385 matches
-
1949, informate de Foreign Office că rezistența anticomunistă română se intensifica și beneficia de sprijin popular la țară, serviciile de informații occidentale au investit serios în acest proiect. Au fost selectați 100 de agenți, dintre care 50 urmau să fie parașutați în interiorul țării, iar 50 trebuiau să îi susțină din exteriorul frontierelor românești. Combatanții vor fi pregătiți și antrenați în Franța și Germania. Alți 100 de voluntari vor fi antrenați în Italia și Grecia. Șeful operațiunilor secrete ale CIA din acel
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
de acțiunile organizate pentru Albania, acestea din urmă fiind cele mai importante dintre acțiunile întreprinse în timpul războiului rece din Europa de Est. Primii combatanți au fost trimiși în România în noiembrie 1951. Ion Samoilă, Ion Golea și Ion Tolan formau grupul "Jacques", parașutat lângă Agnita. Apoi, în noaptea dintre 1 și 2 octombrie 1952, a fost parașutat al doilea grup, sub numele de cod "Robert": Mircea Popovici și Alexandru Tănase, undeva aproape de Calafat, lângă frontiera cu Bulgaria. Au urmat grupurile "Pascal": Gheorghe Gheorghiu
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
întreprinse în timpul războiului rece din Europa de Est. Primii combatanți au fost trimiși în România în noiembrie 1951. Ion Samoilă, Ion Golea și Ion Tolan formau grupul "Jacques", parașutat lângă Agnita. Apoi, în noaptea dintre 1 și 2 octombrie 1952, a fost parașutat al doilea grup, sub numele de cod "Robert": Mircea Popovici și Alexandru Tănase, undeva aproape de Calafat, lângă frontiera cu Bulgaria. Au urmat grupurile "Pascal": Gheorghe Gheorghiu, Constantin Gigi și Făt Savu, la 1 iulie 1953, în Apuseni, și "Fii Patriei
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
dintre 23 și 24 iulie 1950, apare un zvon conform căruia urma să fie dat semnalul pentru începerea revoltei. 19 sate așteaptă în van acest semnal, care trebuia să fie însoțit de arme, alimente și echipamente, ce urmau să fie parașutate. O singură comună va trece la acțiune: Bârsești. Un grup de țărani înarmați va reuși să îi oprească pe milițieni și pe activiștii comuniști. Dându-și seama de alerta falsă (din cauza inerției tuturor celorlalte sate), răsculații se vor refugia în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
lungime de 3 metri și un diametru de 71 cm, bombă cântarea 4.000 kg, din care 64 kg reprezenta uraniul 235. Puterea exploziei a fost estimată la aproximativ 12 kiloton de TNT, ucigând aproximativ 140.000 de oameni. Sondele parașutate înainte de explozie, care au măsurat puterea exploziei, au arătat ca Little Boy a generat aproximativ 12 kilotone. Daunele au fost generate de cumulul celor trei efecte: explozie, incendiu și radiații. Explozia bombei a generat o sferă de foc (o ciupercă
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
Chișinău. Kamin a fost unul din liderii Mișcării de Tineret Gordonia din România. El a emigrat în Palestina în anul 1939, după absolvirea studiilor. În Palestina, Kamin a fost membru al kibbutz-ului Nir Am (1939-1947). În anul 1944 este parașutat în România. Între anii 1945-1946, este delegat pentru "Mișcarea de Evadare" din România" (denumirea sub care era cunoscută operațiunea de imigrare clandestină a evreilor din România spre țara sfântă, Palestina). În anul 1987, el a scris cartea ""Parașutare și Evadare
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
a-i ajuta pe frații lor aflați în pragul nimicirii. Misiunea agenților evrei era una militară (de strângere de informații), dar primiseră și consemnul de a-i contacta pe conducătorii sioniști și să întărească rezistența evreiască. Cei 10 agenți evrei parașutați în România: Aba Bardicev, Dov Berger-Harari, Itzhak Ben Efraim (Menu Moscovici), Arie Fichtman, Leova Gukovschi, Baruh Kamin, Mielu Kanner (Uriel Kanev), Ricu Lupescu, Itzhak Măcărescu și Joshua Trachtenberg (Saike Dan) s-au întâlnit, înainte de fi trimiși în misiune în România
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
Joshua Trachtenberg (Saike Dan) s-au întâlnit, înainte de fi trimiși în misiune în România, cu Moshe Sharett, șeful Departamentului Politic al Executivei Sioniste și cu Moshe Sne, comandantul forțelor armate evreiești ilegale din Palestina ("Hagana"). Baruch Kamin (Kaminschi) a fost parașutat în România, împreună cu Dov Berger (Dov Harari), la data de 29 iulie 1944, aterizând în apropiere de București. Ambii vorbeau perfect limba română. Cei doi au fost conduși de către Yitzhak Artzi la sediul Executivei Sioniste ilegale, unde s-au întâlnit
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
și a început să piardă înălțime. Unger a fost mai apoi atacat de avionul de vânătoare pilotat de Harry Newton din escadrila nr. 111. Avionul RAF a fost respins de focul puternic al mitraliorilor de pe bombardier. Mai înainte ca să se parașuteze din avionul Hurricane distrus, Newton a mai tras o rafală asupra Dornierului. Avionul lui Unger a fost atins de proiectilele trase de Newton, dar a continuat să zboare. Bombardierul pilotat de Hermann Magin se pregătea să atace un hangar, când
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
tirul antiaerienei și a fost ucis. Reacția rapidă a navigatorului de 28 de ani, Wilhelm-Friedrich Illg, a salvat echipajul. El a preluat controlul asupra aparataului, a luat înălțime pentru ca să scape de focul defensivei și a ordonat membrilor echipajului să se parașuteze. În timp ce bombardierele erau în plin atac, soldatul D. Roberts aștepta la capătul nordic al aeroportului să lanseze rachetele cu cabluri. Trei bombardiere s-a îndreptat spre zona în care se afla Roberts, luând ușor înălțime. Când au intrat în raza
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
luaseră o pauză pentru refacere. Pe ambele maluri ale Canalului Mânecii, comandanții de unități au început să își caute înfrigurați echipajele care nu se mai întorseseră la baze, încercând să stabilească dacă cei lipsă la apel aterizaseră în siguranță sau se parașutaseră. În acest timp au fost evaluate pierderile, au fost îngrijiți răniții, s-au luat măsuri pentru identificarea celor morți. Tehnicienii au trecut la reînarmarea și alimentarea avioanelor pentru misiunile următoare. În această perioadă, britancii au trimis în misune două bombardiere
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
rezultate notabile însă. Doar comandatul de escadrilă David Pemperton a reușit să doboare un Bf 109 din JG 3. Escadrila 85 a doborât un bombardier He 111, dar a pierdut un Hurricane dar pilotul, Paddy Hemmingway, a reușit să se parașuteze și a fost salvat din apele Canalului Mânecii. Un alt pilot, locotenentul Dick Lee, veteran al Bătăliei Franței, un as al aerului cu nouă victorii la activ, a fost declarat dispărut în misiune la sfârșitul zilei. El a fost văzut ultima
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
la intervale neregulate de timp. KG 53 pierduse doar patru bombardiere He 111 sau avariate. De asemenea, KG 53 a pierdut 12 membri ai echipajelor uciși, doi răniți și într-o primă fază, patru membri ai echipajelor care s-au parașutat și au fost luați prizonieri pe uscat. Alți cinci germani s-au parașutat și au fost salvați de vase britanice, ridicând numărul total al prizonierilor la nouă. Pierderile relativ scăzute ale grupului în fața atacurilor britanice s-au datorat în principal
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
sau avariate. De asemenea, KG 53 a pierdut 12 membri ai echipajelor uciși, doi răniți și într-o primă fază, patru membri ai echipajelor care s-au parașutat și au fost luați prizonieri pe uscat. Alți cinci germani s-au parașutat și au fost salvați de vase britanice, ridicând numărul total al prizonierilor la nouă. Pierderile relativ scăzute ale grupului în fața atacurilor britanice s-au datorat în principal determinării în luptă a avioanelor de escortă din ZG 26. Această escadrilă de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
109, pilotul său de doar 22 de ani, Gerhard Mueller, fiind ucis. În urma atacului comun al piloților RAF Crossley, Karol Pniak și Alan a mai fost doborât un Bf 109. Pilotul, Walter Blume, a fost grav rănit, dar s-a parașutat și a fost luat prizonier de britanici. Sorții luptei s-au întors în scurt timp împotriva britanicilor, iar avioanele pilotate de Crossley (victorios în angajamentul anterior), de Grunne și Pearce au fost doborâte. Toți cei trei piloți au reușit să
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Basarabia, în spatele trupelor române. În realitate, mișcarea de partizani sovietică în Basarabia, în cel de al doilea război mondial, n-a existat. Unele acțiuni armate răzlețe care au fost semnalate în spatele frontului român au constituit acțiuni ale trupelor speciale sovietice parașutate într-o formă sau alta. Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial în 1945, Basarabia revine sub ocupație sovietică, situație în care se va afla până în 1991. Uniunea Sovietică organizează aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care se subordonează autorităților
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
de către Germania în Palestina a câtorva parașutiști germani (din rândurile templierilor protestanți expulzați din Palestina) și arabi (Hassan Salame, Abdul Latif) care urmau să execute acțiuni de sabotaj împotriva populației evreiești și a regimului mandatar în Palestina. Ei au fost parașutați în zona Ierihon. Ex-muftiul a apelat , de asemenea, la autoritățile din Italia, Bulgaria și Ungaria, cerând să anuleze permisele de plecare a unor evrei în Palestina, cu recomandarea de a-i deporta mai degrabă în Polonia, care era aflată atunci
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
de la el cele dorite), i-a condus pe anchetatori la aplicarea de presiuni psihologice. Zissu avea un singur fiu, pilot în aviația britanică, care căzuse pe frontul din Africa de Nord, în timpul celui de al II-lea război mondial. Când parașutistul Trachtenberg, parașutat în spatele frontului în România, i-a comunicat, în numele comandamentului britanic, vestea căderii fiului, Zissu s-a recules o clipă și apoi a spus: "Domnilor, să continuăm ședința". Anchetatorii de la Securitate i-au prezentat lui Zissu o scrisoare plastografiată, "scrisă" de
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
de la vest de Terbourba. Unele dintre unitățile britanice au suferit în aceste lupte pierderi de până la 75% din efective. Între timp, în zona de luptă au sosit unitățile de parașutiști britanici. Batalionul al 2-lea de parașutiști britanici au fost parașutați pe 3 decembrie lângă aeroportul și orașul Depienne, la aproximativ 48 km sud de Tunis („Operațiunea OUDNA”) cu misiunea de a distruge avioanele de bombardament în picaj Stuka, care susținuseră foarte eficient defensiva germană. Britanicii au fost parașutați într-o
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
au fost parașutați pe 3 decembrie lângă aeroportul și orașul Depienne, la aproximativ 48 km sud de Tunis („Operațiunea OUDNA”) cu misiunea de a distruge avioanele de bombardament în picaj Stuka, care susținuseră foarte eficient defensiva germană. Britanicii au fost parașutați într-o zonă în care era cantonat un batalion italian de bersalieri experimentați. Radio Roma a relatat că bersalierii au luat 300 de prizonieri dintre parașutiștii britanici. Britanicii în schimb au raportat că parașutiștii au luptat cu parașutiștii germani, sprijiniți
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
au dus la o creștere a interesului Aliaților pentru situația din Iugoslavia și schimbarea politicii față de această regiune, inclusiv din punct de vedere al operațiunilor aeriene. În septembrie 1943, la cererea lui Churchill, generalul de brigadă Fitzroy Maclean a fost parașutat la cartierul general al lui Tito de lângă Drvar pentru a deschide un birou de legătură permanent și oficial cu partizanii. În vreme ce luptătorii regaliști - cetnicii - mai erau aprovizionați sporadic, partizanii au primit cea mai mare parte a ajutorului aliaților. Mai mult
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
că numeroși localnici s-au alăturat mișcării de rezistență antinazistă, iar restul populației a sprijinit în mod pasiv partizanii. După o vreme, specialiștii NKVD, SMERȘ și GRU au început să instruiască grupuri speciale - comandouri ale forțelor speciale - care au fost parașutate în spatele liniilor inamice. Cei recrutați în aceste grupuri erau de obicei voluntari din rândurile armatei regulate, a trupelor ministerului de interne dar și din rândul sportivilor de performanță sovietici. După ce ajungeau în spatele liniilor inamice, aceste grupuri luau legătura cu formațiunile
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au început organizarea unităților de partizani chiar de a doua zi după emiterea primelor directive date de la centru. După unele estimări sovietice, în august 1941, luptau deja 231 de detașamente de partizani în spatele liniilor inamice. Până la sfârșitul anului 1941, fuseseră parașutate în sprijinul partizanilor din Belarus peste 437 de comandouri speciale cu peste 7.200 de luptători. Totuși, odată cu înaintarea liniei frontului spre est, condițiile aprovizionării unităților de partizani s-au înrăutățit continuu până în martie 1942. Una dintre cele mai mari
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
sub ocupația nazistă. Partizanii sovietici au operat și în statele baltice. În Estonia, partizanii au luptat sub conducereaq lui Nocolai Karotamm (un lider comunist al RSS Estoniană). Grupurile care acționau în Estonia erau puțin numeroase, în principal formate din personal parașutat din teritoriile controlate de comuniști. În Letonia, partizanii au fost controlați la început de cartierele generale belaruse sau ruse, pentru ca din ianuarie 1943 să se afle sub comanda directă a cartierului general de la Moscova, sub conducerea directă a lui Arturs
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]