505 matches
-
Nelegiuirii pentru naaseni 242 și Diavolul pentru ofiți, cu toate că Sophia se folosește de el pentru a face să-i ajungă mesajul la cuplul omenesc primordial. În Tratatul Tripartit 243 se aseamănă Diavolului, și este Moluchtas, VÎntul ofidian cel rău În Parafraza lui Sem244. Alți gnostici În schimb cred că Șarpele este Sophia Însăși 245, În vreme ce gnosticii lui Epifaniu, În cartea lor, astăzi pierdută, Evanghelia Evei, consideră că Șarpele i-a dăruit primei femei cunoașterea 246, iar În Ipostaza Puterilor 247 și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întreprindem aici o analiză a narațiunilor mitologice create de William Blake sub influența platonismului lui Thomas Taylor, a experienței vizionare a lui Swedenborg și a filozofiei lui George Berkeley. Prima Carte a lui Urizen (1794) scrisă de Blake este o parafrază liberă a Genezei, combinată cu reminiscențe de mitologie greacă, În care terifianta ființă primordială Urizen joacă rolul creatorului biblic. Urizen, arhitect al universului, este ipostaza urii și disprețului pe care Blake Însuși le Încearcă față de filozofia mecanicistă a lui Newton
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Noua Zeelandă. Din 1989, este redactor la revista israeliană de poezie în limba engleză, „Voices of Israel”. SCRIERI: Povestea peștișorului U, București, 1971; Albăstrica, București, 1972; Exerciții, București, 1976; Țară, țară, primăvară, București, 1979; Vocile metamorfozelor, București, 1980; SOS, Haifa, 1992; Parafraze eminesciene, Rehovot (Israel), 1992; Urs și piatră, București, 1994; Corabia, București, 1996; [Versuri], AMI, 26-37; Jurnalul fericirii mele, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 1999; Șah. Aventuri în lumea de jucărie, Cluj-Napoca, 2000; Albăstrica și alte povești - Bluebell and Other Stories, ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
ortodoxiei că, în comentariile foarte numeroase de care se bucură Aristotel, în epoca de după Damaschin și până spre sfârșitul Evului Mediu în Răsărit, preferințele nu merg spre metafizician, ci spre logician, spre naturalist și cel mult spre etician. Comentariile și parafrazele Patriarhului Fotie, ale lui Ioan Italos, ale lui G, Pachymeres, sau Teodor Metochites stau dovadă. Această înțeleaptă selecție a elementelor asimilabile din cultura antică a scutit ortodoxia de gravele erori ce apasă asupra catolicismului, după cum vom vedea. Și dacă unii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
funcționali la nesfârșit. E limpede însă că funcționarea se întrerupe uneori și ceva neînchipuit cere socoteală - alta decât și cea aritmetică, și cea juridică fondată pe ea. Căci orice socoteală nesocotește păgubirea infinitului de dreptul suveran de intervenție (o simplă parafrază la mallarméeanul "jamais un coup de dés n'abolira le hasard"). Calculul însuși maschează majestatea incalculabilului prin gârbova virgulă, codoașa libidinoasă ce caută să drămuiască amplul flux și reflux al unei împreunări promiscui prin interpunerea categoriei cantitate ascunse în cocoașa
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Optatus din Mileve care îi combate pe donatiști, dar, fiind compus sub forma unui cînt, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, el trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel mai vechi (a trăit probabil la începutul secolului al V-lea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel mai vechi (a trăit probabil la începutul secolului al V-lea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului ar fi opera lui Ciprian din Gallia, personaj extrem de obscur, din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Gallia primelor decenii ale secolului al V-lea: paralelele textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic, cu o structură organică, ci mai degrabă format dintr-o serie de șapte poeme separate. Poetul a folosit un text biblic anterior versiunii lui Ieronim și și-a luat mai multe libertăți
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Prudentius și Paulinus de Nola; totuși, prozodia și metrica sînt deseori defectuoase, nemairespectînd regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. în ansamblu, pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice, care e mult mai puțin liberă decît la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum sînt Sedulius, Draconțiu, Avitus și Arator. Bibliografie. Ediție: CSEL 23, 1, 1891 (R. Peiper). Studii: J. Fontaine
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. în ansamblu, pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice, care e mult mai puțin liberă decît la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum sînt Sedulius, Draconțiu, Avitus și Arator. Bibliografie. Ediție: CSEL 23, 1, 1891 (R. Peiper). Studii: J. Fontaine, Naissaince de la poésie..., cit. 2. Endelehius Severus Sanctus Endelehius, probabil prieten cu Paulinus de Nola și născut în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
introduce în text și elemente relevante din istoria lui Cristos, care au o semnificație importantă pentru oameni. Așa cum făcuse deja Iuvencus, și Sedulius își construiește narațiunea pe baza Evangheliei după Matei și o completează cu celelalte, chiar dacă nu scrie o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decît Iuvencus; povestirea sa este vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, e înflorită, armonioasă și amplă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său, iar cea de-a treia, trimisă unui important funcționar din Roma, un anume Partenie, nepot al lui Ennodius, este scrisoarea amintită mai sus în care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna. Arator vrea să urmeze vechea practică a parafrazei în versuri a textului sacru și, concomitent, să sublinieze semnificația lui spirituală (într-adevăr, cunoaște bine cele trei niveluri de semnificație: istorică, morală și tipică). Interesul pentru interpretarea spirituală predomină, deoarece numai cîteva pasaje sînt efectiv parafrazate; altele sînt omise
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
altele sînt omise, rezumate sau amintite, poetul insistînd asupra alegoriei și, mai ales, asupra simbolisticii numerelor. Surprinzătoare este structura poemului lui Arator. Poetul a împărțit textul lui Luca în pericope pe care le-a rezumat în proză; apoi a compus parafrazele în versuri ale acestor rezumate. Astfel, narațiunea neîntreruptă din Fapte a devenit o înșiruire de episoade (circa patruzeci în total, fiecare avînd cam cincizeci de versuri). Primul cînt este dedicat faptelor lui Petru, iar al doilea faptelor lui Pavel, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum sînt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sînt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi și de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera e precedată de o prefață în proză unde poetul, adresîndu-se unui episcop prieten, enunță principiile pe care le-a respectat în timpul compunerii scrierii. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sînt scrisori propriu-zise, ci doar exerciții de stil (de exemplu, II, 216, care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, scrisorile lui Isidor sînt destinate în general publicării, și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mîntuire. în cursul secolului al IV-lea sînt înlocuite aproape toate imnurile mai vechi și se dezvoltă o bogată producție nouă, influențată, așa cum reiese
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
medicinei de origine română născut la București În 1915: Johann Martin Honigberger, médecin et aventurier de l’Asie, L’Harmattan, coll. „Acteurs de la science”, Paris, 2003 (octombrie), 110 p. În pofida intenției lăudabile, el nu aduce practic nimic nou, fiind o parafrază largă, nu Întotdeauna exactă, a memoriilor lui Honigberger. Neputând introduce aici eventuale referințe, trimit la recenzia pe care am publicat-o În Bulletin d’Études Indiennes, vol. 21, Paris (2003). Despre Honigberger și istoria descoperirii religiei lui Buddha În Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
2001; Grădina lui Athis, Pitești, 2002. Ediții: Marin Bucur, I. L. Caragiale. Lumea operei, Pitești, 2001; Costache Olăreanu, Fals tratat de petrecere a călătoriei, Târgoviște, 2003. Repere bibliografice: Ionel Necula, Ștefan Ion Ghilimescu și plăcerile lecturii, CNT, 1997, 52; Nicolae Oprea, Parafraza criticului, „Calende”, 1997, 9-12; Teodor Vârgolici, „Figuri ale romanului”, ALA, 1997, 373; Teodor Vârgolici, „Figuri ale imaginarului poetic”, ALA, 1999, 465; Simion Bărbulescu, Starea de vis a limbajului, LCF, 1999, 36; Teodor Vârgolici, Comentarii eminesciene, ALA, 2000, 547; Tudor Cristea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
ne depăși pericolul dispariției ca specie, spre care ne Îndeamnă propria necumpătare. Dimpotrivă, astăzi, mai mult ca oricând, posibilele conflicte care să pună În pericol, global, omenirea sunt generate de faliile Între religii și culturi. Mai degrabă am putea subscrie parafrazei propusă de Gilles Lipovetsky În „Amurgul datoriei” după care „Secolul XXI va fi moral sau nu va mai fi deloc”. Într- adevăr, acest Început de mileniu se confruntă cu probleme deosebit de grave ce nu par să-și găsească rezolvarea fără
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
conștient de propriile prejudecăți și poate să-și modifice opiniile; evită reacțiile premature sau emotive pentru a nu pune în defensivă vorbitorul; nu creează emoții negative și nu pune presiune pe vorbitor prin utilizarea unui ritm alert în timpul interviului; folosește parafrază și rezumă; pune întrebări și cere detalii dacă nu înțelege sensul mesajului; verifică acuratețea ascultării prin clarificarea nelămuririlor imediat ce apar; verifică impresiile și concluziile; asigură feedback; sprijină vorbitorul în exprimarea ideilor prin încurajări verbale, gesturi și prin privire; ia notițe
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
această situație se află periochae la Titus Livius. CÎnd s-a conservat și textul de bază, excerptele pot fi uneori utile, dacă sînt extrase dintr-o recensio mai bună. Pentru Caracterele lui Teofrast, excerptele transmise sînt folositoare În stabilirea textului. Parafraza (id est redarea În proză a unui text În versuri) furnizează de asemenea mărturii de tradiție indirectă. De pildă, din opera lui Babrius, s-au păs trat fabule atît pe cale directă (În versuri), cît și indirect, În proză. Parafraza e
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
textului. Parafraza (id est redarea În proză a unui text În versuri) furnizează de asemenea mărturii de tradiție indirectă. De pildă, din opera lui Babrius, s-au păs trat fabule atît pe cale directă (În versuri), cît și indirect, În proză. Parafraza e În mod evident mai tîrzie, dar se poate dovedi folositoare pentru stabilirea textului originar În versuri. Lykofron (poet grec din secolul al II-lea Î.H.) a scris, probabil, o tragedie intitulată Alexandra sau Casandra, plină de profeții și
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pentru stabilirea textului originar În versuri. Lykofron (poet grec din secolul al II-lea Î.H.) a scris, probabil, o tragedie intitulată Alexandra sau Casandra, plină de profeții și, În consecință, mai degrabă obscură. S-a păstrat numai printr-o parafrază tîrzie (de pe la 1000 d.H.), compusă de Învățatul bizantin Ioannes Tzetzes. Imitațiile, În măsura În care pot fi identificate, furnizează informații despre textul originar. Un pasaj din Istoria animalelor, tratatul de zoologie al lui Aristotel, a fost folosit de Pliniu cel Bătrîn În Naturalis
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
în ordinea umanului lanțul generațiilor, armonizator și stimulator de energii. În fine, primele cărți profilează și principala temă a operei ulterioare: erosul. Acesta capătă statut de exclusivitate în Cântarea cântărilor (1973), volum-cheie al întregii creații a lui C. E o parafrază la cartea biblică omonimă, în direcția esențializării erosului și, întrucâtva, a autohtonizării (prin tangențe la mitul Zburătorului). Frenezia originalului apare nu temperată, dar transmutată din registrul senzual în cel spiritual, fără a permite totuși să se vorbească aici de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]