193 matches
-
toate în alambicul nevăzut în care și-a plămădit opera. Călin Alupi e acum mai mult ca oricând printre noi. Pășește ușor, neauzit, pe lângă tablourile lui și se minunează de uimirea noastră cu aromă de bucurie. E puțin fericit, cu parcimonie, deoarece așa-i este firea, că truda lui n-a fost zadarnică. Nefericit, poate, prin viață, fericit prin operă. Acesta să fie până la urmă prețul veșniciei? Călin Alupi a atins-o cu penelul. Grigore ILISEI
Curierul „Ginta latină” by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2236]
-
sau Spre al nouălea cer, scrie versuri cu o oarecare consecventă de mai bine de trei decenii. Nu a simțit însă niciodată ispita de a-si strânge aceste versuri într-un volum, iar prin revistele literare a publicat cu destulă parcimonie. Autoarea da de înțeles că inclusiv acest volum a apărut mai degrabă prin efortul... prietenei sale, Bianca Osnaga, care a făcut o selecție din poemele risipite de-a lungul anilor prin diverse publicații. Aceasta aparentă indiferență față de soarta propriilor producții
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
Cosmin Ciotloș Ion Mureșan, Oglinda aburită. Eseuri conversaționale Bistrița, Charmides, 2013, 228 pag. Eseurile conversaționale din Oglinda aburită ar putea destitui una din cele mai rezistente legende privitoare la Ion Mureșan: aceea a parcimoniei. Un autor care în aproape treizeci și cinci de ani (câți au trecut de la debut) publică, mari și late, patru cărți (dacă o adăugăm în listă și pe aceea, din 1998, dedicată poeticii urmei) nu pare sortit unei cariere publicistice, care presupune
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
demonstrație tehnică în sine și ipocrizie morală justificată estetic, Constantin Baciu dezvăluie, cu timiditate și cu teamă, o singură aspirație: către bucuria pură, spre libertatea neîngrădită, către spiritul incoruptibil. Vlad Ciobanu, de la materie la spirit Deși expune rar și cu parcimonie, Vlad Ciobanu este unul dintre sculptorii cu cea mai mare vizibilitate în spațiul public românesc. Disponibilitățile sale de comunicare pe multiple planuri, de la cele retorice și pînă la cele specifice profilului său creator, din care nu lipsește și o remarcabilă
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
simplei indiferențe față de propriul scris și al proverbialei tihne moldave, sub semnul unui dezinteres superior, epicureic, consecință, în realitate a unei conștințe artistice neviciate de tentația publicității (i se mai spune, acestei vocații, amatorism) sau, în fine, sub semnul unei parcimonii exagerate, al unei severități dublate de modestie, ambele duse la extrem.” (p.18) Scriitorii care validează Geografia literaturii par abandonați de comentariul curent. Cu Hogaș nu se întâmplă așa. Dacă recitim istoriile literare, panoramele critice, vom observa că nu este
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
cunoașteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin Mitroi și Ștefan Sevastre, fie personalități puțin cunoscute de către publicul mare, discrete pînă la fuga din lume și la solitudine, a căror operă este doar presupusă, ele participînd la expoziții cu multă parcimonie și doar în doze homeopatice, cazul lui Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei și Vasile Varga. Mircea Tohătan și Mihai Sârbulescu, cei mai tineri din grup, au o operă deja constituită și o prezență publică normală, adică nici una prea agresivă, dar nici una
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
epistolar. Trebuie admis din capul locului că un număr atît de mare de scrisori inedite nu poate lăsa neschimbată imaginea consacrată a relației dintre corespondenți. Credința aproape generală era că, mai harnicei, epistolar, Veronica Micle, Eminescu i-a răspuns cu parcimonie. Raportul era, înaintea descoperirii recente, de 48 la 18 în favoarea Veronicăi Micle, nepunînd la socoteală faptul că 5 din cele 18 scrisori ale lui Eminescu au fost de mulți contestate, din pricina editării lor de către necreditabilul Octav Minar. Acum, raportul este
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
invazive, întemeiată pe satisfacția disciplinei de sine, pe o fervoare a austerității. Astfel ia naștere o poetică severă, constrînsă de datele arhetipale, orientată spre profunzimile albe și, prin urmare, separîndu-se prin gesturi decise de policromia vană a superficiilor adnotate cu parcimonie: "Acum sînt obosit. Aproape/ cred că nu o să mai vină seara.// Dimineața am ieșit// în Pădurea de Pini pe care/ tu o știi la fel de bine./ Spre lacuri. Vremea era mohorîtă.// Peste toată carnea omului ploua.// Mi-am adus aminte de
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
glose decât succintele informații pe care le furnizează Cronologia ce deschide volumul. Nu interesul documentar este cel care trebuie să guverneze lectura scrisorilor lui Brumaru, firește. Totuși, nu-mi pot reprima, ca istoric al literaturii postbelice, o anume frustrare față de parcimonia cu care ne sunt descifrate anumite evoluții și situații din biografia unui mare poet. Cu alte cuvinte, vreau să îl îndemn pe un prezumtiv tânăr cercetător către o ediție critică a întregii opere a lui Brumaru... Căci marele merit al
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
viziuni premonitorii. Un bărbat care, alături de alți venetici cuprinși de admirație pentru Lev Davidovici Troțki, pregătește în subsolurile din Monte Negro Revoluția Mondială. Un ofițer austriac care-și povestește aventurile cotidiene. Relatarea la persoana I, concentrarea asupra trăirilor intime și parcimonia detaliilor face ca lucrurile să rămână în ceață. Sunt trei povești diferite sau e delirul unui ins aflat pe patul de spital? E sciziunea unei minți atinse de schizofrenie? Sunt sugestii în acest sens în carte, dar fiecare cititor va
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
o evocă în aceleași savuroase. Amintiri. Astfel, cînd cineva se scuză pentru răul pricinuit ei, "goanga" - cum singură își spune spre impresionarea spăimoasă a celor trei nepoți ce-i are în grijă - răspunde bățos: "Pardon cu capul spart!", iar expresia parcimoniei este, invariabil, " Na coltucul babei!" (=nimic). Cioculescu va apela ulterior la Ionescu-Gion, Tiktin și P. Ispirescu pentru a decripta etimologic și semantic "moftul" aprigei bunici. Și fiindcă aproape întreg numărul de acum două săptămîni al revistei noastre stă tot sub
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
clasică, nici de consemnarea documentată a unei realități recognoscibile într-o Românie a eternei și fascinantei tranziții de la comuna primitivă la o societate democratică cu profil european. Regizorul ne face atenți la cuvinte, cuvintele care sunt un material întrebuințat cu parcimonie în film, pentru că dacă există regizori ai hiperbolei și parabolei, Porumboiu în mod cert este unul al litotei. Cuvintele organizează realitatea, ele nu au consistență, însă, paradoxal, modelează relieful existenței și nu este vorba de o filozofie de doi bani
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
făcut în viață decât bine/ Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău?". Împinsă la extrem, sinceritatea devine necreditabilă, trece în poză. O poză din cîteva hașuri, făcută la comandă, ca picturile de chei mușteriilor nerăbdători. Prețioasă prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din cei disprețuiți, odinioară de Moličre, Minulescu își administrează bine o popularitate pe care n-o ascunde, îngroșînd rîndurile burtă-verzimii literare. Aceea care se nutrește, ca
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
prostesc-aventuroasă dintre acțiuni, fiindcă o vei face nu sprijinit de toți, ci în pofida tuturor. La noi, artistului i se iartă că a fost altcum, altfel, doar în momentul morții. Abia atunci - el nemaideranjând pe nimeni - i se vor recunoaște cu parcimonie câteva merite, dar nu prea multe ca să nu stârnească în continuare complexe, și i se va trece mărinimos cu vederea că a stat în calea tuturor, scoțându-i din sărite. Așa a fost în secolul al XIX-lea, așa este
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
cu Un glonte pentru rezident și cu atâtea alte narațiuni dinamice, abil construite, Zinca devenise un nume cunoscut în cele mai variate medii. Un nume cunoscut chiar dacă purtătorul lui nu era totodeauna și recunoscut, că prezența fizică. Televiziunea difuza cu parcimonie imaginile scriitorilor, ca și azi de altfel, dar, ce e drept, nu din aceleași motive. Am în privința popularității lui Zinca o amintire care ma urmărește. Prin anii ’70, ne aflam împreună la Cumpătul, la "casă de creație, și într-o
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în fișicuri, fișicurile le convertea în păhăruțe de votcă. Ei bine, pe acestea le repartiza cu multă parcimonie pe tot programul său de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în calcul nenorocenia orelor suplimentare, ci doar atât: ziua de muncă de opt ore - și ofta din greu. "Cum, dumnezeule, să
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
științifică a avut și nuvela fantastică pe care a rafinat-o cum nici un autor de literatură fantastică nu a reușit, Lovinescu s-a realizat ținând timp de 35 de ani un jurnal alchimic inițiatic. Scrisul său mărunt, indescifrabil, scrijelit cu parcimonie, a fost minunata moștenire pe care a lăsat-o prietenilor și discipolilor săi. Aceștia au primit ca un dar neprețuit paginile aproape pe punctul de-a se destrăma și cu un efort exemplar au descifrat tezaurul de idei al maestrului
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
alături de Panait Cerna și de Paul Zarifopol (corespondența lui Caragiale înregistrează 24 de scrisori către Horia Petra-Petrescu și 7 către tatăl său). Tânărul doctorand îi va solicita dramaturgului informații biografice pentru teză, pe care maestrul i le va furniza cu parcimonie, parcă străin de propriul trecut, datorită, probabil, și opțiunii dureroase pentru exil. Precocitatea asumării subiectului - viața și opera lui Caragiale - de către Horia Petra-Petrescu va apărea mai surprinzătoare dacă voi aminti că el își începuse cercetările încă din 1906, deci la
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
ori, și feeria începea. Era focul de artificii într-o mină de smaralde; el știa totul, spunea Anton, și spiritul său îi lumina comorile”1. La rândul său, parcă motivând totala lui disponibilitate sufletească, distribuită în multe alte ocazii cu parcimonia unei mizantropii funciare, Proust afirmă într-una din numeroasele lui scrisori către prințul Anton Bibescu: „Dacă puținul pe care-l cunosc te poate interesa, el este la dispoziția ta, micul meu Anton [Bibescu], în aceeași măsură cu inima mea, cu
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
m-am pornit./ durerea e insistentă / se strecoară până la creier./ încă nu am învățat să lupt cu ea./ ajung în fața scării tale./ au rămas multe lucruri neschimbate./ cea mai neschimbată a rămas noaptea” (p. 21). Și nu e singurul exemplu. Parcimonia îi e de mare ajutor lui Hose Pablo, care, practic, nu are loc să comită poeme slabe și nici răbdare să resusciteze clișee: „la știri vorbesc despre o inimă de om./ tu nu știi nimic despre asta îți dau părul
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
masivul Dicționar al scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu are parte doar de un comentariu mai degrabă lapidar. Nici după 1989, cărțile sale nu au avut un destin mai bun, ele fiind comentate cu destulă parcimonie în revistele literare care contează. Nici în faimoasele sinteze "generaționiste" nu e ușor de dat peste numele acestui autor. Vina îi aparține, probabil, și scriitorului, care s-a mulțumit să își tipărească (mai) toată opera postdecembristă la o editură destul de
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
s-a făcut părtaș la acest minunat eveniment și și-a îndreptat interesul către mesajul pascal și către formele culturalo-simbolice ale acestuia. Consecința unui astfel de interes legitim este o mică expoziție de icoane, și nu numai, deschisă, cu multă parcimonie, într-o sală mai dosnică a Galeriilor Etaj 3/4, spațiu patronat de Ministerul Culturii - mai nou și al Cultelor -, prin Oficiul Național de Expoziții. Că această expoziție este una circumstanțială și conformistă, fără o pregătire prea insistentă și fără
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
ridicat. Totuși, există o întreagă galerie de portrete în însemnările sale, dintre care două sunt excepționale: cel al lui Nicolae Iorga și, respectiv, cel al Reginei Maria. Nu prin indiscreție, prin amănuntul picant (deși nu lipsește, acesta este oferit cu parcimonie), ci prin observația pătrunzătoare pe care o formulează un spirit capabil, ca să zic așa, să admire cu precizie. În întregul ei, ediția îngrijită exemplar de Constantin Bostan este o revelație. Ea recuperează - precum recuperase, odinioară, G. T. Kirileanu manuscrisele lui
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
luăm în seamă decât formulele de adresare: de la ,,Doamnă", ,,Domnișoară Helene Hanff" se trece, după o bună bucată de vreme și la inițiativa autoarei, la firescul ,,Dragă Helene". Pe lângă detaliile tehnice legate de cărțile comandate/expediate, încep să apară, cu parcimonie, amănunte despre familie: soția, fiicele, sănătatea, colegii de serviciu. Egal cu sine și profund atașat de năbădăioasa Helene, inteligent și cu simțul umorului, Frank Doel suportă și savurează șuvoiul de exigențe, capricii, bruftuluieli, tachinerii ale corespondentei sale. Ținut permanent în
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
extremelor. Apetitul confesiv desfășurat în jurnalul francez și în cel german e reîncărcat cu eleganță superioară, dar și cu o anume vehemență controlată, de un spirit reflexiv care-și judecă propriul parcurs existențial. Dacă intimitatea locutorului ne e oferită cu parcimonie (printre puținele excepții - paginile despre propria copilărie sau fermecătoarele relatări despre cele două nepoțele gemene și „arta de a fi bunic”), dimensiunea cea mai substanțială a acestui volum este, de departe, aceea în care Eugen Simion ni se înfățișează în
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]