350 matches
-
cea mare, de la etajul al optulea, deși proaspăt renovată, Încă mai păstrează aerul de modă veche, cu ferestre care chiar se deschid și o minunată vedere către lac. CÎnd privește afară Îl Întîmpină o vedere uimitoare: sute de taxiuri galbene, parcate ca un stol de păsări pe un ponton de beton, pe lac. LÎngă fiecare taxi, stă un șofer Îndoit de șale pe un covoraș de rugăciune. Cei care fac naveta, la ora asta de vîrf, trec vuind pe lîngă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și dau din cap aprobator. Unul dintre ei arată cu degetul către afișul de deasupra casei de marcat. Toalete afară. Zece minute maxim. Fără camere. Curînd Wakefield se trezește sprijinit de Anton, care Îl conduce către un vechi MG decapotabil parcat În nisip. — Arată exact ca ăla vechi al tău, remarcă Wakefield slab. — Ciudat, după ce mi-am vîndut Mercedesul și mi-am părăsit nevasta, mi-am primit Înapoi mașina. Acum sînt Încă și mai pe drojdie decît eram cînd te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În mantiile lor galbene. Și totuși nu, Între colonade și grădina centrală sunt automobile parcate și câte-o umbră ici-colo, trecând. Dar asta nu face ca locul să devină mai primitor. Un dog mare nemțesc Îmi taie calea. Un câine negru numai noaptea. Unde-i Faust? Poate-l trimite pe credinciosul său Wagner să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dreptate. Într-un fel chinuit, aproape pervers, tot ce îi spunea instinctul că trebuie să se întâmple cu bărbatul de lângă ea se transforma treptat în fragmente de realitate: infracțiunile se acumulau în creierul meu, ca amenzile pe parbrizul unei mașini parcate anapoda. Călcam strâmb la fiecare secundă, cu fiecare respirație, bucuros că nu sunt descoperit. Mă simțeam ca un hoț urmărit de-o șleahtă de detectivi. Recidivistul „Sandu“. O singură persoană îmi spusese așa. „Vezi să fii gata până la și jumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și eu o cafeluță, slabă, fără cofeină, de amator. Cafea bună, în orașul ăsta fără terase și cafenele, se făcea doar la „Caffé Latte“, pe Schitu Măgureanu. Nu găseai niciodată loc, trebuia să te strecori printre Audi și BMW-uri parcate la bordură, de la A6 și 525 în sus. Spațiul arăta auster, perete lângă perete, lumea nu venea pentru aspect. Înăuntru, înghesuite la mesele rotunde cu tăblia din plastic albastru, adunai costumele bărbătești și picioarele pe tocuri ce le-nsoțeau, parcă legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cinema. Simțeai că trăiești cu-adevărat, că Mall-ul are grijă de toate și, mai ales, de tine. Puteai să-ți petreci viața aici, până la adânci bătrâneți, te întrebai dacă nu montaseră și-un cimitir. Oamenii încăpeau ca mașinile, parcați unii deasupra celorlalți, pe trei etaje. Pe bărbați îi recunoșteai ușor, după șpițari sau ciocate; dacă priveai pe sub mese, întorceau toți pantofii capul după tine. Brățările și lanțurile de aur atârnau oriunde se elibera un loc: pe mâini, la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aplecat mai mult pe fereastră, aș fi putut zări firicelul cald de sânge prelingându-se pe pulpe), și-n sala de cinematograf de la „Scala“ (puteai sări peste cordonul de la etaj, pentru a ajunge în balconul închis publicului), și în mașina parcată noaptea lângă ștrandul Poligrafiei, zis „3 Tufane“ (de la telefoanele din zonă, devastate periodic de vizitatori), și-n camera colegei din vila 12 (mama ei, stewardesă la „Tarom“, era mai mereu plecată de-acasă). Nici părinții nu fuseseră cuminți. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai avea cum să nu plece în excursia aia. 5 Autocarul s-a oprit brusc, curmîndu-le cîntecul. Ușile n-au pufăit deschizîndu-se, ceea ce însemna că nu ajunseseră la popas. De altfel, nu se vedea nicio clădire, restaurant, mese, mașini parcate, o firmă luminoasă sau poate doar metalică. Nici măcar mașinile de pe contrasens. Doar cîmp. Nu știa nimeni de ce s-au oprit sau de fapt nimeni nu-ndrăznea să-ntrebe pe șofer sau pe profi, care poate știau mai multe, aveau vizibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
felinarele Îmi păreau a fi de un portocaliu intens și mult prea strălucitoare, de parcă nu le mai văzusem niciodată cu adevărat până atunci. Am rămas o clipă locului, privind Împrejur. Singurul semn că se petreceau evenimente neobișnuite erau mașinile poliției parcate afară; altfel, strada era la fel de tăcută ca Întotdeauna. Când are loc o crimă, șocul real este că viața continuă ca și mai Înainte. E ca atunci când Îți pierzi virginitatea; vrei ca toată lumea să vadă ce s-a Întâmplat, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rele. Și îl văzuse pe George apropiindu-se pe drum și trecând mai departe. După ce George dispăruse, Stella renunțase să mai urmărească familia prin binoclu și coborâse în salon. May Blacket controla, din timp în timp, dacă mașinile erau încă parcate. N-a putut să-și dea seama? George? Nu. Ruby s-a uitat atât de fix la casă. Simplă curiozitate. Ea are un al șaselea simț. Trebuie să vă informez că eu, N, naratorul, urmează să mă introduc direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
considera demnă de diploma ei, În puericultură. Maja constată, cu părere de rău, că fetița ei uitase deja de lumânărele: avea privirea lipită de băiețelul cu ochelari de plastic și cu ochiul drept bandajat, care apărea și dispărea de după mașinile parcate. Maja Îi simți nerăbdarea - În tremurul mâinii, În imboldul cu greu reținut de a fugi după el. Nu se mișcă și nici nu făcu vreun semn că ar vrea să-i urmeze, dar nerăbdarea Camillei Îi sfâșia sufletul. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu care ea dansase toată seara. Îl forțase să coboare de pe motocicletă, o distrusese cu o bâtă și apoi, când Îi păru că-l speriase Îndeajuns pe maestru, se aruncase asupra ei. O târâse de păr printre bălțile și mașinile parcate. Din sala de dans se auzea o muzică sud-americană, ideală pentru o distracție de marți, nu ieșea nimeni, iar maestrul dispăruse, căci, la urma urmelor, o cunoștea de prea puține ore și nu-i păsa de ea, acum când știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe acolo și n-ar fi amendat pe proprietarul vreuneia dintre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de-a războiul, i-a explicat tatăl ei cînd l-a Întrebat ce-i aia. Ana privește din fugă spre acești bărbați cu arme, dar nu i se pare că se joacă, par foarte serioși. Se strecoară amîndouă printre mașinile parcate și traversează bulevardul pustiu. Ana simte Îngrijorarea mamei, care merge repede, evitînd zonele deschise. Ajung În piață, unde nu e nimeni. Prăvăliile și dughenele sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
imobiliară este imensă în raport cu condițiile pe care le oferă. Instituțiile publice, serviciile nu sunt dotate cu sistem de acces pentru persoanele cu handicap, cu sistem de alarmă, de supraveghere video etc. Strada este denivelată, îngustă, cu trotuare ocupate de mașini parcate. În carosabil sunt gropi, "plombările" se fac "în bătaie de joc", nu se rezolvă "problema parcărilor" etc. Locuitorii ar vrea "să se facă ceva", dar se tem că "lucrurile vor fi doar începute și lăsate așa"... Ei se tem de
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
bucură de manevrabilitatea sporita a mașinii, datorată faptului ca roțile de direcție se găsesc în spate și asigură raze de virare foarte mici. 11. PARCAREA CU FAȚA Este manevra care permite inserarea mașinii noastre cu fața, între alte două vehicule, parcate perpendicular pe bordură (între care există suficient loc). Se ia ca reper, mașina după care trebuie să ne inserăm. Este o manevră ușoară, dar care necesită mai mult spațiu decât parcarea cu spatele, poziționarea inițială trebuind să fie ceva mai
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
între cele două mașini și realizăm eventuala corecție de volan, pentru a ne încadra la distanțe egale dreapta stânga și paralel cu mașina luată ca reper pentru manevrare; * se îndreaptă roțile de direcție și se aliniază mașina cu celelalte autovehicule parcate. O altă variantă des întâlnită a parcării cu fața, este parcarea în “spic” - parcarea înclinat la bordură (cu sau fără marcaje). Reclamă practic parcurgerea acelorași pași ca și la parcarea cu fața perpendicular pe bordură, doar ca este mai ușor
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
de decădere fizică, în care până și anotimpul este bolnav, iar vocea narativă este cinică și ironică. Apoi, în partea a doua, vocea devine personaj, care urcă "tigva unui deal" mai rău famat, unde, ca un voyeur, urmărește "mașinile dragostei" parcate acolo, zăcând, ca și ocupanții și ocupantele lor, aproape de marginea orășelului. Își revine, se auto-complimentează cu un reproș ("nu-s întreg la minte"), și își îndreaptă din nou pașii spre casă. De pe treptele casei zărește o femelă sconcs urmată de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
desființat, aferim M.M.! n.n., pe aici stă să fie băută o slăbiciune, dar cine știe cine o înghite! Romanul ipotetic, luminile repede-repede. Bacăul, ore în sala de așteptare, spatele gării pustiu ca și la Roman, stradă lungă cu asfalt și cu mașini parcate, ora 0,15, joc pe miza acestei ore, voi mînca, voi bea ori mă voi oferi miză, cu toate că grețos mă ofer, fără demnitate oferta mea, suspect de erotică, demnitate, cînd soră-mea-i flămîndă, bolnavă și pe moarte Labiș, nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
chioare, Piața era oricum mai bine luminată decât oricare altă zonă a Bucureștiului. Dar norocul lor și al nostru a fost că infanteristul și-a pus transportorul blindat sub stâlp, că el așa stă, la lumină. Erau vreo 3-4 transportoare parcate aiurea, păreau, ca să zic așa, adunate în jurul comandantului. Unul era așezat pe lateral și i-am văzut numărul: 1D. Știam că era de la Regimentul 1 Mecanizat din Divizia 1 Mecanizată. M-am oprit lângă Vasile Giura și i-am zis
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
unde se intră cu tancul. S. B.: Și, în plus, una este să mergi ca pieton și alta este să mergi să bagi tancuri pe acolo. M. M.: Așa e, pe străduțele alea, vă dați seama? Mai erau și mașini parcate. Nu mai realizez, vă spun sigur, nu realizez ce-a fost. Parcă este o perioadă în care, știu eu cum să spun?, s-a scurtat timpul. Adică, trăită atât de intens încât, practic, timpul s-a comprimat și nu îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
confuză sau la ceartă. La revedere. Scoase un scâncet jalnic, se întoarse și o zbughi pe ușă. Am mai așteptat un moment sau două, și când am ieșit afară, aproape că ajunsese la drum. Un Volkswagen galben se găsea acum parcat în iarbă, cu botul îndreptat spre Golful Raven. L-am văzut pe Gilbert sărind afară din mașină și deschizând portiera pentru pasageri. Lizzie dispăru în automobil. Ambele portiere fură trântite și vehiculul dispăru după cotitură. Câteva minute mai târziu, reapăru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în brânză, din balcoane cartierul aplauda ciocnirile mai reușite, dar, cum spuneam, concentrându-mă la maximum, reușeam să nu aud nimic, în afară de cadența suavă a pianului. Polițistul avea dreptate: muzica nu venea din circumscripția lui. Muzica venea dintr-o mașină parcată undeva, pe o stradă liniștită din Arondismentul 15 din Paris. Și nici măcar nu era dată tare, ci încet, ca să le priască celor doi tineri care se sărutau, indiferenți la tot ce se petrecea în jur. Se sărutau cu patimă, ascultând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unde se intră cu tancul. S. B.: Și, în plus, una este să mergi ca pieton și alta este să mergi să bagi tancuri pe acolo. M. M.: Așa e, pe străduțele alea, vă dați seama? Mai erau și mașini parcate. Nu mai realizez, vă spun sigur, nu realizez ce-a fost. Parcă este o perioadă în care, știu eu cum să spun?, s-a scurtat timpul. Adică, trăită atât de intens încât, practic, timpul s-a comprimat și nu îmi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a răspuns Cole. Poate scăpăm de ei. - Ești diliu? i-am zis. Pat, McKinney și cu mine am zbierat În cor: - Arunc-o! Eram pe Corondolet, pe direcția spre oraș. Cole a aruncat iarba, care a alunecat sub o mașină parcată. Pat a luat-o pe prima la dreapta, pe o stradă cu sens unic. Mașina de patrulare venea pe aceeași stradă, dar din partea cealaltă, pe contrasens. O șmecherie veche de-a gaborilor. Eram blocați. L-am auzit pe Cole țipînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]