în jurul anului 500 d.Ch11; această cimentare va fi consolidată de monarhii care au urmat. În cele din urmă, Franța a devenit cunoscută ca fiind "fiica cea mai mare a Bisericii" iar monarhii săi de obicei acordau sprijin papalității pentru rezolvarea conflictelor pe care aceasta le avea cu Sfântul Imperiu Roman pentru deținerea autorității supreme în Europa. Un exemplu interesant al modului în care monarhia franceză se folosea de Biserică pentru a-și întări puterea și pentru a-și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]