106 matches
-
care s-au raportat la ele de pe pozițiile logicii clasice au încercat rezolvarea sau depășirea lor, prin aflarea unei soluții, pozitive sau negative. "A rezolva sau a depăși un paradox dat înseamnă a dovedi că el se reduce la un paralogism sau a scoate în evidență acceptabilitatea concluziei sale"814. Uneori, o astfel de soluție pare imposibilă, gândirea rămânând în încurcătură. Este cazul aporiilor, cum ar fi paradoxul Mincinosului sau paradoxul lui Russell. Logica paraconsistentă este o salvare pentru situațiile în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
își păstra întreaga vigilență în privința posibilităților mereu reînnoite de dramă inseparabilă a coexistenței între corpuri politice și religioase eterogene 12. Orbirea sau indiferența lui Hayek față de anumiți factori majori ai condiției noastre politice ține în ultimul rând poate de un paralogism destul de simplu și foarte răspândit. Hayek socotește ca deja dobândit lucrul în chestiune; el ia ca punct de plecare ceea ce, în cel mai bun caz, nu poate fi decât concluzia. Mai precis, pentru a vedea survenind ordinea spontană a acțiunilor
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
al cărei roman Sfinx Întrebuințează În scopuri proprii o tehnică utilizată de autorul lui Mad about the Boy: ambiguizarea identității sexuale a protagonistului Unul dintre scriitorii contemporani În a căror scriitură fierb ca Într-o poțiune magică voodoo anateme artaudiene, paralogisme beckettiene și ionesciene, umori sadiene (sau pur și simplu sadice) este Valère Novarina. Dacă așa stau lucrurile, pretenția postmodernă enunțată de Jean-Franșois Lyotard, de a „reprezenta neîntruchipabilul”, este satisfăcută de Întregul corpus al literaturii enunțiative, de intenția sui-referențială a ei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dominată de raționamente magice, idei de referință și o multitudine de superstiții. Interpretările de factură parapsihologică, autoatribuirea de anumite capacități în acest sens cultivă suspiciozitatea patologică și sentimentul adevărului propriu. Limbajul își păstrează coerența, dar este bizar, cu neologisme și paralogisme intercurente. Rigiditatea afectivă și răspunsurile emoționale paradoxale se alătură binomului hipersensibilitate-detașare și accentuează stranietatea conduitei. Comportamentul e dominat de excentricități, manierisme și bizarerii, fiind variabil nuanțat, iar relațiile interpersonale sunt sărace și superficiale, caracteristice strategiile de evitare a anturajului uman
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes și idealismul dogmatic al lui Berkeley. Secțiunea "Paralogismele rațiunii pure" este o critică implicită a idealismului lui Descartes. Kant susține că nu este posibil să conchizi că 'I' este un obiect ("cogito ergo sum" a lui Descartes) doar din „spontaneitatea gândului”. Kant s-a centrat pe idei pe
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
pentru accesul la formele corecte de gândire urmărite de cercetarea logică. În această fază logica încă mai are de a face cu psihologia deoarece o categorie de cauze ce determină abaterea gândirii de la corectitudine este de natură extralogică, cauze denumite paralogisme ce sunt de competență comună psihologiei și logicii. După detașarea de factorii paralogici, logica își preia mai deplin obiectul mai având de luptat cu a doua categorie de factori care țin într-adevăr de corectitudinea formelor și operațiilor gândirii, anume
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]