639 matches
-
îndreaptă lumea contemporană scăpată din frâul bunului simț, coborâtă la nivelul satisfacțiilor primare ale instinctului de reproducere? Dramaturgul Tudor Popescu propune spectatorilor câteva idei fundamentale, de reținut pentru receptarea deplină a pulsului moral, a dezbaterii de actualitate cu un fundal parabolic. Personaje, amintind cu limpezime de «eroi» de tristă amintire ai istoriei contemporane se înfruntă și se confruntă într-o luptă demitizatoare și ucigașă, pentru supremație, putere, pentru impunerea legilor nescrise ale decrepitudinii morale." (Daniela Cristescu, Viața studențească, 19 iunie 1985
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Ele erau grupate în 4 turele duble, montate două în prova și două în pupa navei. Rata nominală de tir era de 2 proiectile/minut/tun. Viteza inițială a proiectilului era de circa 780 m/s, iar traiectoria era puternic parabolică, fapt ce făcea aceste proiectile deosebit de periculoase pentru punțile adversarilor, și mai puțin pentru centurile cuirasate. Nava a fost echipată cu cele mai moderne echipamente disponibile în anii '20, incluzând directoare de tir prismatice, mașini de calcul "Mark V Dreyer
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
închide orificiul de admisie sau de evacuare în chiulasă cu partea tronconică al acestuia și care la suprafața de etanșare are unghiuri diferite (30° - 45°). Această parte tronconică se așază pe scaunul supapei în chiulasă. Talerul supapei are o formă parabolică spre tija supapei pentru a permite gazelor să treacă cu minimă rezistență pe lîngă aceasta. Talerul poate fi după felul supapei de mai multe forme spre exteriorul său: cu taler plan, taler concav, taler convex. Tija supapei, are o formă
Supapă (motor) () [Corola-website/Science/314590_a_315919]
-
Un alt avantaj îl reprezintă faptul că suprafața absorbantă fiind mereu perpendiculară pe direcția razelor solare, energia absorbită este aproape constantă în cursul zilei. Tehnologia utilizată la fabricarea acestui tip de colector este asemănătoare celei de la centralele termice cu jgheaburi parabolice. Elementul absorbant trebuie să capteze cât mai bine radiația solară, atât cea directă cât și cea difuză, și să o transforme în căldură. În același timp căldura cedată sub formă de radiație să fie cât se poate de mică. În
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
decât un fel / de mâini barbare care mulează cerul să își / trezească sorii toți lapții pentru noi." («Laptele» - AID, 56 sq.)» (TGrp, 427). După același critic, dincoace de anul 1970, Ioan Alexandru rafinează „geologicul convulsiv“ din creația anterioară, alegoricul, elementarul, parabolicul, „problematica ființei“ etc., punându-le sub pecetea spiritului, Logosului. „Limbul“ noii etape a creației poetice a lui Ioan Alexandru se revelează în toposul "pustiei", al „Pustiei Umblătoare“, nisipos labirint rotativ, „cu dinamica argintului viu“: "Cine are Pustia e mort, / Cine
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
e în fracție continuă, calculându-i valoarea cu 12 zecimale exacte. A utilizat cisoida lui Diocles ca model pentru verificarea metodelor de integrare, iar în 1714 a descris curba denumită ""cârja"", ca loc geometric al extremității subnormalelor polare la spirala parabolică. I se atribuie enunțarea, în 1716, a unei teoreme despre cerc, care îi poartă numele (teorema lui Cotes). Lui Cotes i se mai atribuie lucrări din optică, despre căderea corpurilor, despre mișcarea pendulului, mișcarea proiectilelor.
Roger Cotes () [Corola-website/Science/326904_a_328233]
-
ore pe zi, în special materiale de propagandă, cei mai mulți români alegând să urmărească emisiunile televiziunilor din statele vecine (Bulgaria, Serbia, Ungaria sau Uniunea Sovietică), în zonele în care semnalul acestora era suficient de puternic, folosind antene artizanale sau mici antene parabolice. Aproape că nu existau computere personale la populație, în întreprinderile de stat existând un număr redus de calculatoare, folosite în producție. S-au făcut investiții în industrie fără nicio preocupare pentru protecția mediului. Nivelurile de poluare erau foarte crescute chiar
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
făcându-i sa se miște într-un sens și invers, creând curenți oscilanți în antenă. Antenele pot conține, de asemenea, elemente, sau suprafețe reflectoare, sau directoare, care nu sunt conectate la emițător sau receptor, cum ar fi elementele pasive, reflectoarele parabolice sau horn, care se utilizează pentru direcționarea undelor radio, într-un fascicul sau orice alt model de radiație. Antenele pot fi proiectate pentru a transmite sau a recepționa undele radio în toate direcțiile în mod egal (antene omnidirecționale), sau pentru
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
antene au fost construite în 1888 de către fizicianul german Heinrich Hertz în experimentele sale de pionierat pentru a dovedi existența undelor electromagnetice prezise de teoria lui James Clerk Maxwell. Hertz a plasat antene dipol în punctul focal al unui reflector parabolic, atât pentru emisia cât și pentru recepția undelor radio. Rezultatele cercetărilor lui au fost publicate în "Annalen der Physik und Chemie" (vol. 36, 1889). Aceeași antenă poate fi folosită fie ca antenă de emisie, fie ca antenă de recepție, însă
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
este o variabilă aleatoare cu distribuție normală cu deviație standard 1 și valoarea așteptată μ atunci Polinoamele Hermite pot fi exprimate sub formă de caz particular al polinoamelor Laguerre. Polinoamele Hermite pot fi exprimate drept caz particular al funcțiilor cilindrului parabolic. unde formulă 50 este funcția hipergeometrica confluenta a lui Whittaker. Analog, unde formulă 53 este funcția hipergeometrica confluenta a lui Kummer. Polinoamele Hermite din teoria probabilităților satisfac egalitatea unde " D" reprezintă derivarea în raport cu "x", iar exponențială este interpretată prin dezvoltarea în serie
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
and form an orthonormal basis of "L"(R). This fact is equivalent to the corresponding statement for Hermite polynomials (see above). The Hermite functions are closely related to the Whittaker function (Whittaker and Watson, 1962) formulă 71: and thereby to other parabolic cylinder functions. The Hermite functions satisfy the differential equation: This equation is equivalent to the Schrödinger equation for a harmonic oscillator în quantum mechanics, șo these functions are the eigenfunctions. Following recursion relations of Hermite polynomials, the Hermite functions obey
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
în 1635, cu o versiune corectată apărută în 1653. Cavalieri a utilizat primul coordonatele polare pentru a rezolva o problemă legată de aria din interiorul unei spirale a lui Arhimede. Ulterior, Blaise Pascal a utilizat coordonate polare pentru calculul arcelor parabolice. Sir Isaac Newton a examinat și el transformările în coordonate polare, pe care le-a denumit "Al șaptelea mod; pentru spirale", și nouă alte sisteme de coordonate. În periodicul "Acta Eruditorum" (1691), Jakob Bernoulli a folosit un sistem cu un
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
sticlă se obțin o serie întreagă de bunuri: piscine, căzi, butoaie, chiuvete, cădițe de duș, blaturi de bucătărie, glafuri de fereastră, bărci și catarge pentru bărci, hidrobiciclete, elemente de caroserie și rezervoare de carburant pentru autovehicule, fuselaje de planoare, antene parabolice, tobogane de joacă pentru copii. Alte utilizări în construcții: vată de sticlă (ca izolator termic) plasă cu fibră de sticlă (ca element de fixare a izolațiilor termice exterioare din polistiren expandat), tapet din țesătură de fibră de sticlă (pentru hoteluri
Fibră de sticlă () [Corola-website/Science/314965_a_316294]
-
utilizarea energiei radiației concentrate într-un spațiu restrâns, sau utilizare fără concentrare. Aceste centrale utilizează oglinzi concave pentru a concentra razele solare pe suprafața absorbantă. Oglinda sau suprafața absorbantă își vor modifica orientarea în funcție de poziția soarelui. Centralele solare cu jgheaburi parabolice colectează energia cu oglinzi distribuite pe suprafețe mari ce concentrează radiația pe suprafețe absorbante situate în centrul focal al fiecărei oglinzi, pe când cele cu turn, toate oglinzile au același punct focal situat în turn. În diverse studii realizate spre exemplu
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
a combustibililor convenționali din termocentrale. În centrale solare independente, oscilațiile datorate condițiilor atmosferice pot fi compensate cu ajutorul unor rezervore de înmagazinare a căldurii, sau utilizând purtători de energie alternativă. Câmpul de colectoare ale centralei este compus din mai multe jgheburi parabolice sau colectoare Fresnel legate în paralel și numite concentratoare liniare. Construirea de câmpuri de colectoare paraboloide este deasemenea posibilă, dar vizavi de concentratoarele liniare sunt foarte costisitoare. În ceea ce privește instalațiile cu jgheburi parabolice acestea sunt deja în exploatare comercială. În câmpul
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
ale centralei este compus din mai multe jgheburi parabolice sau colectoare Fresnel legate în paralel și numite concentratoare liniare. Construirea de câmpuri de colectoare paraboloide este deasemenea posibilă, dar vizavi de concentratoarele liniare sunt foarte costisitoare. În ceea ce privește instalațiile cu jgheburi parabolice acestea sunt deja în exploatare comercială. În câmpul de colectoare se produce încălzirea unui agent termic care poate fi ulei mineral sau abur supraîncălzit. La instalațiile cu ulei se poate atinge o temperatură de până la 390°C care într-un
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
500°C. Aburul astfel generat este colectat și alimentează o turbină cu aburi la care este cuplat un generator de energie electrică. Avantajul acestui tip de centrale constă în faptul că utilizează în parte tehnologie convențională disponibilă. Colectoarele cu jgheaburi parabolice sunt constituite din oglinzi lungi curbate transversal pe un profil de parabolă concentrând fluxul radiației solare pe un tub absorbant situat în linia focală. Lungimea acestui tip de colectoare este cuprinsă în funcție de tip între 20 și 150m. Tubul absorbant este
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
de borosilicat rezistent la acțiuni mecanice și chimice fiind acoperit de un strat antireflectorizant. Între cele două tuburi este creat vid pentru a reduce pierderile prin convecție. Energia radiației solare este transformată în energie calorică și cedată agentului termic. Oglinzile parabolice sunt așezate de regulă în rânduri una după alta pe direcția N-S. Având un singur grad de libertate, rotația în jurul axei focale. Încă din anul 1912 s-au utilizat colectoare cu jgheaburi parabolice de către firma Shumann und Boys pentru
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
calorică și cedată agentului termic. Oglinzile parabolice sunt așezate de regulă în rânduri una după alta pe direcția N-S. Având un singur grad de libertate, rotația în jurul axei focale. Încă din anul 1912 s-au utilizat colectoare cu jgheaburi parabolice de către firma Shumann und Boys pentru generarea de aburi necesari acționării unei pompe de 45kW în Meadi/Egipt. Colectoarele aveau o lungime de 62m și acopereau o suprafață de 1200m² Între 1977 și 1982 au fost puse în funcțiune în
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
de aburi necesari acționării unei pompe de 45kW în Meadi/Egipt. Colectoarele aveau o lungime de 62m și acopereau o suprafață de 1200m² Între 1977 și 1982 au fost puse în funcțiune în SUA instalații pilot utilizând colectoare cu jgheaburi parabolice. În 1981 a fost pusă în funcțiune o instalație pilot de producere energie electrică de 500kW la European Test Centre for Solar Energy Applications din Plataforma Solar de Almería situat la marginea deșertului desierto de Tabernas Exploatarea comercială a acestui
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
Tabernas Exploatarea comercială a acestui tip de centrale a început în anul 1984 în SUA în deșertul Mojave din California. Cele 9 centrale "SEGS' = Solar Electricity Generation System" au o putere instalată totală de 354 MW. În colectoarele cu jgheaburi parabolice cu o lățime de 6m și o lungime de până la 180m se poate atinge o temperatură de 400°C. Randamentul centralei este de 14% și asigură energia necesară pentru cca 200000 locuințe. În luna iunie 2007 s-a dat în
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
centrale similare în Maroc, Algeria, Mexic și Egipt. Din anul 2006 se află în stadiu de construcție centrala Andasol 1 de 50MW, în prezent cea mai mare din Europa, proiectată de firma Solar Millennium O dezvoltare a tehnologiei cu jgheaburi parabolice o reprezintă așa numitele colectoare cu oglinzi Fresnel. În acest caz în locul unei oglinzi parabolice se utilizează mai multe fâșii de oglinzi plane situate toate la nivelul solului și care se pot roti în jurul razei longitudinale pentru a putea fi
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
de construcție centrala Andasol 1 de 50MW, în prezent cea mai mare din Europa, proiectată de firma Solar Millennium O dezvoltare a tehnologiei cu jgheaburi parabolice o reprezintă așa numitele colectoare cu oglinzi Fresnel. În acest caz în locul unei oglinzi parabolice se utilizează mai multe fâșii de oglinzi plane situate toate la nivelul solului și care se pot roti în jurul razei longitudinale pentru a putea fi orientate câte una astfel ca să reflecte radiația solară în direcția tubului absorbant, în spatele căruia se
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
se află o altă oglidă liniară cu rol de concentrare a fascicolelor primite de la oglinzi într-o linie cât mai subțire. Acest concept este în faza de testare. Acest mod de construcție îmbină principiul de funcționare al colectoarelor cu jgheaburi parabolice cu cu cel al centralelor cu turn, dar renunțând atât la oglinzile curbate cât și la dispozitivele de orientare cu mai multe grade de libertate rămânând doar construcția modulară. Utilizând oglinzi plate ușor de construit se scontează pe un preț
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]