1,132 matches
-
din douăzeci și trei septembrie 2006, absența lui Virgil Ierunca. Colosal era în ochii ei orice gest în apărarea celor persecutați și orice alăturare de cuvinte inspirată în plămada căreia intra criteriul moral. Colosal era Bukovski, colosal fusese cândva "zekul paradigmatic", Soljenițîn. Colosal era devotamentul dincolo de mormânt al Nadejdei Mandelștam, colosală empatia Simonei Weil, care se înfometa ca să înțeleagă ce s-a petrecut în lagărele de exterminare. Ultima oară când am auzit-o rostind cuvântul, cu zece zile înainte de intolerabila ei
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să se împlinească într-o fuziune a sufletelor. Această situație existențială de plinătate are origini teologice și mistice îndepărtate: să ne gândim la învățătura paulină despre «Corpul mistic»; pe noi însă ne interesează să ne oprim asupra a două exemplificări paradigmatice prezente în cadrul culturii contemporane: «comunitatea personalistă» a lui Emmanuel Mounier și «grupul în fuziune» a lui Jean Paul Sartre. Comunitatea personalistă este idealul normativ căruia Mounier intenționează să-i dedice orice efort în programul său de «revoluție personalistă și comunitară
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
despre spațiul ipotezelor interpretative exprimate în limbajele semantice cărora cultura contemporană le oferă ample posibilități. Dacă am voi să ne reprezentăm printr-un tablou situația speculativă, așa cum ne apare în concluzia cercetării noastre, am putea spune că pe fundal rămâne paradigmatică realizarea ideală a unei filosofii ca știință riguroasă; pe un al doilea plan se situează conștiința clară a dificultăților inerente logicii unei astfel de filosofii ca știință; în prim plan se profilează discursul semantic al lui «homo viator». Referința la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
subnote” ale unui text de bază (care, însă, „lipsește” din carte), „eseurile despre spiritul ironic în literatură” din volumul După Socrate stau sub semnul unei strategii (auto)ironice. Autorul a adoptat atitudinea și stilul de gândire deduse din modelul, considerat paradigmatic, al paradoxului ironic: socraticul știu că nu știu (care era, de fapt, titlul cărții în varianta ei inițială). B. crede că „știu că nu știu”-ul ironiei socratice „este, axiomatic, sistemul de referință care poate să identifice autenticitatea conceptului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
fi folosită Împotriva unui anumit tip de știință socială reducționistă. Dar, cum eu m-am Întins deja prea mult, las sarcina acestei demonstrații adiționale altora, cărora le dau binecuvântarea mea. Îmi dau seama că, Încercând să fac o expunere puternică, paradigmatică, risc să dau dovadă de aceeași aroganță de care sunt acuzați pe bună dreptate extrem-moderniștii. O dată ce ți-ai confecționat lentile care Îți schimbă perspectiva, este foarte tentant să privești totul prin ele. Cu toate acestea, vreau să pledez nevinovat În fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
redeschide dosarul teoriei "denumirilor corecte", soluționând spinoasa problemă a crizei limbajului prin ceea ce numește "dezbrăcarea de formă". El nu caută forma perfectă, ci adevărul, goliciunea lui, ajungând la o arhiformă, care e "o formă în mișcare" ce tinde să fie paradigmatică. Dinamica stilului eminescian aici își are resortul. El aspiră să prindă în cuvânt viața ("proporția de mișcări în formă"), nu să o ucidă. Stilul său se supune, de aceea, legilor vieții universului, între care a simetriei domină. Subtile considerații face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au scris alți critici spre a determina propriile obiective ale analizei spre a-și găsi astfel "declicul" hermeneutic, cheia deschizătoare a căilor de acces, spre a polemiza din mers și a contura în consens sau în disensiune cu alții portretul paradigmatic al poetului. După ce ne inventariază cele două cărți cu multă atenție la nuanțe și alte repere critice, basarabene (Druță, Damian, Vasilache, Dolgan, Țurcanu, Palladi, Burlacu, Bantoș, Ciocanu, Strâmbeanu, Galaicu-Păun, Lungu) și din țară (de la Marin Sorescu și Nichita Stănescu la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare parte a cărții lui Theodor Codreanu, de la manipularea primei sacrificări a ziaristului incomod până la cunoscuta consfințire a genialității poetului. În mod bizar, repet, debutul "Galaxiei Grama" îndreptățește mitul Eminescu, cimentat în timp cu apariția altor dărâmători de soclu. Mitul paradigmatic e refăcut de opera eponimă, odată cu tipărirea volumului de poezii din 1883, după ce criticul îl întâmpinase elogios în 1870, cu o intuiție incredibilă și va atinge cota maximă cu studiul din 1889. Acest fapt îl îndreptățește pe Theodor Codreanu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conștient (de la 14 ani!) de condiția sa de "victimă sacrificială" de bunăvoie întru stabilirea "adevărului", concept cu prevalență nu doar în operă, eroul și înțeleptul (după modelul Mântuitorului) neputând trăi decât în adevăr. Profesorul Codreanu observă însă că scenariul acesta paradigmatic mioritic avea să se refacă în preajma zilei de 28 iunie 1883, când rivalii liberali și conservatori și-au dat mâna "pe l-apus de soare" pentru a înfăptui "moartea civilă" a celui care apără interesul național lovind în cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu în centralitatea canonului românesc este maladivă pentru națiunea română, iar ca temei și pretext pentru asemenea "concluzii" îi servește cartea Ioanei Bot, Eminescu poet național român, apărută în 2001, în care autoarea insistă în ideea că "un Eminescu paradigmatic și anistoric neschimbător și pururi exemplar pentru toată suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari intelectuali români care, canonizându-l pe Eminescu, n-au văzut în el pe un "frigid", "imobil", "mortificant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
elipsei la forma canonică)." (p. 63) Iată, așadar, nu doar o posibilă explicație a gestului lui Barbu (rimbaldian în esență) de a părăsi poezia, ci și sursa de la care izvorăște dorința unei reinterpretări, pe alte coordonate, în limitele altui orizont paradigmatic. Plecând, așadar, de la contestarea de către Barbu a grilei lovinesciene de lectură, și prin aceasta înțelegând contestarea tuturor celor care au operat ulterior pe materia poetică barbiană cu "instrumentarul cultural lovinescian" (p. 17), Theodor Codreanu trece, în prima parte, în revistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
odată cu publicarea tomului Eminescu în captivitatea "nebuniei" (Editura Universul, Chișinău, 2011), la o analiză lucidă, remarcabil documentată, tranșantă, cu evidente merite în ceea ce privește expresia și tensiunea provenite din eșafodajul dicțiunii ideii, ceea ce atinge, în mod indiscutabil, prerogativele unei cărți de referință, paradigmatică, pentru înțelegerea celui mai discutat, cred, episod din istoria literaturii autohtone, o adevărată pată oarbă în biografia marelui poet. Demersul lui Theodor Codreanu, unul dintre cei mai autentici istorici și critici literari ai contemporaneității, nu se bazează pe negarea contribuțiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi în stare să mă nenorocească pe toată viața și să-mi răpească onoarea" (un om fără onoare își declină cu bună știință eternitatea), constatarea lui Th. Codreanu că Eminescu a refăcut în preajma zilei de 28 iunie 1883 scenariul paradigmatic mioritic al crizei sacrificiale, e imbatabilă. Introducând în demersul său metoda dublului referențial, autorul cercetează cu maximă atenție întâmplările premergătoare momentului când poetul este aruncat în cămeșoiul de forță (bieții "inimici" și câți de-atunci se frâng într-o veselie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în special în primele stadii ale copilăriei. Jerome S. Bruner dezvoltă o teorie a instruirii care să permită prezentarea cunoștințelor astfel încât să fie înțelese de toți copii. El sugerează că există două moduri fundamentale de gândire: modul narativ și modul paradigmatic. În modalitatea narativă mintea se angajează intr-o gândire secvențială, orientată pe acțiune și pe detalii. În modul paradigmatic, mintea transcede aspectele particulare, detaliile, realizând o cunoștere sistematică, categorială. In primul caz gândirea îmbracă aspectul unei povestiri, a unei „scenete
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
cunoștințelor astfel încât să fie înțelese de toți copii. El sugerează că există două moduri fundamentale de gândire: modul narativ și modul paradigmatic. În modalitatea narativă mintea se angajează intr-o gândire secvențială, orientată pe acțiune și pe detalii. În modul paradigmatic, mintea transcede aspectele particulare, detaliile, realizând o cunoștere sistematică, categorială. In primul caz gândirea îmbracă aspectul unei povestiri, a unei „scenete captivante”. In al doile caz, gândirea este structurată în propoziții unite prin operatori logici ( de pe http://en.wikipedia.org
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
predare-Învățare, pe cât posibil Într-un limbaj comun al practicii la clasă. Crearea condițiilor care Încurajează asumarea de riscuri - așa cum se Întâmplă de pildă atunci când un profesor trebuie să „țină” o lecție În fața unui auditoriu. Viziunea incluziunii școlare reprezintă o schimbare paradigmatică și o provocare pe termen mediu și lung, adresată educației școlare pe tot globul. Dacă pentru unele țări schimbarea a Început de mai mult timp (și nu a fost neapărat legată de conceptualizarea - relativ recentă - a acestei idei) altele sunt
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
-
scriitor ocazional: s-a văzut că în planul expresiei, cele mai multe comparații trimit la regimul acvatic. Încă din incipitul romanului, eroina ne apare cu brațul încărcat de flori și tot fragmentul liminar al jurnalului ei (implicit al cărții) construiește o rețea paradigmatică hamletiană: mustrările scriitorului sunt pentru ea la fel de inutile ca mânia cuiva care a bătut din greșeală la o ușă străină, aluzie subtilă la uciderea gratuită a lui Polonius, străpuns de spada lui Hamlet într-un acces de furie dublat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fundamentale de limbă, din perspectivă didactică: 2. Formarea noțiunilor de fonetică și relevanța lor didactică. 3. Formarea și consolidarea noțiunilor de lexicologie și elemente de cultivare a limbii prin lexicologie. 4. Formarea și consolidarea noțiunilor de morfologie. Formarea gândirii structural paradigmatice la elevi. 5. Formarea noțiunilor de sintaxă. Formarea gândirii constitutiv-sintagmatice la elevi. 6. Noțiuni de stilistică și cultivarea exprimării orale și scrise a elevilor. 7. Didactica redactării. 8. Stilistica nivelelor limbii din perspectivă didactică. 9. Operaționalizarea obiectivelor studierii limbii române
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
fără o intensiune științifică precisă, de către V. Goia (1982: 39), deși termenul tehnic proiectare didactică, este propus de R.M. Gagne (și J.L. Briggs) încă din 1975, (1977), care-l considera(u) o cale simplă de corelare a conținuturilor științifice. Tabloul paradigmatic al evoluției terminologiei de specialitate privitoare la proiectarea didactică, așa cum a fost prezentat până aici, apare relativ sărac specialistului, deoarece doar în două dintre lucrările publicate în această perioadă există secțiuni distincte alocate tratării problematicii unităților de predare-învățare și proiectării
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
poate fi refolosit, e bun. Dar, chiar dacă scrie foarte bine, însă nu poate fi folosit la altceva sau nu poate fi separat, nu e așa de bun” (A.G. - femeie, 27 de ani). Poleiala de aluminiu de la ciocolate reprezenta un material paradigmatic pentru comportamentele asociate penuriei. Aceeași femeie (A.G.) a spus că, după ceva timp, când devenea evident că dorința de a colecționa a scăzut, i le-a dat mamei sale, care le-a folosit la învelirea cozilor de ardei atunci când îi
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trebuie să ne mire. Nu neapărat din cauza perceperii diferite a realității, în funcție de amplasamentul social al fiecăruia, ci și datorită diferențierilor subiective în a percepe și prelucra cognitiv ceea ce noi definim apoi a fi o realitate. Ai făcut deja o precizare paradigmatică: cum l-a perceput psihoterapeutul X - însă există și alte „filtre”, biologice sau spirituale, care au influențat „prelucrarea” mea. Indiferent despre ce vorbim, noi o facem întotdeauna despre noi înșine, frazele sunt produsul lumii noastre interne, iar Wittgenstein, în renumitul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în context postmodern, a unei epistemologii a logosului universal, a pozitivismului. Pentru pozitivist, lumea se împarte în ceea ce se poate afirma cu claritate și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ideea că mirosul natural al omului (curat, desigur!) este cel mai plăcut. 2.5. Elemente de paralimbaj Paralimbajul se referă la calitățile vocale care însoțesc de obicei vorbirea. John Fiske precizează că aspectele nonverbale ale vorbirii conțin coduri prozodice și paradigmatice. Elementele prozodice ale limbajului se referă la vorbirea propriu-zisă (cum sunt: durată, înălțimea sunetului, intensitatea acestuia), pe câtă vreme codurile paradigmatice sunt independente de actul vorbirii (de exemplu timbrul vocal personal, calitatea și accentul vocii, emoția, perturbările)90. Deși nu implică articularea
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
referă la calitățile vocale care însoțesc de obicei vorbirea. John Fiske precizează că aspectele nonverbale ale vorbirii conțin coduri prozodice și paradigmatice. Elementele prozodice ale limbajului se referă la vorbirea propriu-zisă (cum sunt: durată, înălțimea sunetului, intensitatea acestuia), pe câtă vreme codurile paradigmatice sunt independente de actul vorbirii (de exemplu timbrul vocal personal, calitatea și accentul vocii, emoția, perturbările)90. Deși nu implică articularea de cuvinte, vocalizările nonverbale repre-zintă o parte esențială a comunicării, din moment ce pot aduce schimbări semnificative la nivel de mesaj
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
unor cauze și indicarea unor direcții de acțiune, în speranța că problemele-situație vor fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a durat câteva secole este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și frustrare. Era nevoie de identificarea problemelor-cauză pentru dificultățile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]