163 matches
-
Iisus de aramă atârnat de cruce ca o picătură de marginea robinetului, resturi de veșminte ale sfinților căzând de pe ornamentele cioplite, o mierlă care se odihnea de ploaie pe o grindă, agenții poliției secrete pe o banchetă uzată, și un paracliser clipind spre noi din ochii lui de tucan. Pesemne că, acum când nu mai locuiește nimeni în pensiune, zeci de taxiuri or fi venind de la Sintra cu farurile aprinse în dezordinea pinilor, ca să reverse în hotel grupuri de americance centenare
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
mi sterg, înghesuit printre ceilalți, la slujba de seară, câte un strop al lepădărilor mele. De ce, nu știu, dar ceea ce mântuie e neapărat al nostru, iar ceea ce mă bântuie e numai al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea, din frunte, și
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
Emil Nicolae Cu siguranță că paracliserul din Vlădiceni nu e atât de celebru ca Raymond Chandler care a observat că „trei lucruri nu pot fi întrunite niciodată: iubita, ora și locul, cum a spus Browning, poetul nu pistolul” în schimb el a reușit să însăileze cu
În zonă (9) by Emil Nicolae () [Corola-journal/Imaginative/5237_a_6562]
-
intrăm înăuntru dacă vrem să ajungem afară". Apoi, ca într-o mirabilă continuitate de idei, Drama inversului fatidic în teatrul Sorescian, și aceasta de citit, sub semnătura lui Toma Grigorie. Despre evadarea în sus și plonjarea în sine, despre Iona, Paracliserul și Răceala, despre Vărul Shakespeare și Pluta Meduzei, despre Există nervi, A treia țeapă, Luptătorul pe două fronturi și Casa evantai. Citim recunoscători cu bucuria imensă de a fi fost ca și de față la scrierea lor și la jucarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
în 1991, la "Casandra" (pentru care a luat și Premiul UNITER pentru debut), la Vizita bătrînei doamne de Dürrenmatt la "Bulandra", Casa Bernardei Alba de Lorca la Teatrul Național din București unde a continuat cu Roberta Zucco de Koltès și Paracliserul lui Marin Sorescu, pînă la Bărbierul din Sevilla făcut la "Țăndărică", Arta Comediei la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești și recenta premieră cu Nunta lui Krecinski de A.V. Suhovo-Kobîlin pe scena "Amfiteatru" a Naționalului bucureștean. Așa cum se poate observa
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
să-i pui în lumină "spiritualitatea". Totul seamănă cu o tămîiere nepotrivită în cursul căreia, dînd atenție unor calități în dauna altora, schimonosești portretul real al omului, proslăvindu-i imaginea prin intermediul unui portret construit. În realitate, elementul distinctiv al fiului paracliserului din Messkirch a fost o anumită Stimmung, o dispoziție sufletească a cărei undă, căpătată de timpuriu, i-a influențat întreaga existență. Dispoziția aceasta stranie și totuși atît de caracteristică, căreia neamțul, plimbîndu-se prin împrejurimile Freiburgului, obișnuia să-i spună Gelassenheit
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
odinioară. Fremăta de idei și proiecte. Am pus imediat la cale un spectacol pe texte de Marin Sorescu. Am imaginat pe loc un scenariu pe fragmente din volumele de poeme Puntea, La lilieci și Descântoteca și cu câteva pasaje din Paracliserul, Matca, Vărul Shakespeare și Răceala. Nu concepându- l însă ca pe un colaj, ci ca pe un text cu un subiect coerent, unitar, cu o „poveste” proprie, care să includă atât temele operei soresciene, cât și subtilitățile ei stilistice, ironia
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
vînturilor... În ziua aceea, de pocrou, cum îi zic ei pe limba lor praznicului, slujea, ținînd locul preotului, bolnav de gută, Ilvi, un băiețaș de nouă ani spre zece care citea înaintea altarului, evanghelia, ori ce-o fi fost, ținîndu-i-o paracliserul, un bătrîn văduv, casierul cherhanalelor. Îi ținea ceaslovul, fiindcă Ilvi, mult prea slab, nu putea să ridice ușor cu mîinile lui slăbănoage catastiful greu, gros, cu coperți de metal, aurii, cu ce părea a fi aur, dar nu era; însă
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
lemn, dovada că puritatea, orice fel de puritate, credința definitivă în ceva, mergînd pînă la jertfă, le sprijină totdeauna și le întăresc represiunile... * * Ilvi nu știa carte. Așa că recita pe de rost ce scria în ceaslovul ținut în mînă de paracliser, care, din cînd în cînd, întorcea foile, de formă, sau poate că el însuși citea în gînd textul sfînt... De numărat, Ilvi număra doar pe degete; și cînd termina cu cele zece de la amîndouă mîinile, lăsa brusc mîinile în jos
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
atât de devreme dimineața. Se întoarse în casă și încercă să-și concentreze atenția asupra unui caz în care fusese implicat un arhidiacon din Ongar: omul își făcuse o operație de schimbare de sex înainte de a fugi cu iubitul său, paracliserul. Aici exista un material bun pentru o predică; numai dacă ar fi putut găsi un text potrivit în Scripturi... La capătul grădinii, Eva Wilt îi urmări retragerea și se gândi ce să facă. în starea în care era acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
preotului Constantin Cosma. Tatăl a fost unul dintre organizatorii muzeului. Ca recompensă, comuniștii l-au băgat la pușcărie, legându-și grea povară de gât. Părintele a alergat peste tot pentru recuperarea obiectelor care au aparținut familiei Creangă. Spre necazul lui, paracliserul Turcu a tăiat picioarele mesei de zestre a Smarandei ca să aprindă focul pentru tămâie în altar. «Până prin 1930, Creangă trecea drept un popă răspopit, care umbla pe dealu’ ista cu lăutarii după el, da’ să nu scrieți asta...» Întors la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
zîmbet. De cealaltă parte a automobilului, Julius Închidea portiera și o ruga să se grăbească fiindcă probabil Începuse slujba. Bum, bum, bum, totul răsuna În biserica aproape goală. Cineva se Împiedica de banca lor, chiar la intrare și bum, un paracliser care Întârziase trîntea grăbit o ușă și bum. Erau sunete care veneau Întotdeauna de departe și biserica părea mult mai mare decît era În realitate. CÎnd auzea bum, În spate, Julius se Întorcea și o vedea Întotdeauna pe bătrînica În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de bunătate și schimba priviri pline de Înțeles cu Sfîntul Matei, preferatul ei dintre cei doisprezece apostoli din piatră rece care o Înconjurau cu austeritate. Din cînd În cînd se auzea glasul grăbit al preotului pronunțînd cuvinte latinești sau clopoțelul paracliserului și Julius Îi făcea semn să urmărească slujba cum se cuvine. El se ruga cu cartea deschisă În față, avea un liturghier cu scoarțe de sidef și ferecătură de aur, cadou primit la prima Împărtășanie de la mătușa Susana, Împreună cu trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imagini ale unor salvări miraculoase din mijlocul unor furtuni sau vârtejuri, trombe marine, maelström-uri. El ne-a condus În sacristia unei alte biserici, plină cu niște mobile mari mirosind a jacaranda. „Pe cine reprezintă tabloul acela”, Îl Întrebă Amparo pe paracliser, „pe Sfântul Gheorghe?” Paracliserul ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
miraculoase din mijlocul unor furtuni sau vârtejuri, trombe marine, maelström-uri. El ne-a condus În sacristia unei alte biserici, plină cu niște mobile mari mirosind a jacaranda. „Pe cine reprezintă tabloul acela”, Îl Întrebă Amparo pe paracliser, „pe Sfântul Gheorghe?” Paracliserul ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunt degetele de la mână, iar cu două mâini ai numărul acela sacru, și anume zece, și se Înțelege că până și poruncile sunt zece, altfel, dacă ar fi douăsprezece, când preotul ajunge la ultimele două trebuie să Împrumute și mâna paracliserului. Acum ia trupul și socotește toate cele care cresc din trunchi, brațe picioare, cap și penis sunt șase, dar pentru femeie sunt șapte, de-aia mi se pare că printre autorii tăi șasele n-a fost deloc luat În serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spovedise și împărtășise, în biserica deschisă, oamenii și în cele din urmă, la insistențele disperate ale preotesei ce-și lăsase în gară bagajele și copiii pentru a-1 recupera, își lăsă epitrahilul, plecând și el după ce în mers lăsă vorbă paracliserului să ascundă în locuri mai ferite evanghelia, vasele sfinte ale proscomidiei și argintăria de pe masa altarului... Spre deosebire de cei plecați în ultimele zile când se aruncau în aer ultimele poduri de peste Prut, în voia întâmplării și stăpâniți de panică, noi plecam
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de mine și sătul, așa sunt. Un autoportret din aceste zile m-ar reda bine hrănit. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când pentru nuvela Șoarecele și pisica, schițam un personaj abrupt și ciudat, eroul lipsit de tată Joachim Mahlke, paracliser, licean, scafandru emerit, purtător al crucii cavalerilor și dezertor, Noinufacemașaceva, cel ce refuza să pună mâna pe armă, ar fi putut să-mi servească drept model, chiar dacă Mahlke avea de luptat cu un măr al lui Adam excesiv de mare, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fac atâta caz de beteșugul lor. Cât a văzut normal, de ce nu și-a pus ceva parale deoparte? Nu are decât o singură mână - se va spune - cu greu își poate găsi de lucru! I s-a oferit slujba de paracliser. A zis că el, care a înghițit fum de pucioasă, nu vrea să înghită acum fum de feștilă și de tămâie! Dar ce-i place lui? Poate doar să se îmbete de Ziua Victoriei și să scuipe, de câte ori trece, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oaspeții. Lumea scrie bilețele cu nume de morți și de vii, apoi le înghesuie sub mâna ei dreaptă. Eu îi scriu că o iubesc, că mâine, negreșit, vin să-i dau "bună dimineața", că noaptea o privesc prin gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea fi nici cârmit, nici oprit, așa că, odată coborât de pe soclu, nu a ocolit nici viii, nici morții, nici măcelăria rivală de peste drum. Între timp, Benjamin cosea. Apoi a sosit preotul, împreună cu paracliserul, pe care eu nu-l cunoscusem până atunci, și un bărbat cu sufletul rănit și o mitralieră, pe care nu-l cunoștea nimeni. Ne-a făcut o propunere surprinzătoare. Cum că, pentru o sumă modică, domnul acela înarmat ne poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Preotul făcu o plecăciune. — Ciudată treabă și cu preoții ăștia care nu-ți vorbesc niciodată, spuse John. — Te-aștepți să le facă plăcere să spună „Grüss Gott“. — Nu-ți răspund niciodată. Ne-am oprit În drum, ca să ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata În pământul proaspăt afânat. Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plăcere să spună „Grüss Gott“. — Nu-ți răspund niciodată. Ne-am oprit În drum, ca să ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata În pământul proaspăt afânat. Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să umple mormântul - presăra pământul egal, ca un grădinar care presară bălegarul. Săparea mormântului părea nefirească În dimineața aceea de mai. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]