162 matches
-
face mai tîrziu. Deocamdată, ne vom concentra pe coordonatele imediate ale confesiunii sale, iar ceea ce ne rămîne în minte e că a jurat răzbunare, alegînd Carnavalul drept decor al pedepsirii lui Fortunado. Să evităm să ne dorim prea mult de la parcimoniosul aristocrat! Oricum, ceea ce afirmă îți îngheață sîngele în vene și te lasă mut de înfiorare. Și-a trimis toți servitorii la distracție, astfel încît nici un martor nedorit să nu apară intempestiv. Castelul propriu îi stă la dispoziție pentru ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îndelungă reflecție, argumente care nu au căpătat decât rareori și într-o foarte discretă măsură o notă, să-i spunem, apologetică. Un text dens, care suscită numeroase comentarii, un text opulent chiar, greu de redat fără omisiuni frustrante în paginile parcimonios numărate ale unui "cuvânt înainte": încât, asemenea autoarei cărții, când am redactat aceste pagini, am procedat căutând să respect principiul selecției, sacrificând, cu regret, aspecte ca "ideea de sfârșit" sau pe cea de "autoreferențialitate a discursului", care, cu certitudine, își
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sculpturi sunt pline de himere, sculptorul le desenează neîncetat ca un exercițiu de digitație plastică, reluat obsesiv în căutarea acelei armonii care nu se lasă prinsă. Dincolo de valoarea lor documentară, în absența unor mărturii scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera în cercul solipsist, aproape monahal, al unei reflecții obsesive. Himerele nu doar constituie o bună parte din corpusul impresionant al operei paciuriene, ele chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de tipul "poate", "probabil" sunt folosiți parcimonios. Sunt preferate diferite forme verbale ale operatorului modal "a putea": Ajunsese de nu-și mai putea da seamă dacă stă treaz ori visează și vedea oarecum ceea ce gândește. Acestea se regăsesc însă în număr relativ redus în țesătura textului. Principalul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acestor fragmente, se poate vedea că ele nu povestesc, nu descriu, nu rostesc vreo sentință și nici nu vor să convingă de ceva. Iată un prim sens al acestor poeme aride, concise, austere: mărturisirea implicită a unei atitudini rezervate, reținute, parcimonioase. Sobrietate care refuză să exhibe, să-și declare, să-și mărturisească zgomotos simțirea. Ce spune totuși textul? El numește, cît mai concis, două lucruri și, În felul acesta, le evocă În fața ochilor noștri. În puritatea lor, fără zorzoane metaforice, fără
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
neorealism" sau "realism structural". Waltz a pornit de la două surse de inspirație intelectuală : modelul de construcție a teoriei propus de filozoful științei Imre Lakatos și teoria microeconomică. Primul l-a îndrumat să creeze o teorie cu asumpții mini-maliste, un set parcimonios de propoziții euristice puternice care puteau genera ipoteze verificabile empiric despre relațiile internaționale; cea de-a doua l-a încurajat să pună în evidență determinările structurale ale comportamentului statelor. Teoria neorealistă ce a rezultat s-a sprijinit pe două asumpții
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de cunoaștere sociale în schimbare (1986, 1993). A doua este exemplificată de scrierile lui Friedrich Kratochwil despre sfârșitul Războiului Rece, care subliniază rolul ideilor în schimbare despre ordinea și securitatea internațională (Kratochwil 1993 ; Koslowski și Kratochwil 1995). Deși mai puțin parcimonioasă și elegantă decât constructivismul sistemic, cercetarea holistă are meritul de a fi capabilă să explice evoluția structurilor normative și ideaționale ale sistemului internațional actual, ca și identitățile sociale pe care ele le-au generat. Cu cât această formă de constructivism
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pamfletar și judecăți despre arta polemică), Ștefan Melancu, poate primul care a deschis seria unor interpretări argheziene la zi, sau Ion Tudor Iovian, cu un eseu despre Gherla imaginarului arghezian. Am fi vrut însă ca exegeza să nu fie, uneori, parcimonioasă cu contra-argumentele față de un anume demers și, surmontând maniera pe alocuri sentențioasă, să facă funcțională, mai temeinic, lecția de anatomie a însuși mecanismului polemic pe care eseul îl deconstruiește. Bunăoară, ne-ar fi plăcut să asistăm la un duel mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
demonstrația eminesciană e asemănătoare bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oraș provincial ai cărui copaci, desțărați, ordonați geometric și udați la ore fixe prin rigolele municipalității, sunt martori tăcuți ai cogitațiilor lui Augusto; și ei împărtășesc un sentiment al exilului, transplantați fiind din nordul exuberant, păduratic și liber în spațiul parcimonios al meschinului refugiu în care totul e artificial, inclusiv somnul lor în bătaia luminii unor nopți sabotate de pseudo-zile electrice, o prelungire mediocră a zilelor solare, care abia le mai îngăduie să viseze la libertatea foșnetelor nocturne din pădurile natale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Maurier gros. După cum știau amândoi, motivul real al nemulțumirii era că, după ce plătise pentru două piese, Îl irita gândul că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce vizitiii londonezi știu care sunt traseele cele mai bune pe străzile lăturalnice... — Dar conduce sigur și e de Încredere, spuse Emma. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le blocaseră evoluția. În tablourile lui, compoziția severă era aceea care scotea în relief nuanțele cromatice delicate. Păzesc cu strășnicie două acuarele de Schreiber, care au luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o tradiție istorică a amintirii ce acționa ca rezistori în fața revizuirii și nevoile stringente ale prezentului de a reinterpreta această tradiție a amintirii pentru a înhăma trecutul în slujba proiectelor politice contemporane. Această tensiune poate fi încapsulată expresiv în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc unor noi înscrieri, dar care mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bârlădeană" l-a sărbătorit la cei 70 de ani împliniți pe 13 aprilie 2005. Nu mai mult de 145 de pagini, înglobând texte din Călătorie spre transparență (1977), Andaluzia (1986) și Sonete de odinioară, adunate din varii reviste. Într-o parcimonioasă Mărturisire, datată 13 martie 2005, pusă în loc de prefață, C. D. Zeletin ne avertizează că e vorba de "o suită de poezii alese", atâtea câte a crezut poetul că-l reprezintă în pragul celor șapte decenii de existență lumească. Și între
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
va fi privilegiată abordarea lui Robert Keohane, care apreciază că este nevoie de o abordare multidimensională a politicii mondiale, care să încorporeze mai multe cadre analitice: Unul dintre acestea trebuie să fie realismul structural, care are meritul de a fi parcimonios și clar, deși sfera fenomenelor pe care le cuprinde este limitată. Altul [...Ț trebuie să fie un program de cercetare structural, modificat, care să relaxeze unele dintre asumpțiile realismului structural, dar să rețină destul din nucleul dur pentru a putea
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
crescut și o mortalitate importantă(Trinkaus 1995) ar putea explica o creștere demografică foarte lentă, aflată în afara parametrilor etnografici actuali. Însă cea mai convingătoare explicație - care nu exclude, în fapt, nici una dintre observațiile de mai sus -, este și cea mai parcimonioasă. Dat fiind punctul final al evoluției demografice, care indică o creștere infimă de populație în decursul paleoliticului, responsabilitatea nu poate să revină decât unor cote masive de mortalitate. Altfel spus, creșterea de populație, ocazional rapidă și intensă, era echilibrată, pe parcursul
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
teroarea”, ea are ca motiv ultim „mișcarea”, antrenarea maselor într-un ciclu neîntrerupt de obiective care se presupune că aduc la îndeplinire făgăduințele Naturii sau Istoriei. Concepție energetică despre totalitarism care explică de ce Arendt îi reperează o aplicabilitate până la urmă parcimonioasă, rezervată unor perioade limitate ale regimului nazist și ale celui stalinist și excluzând, în schimb, celelalte varietăți de fascism și de comunism. Caracterul controversat al conceptului de totalitarism Două problematici trebuie amintite aici, cea a limitelor „principiului comparabilității” și cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Morgenthau, Politica între națiuni, sare la obiectivul principal: descrierea politicii internaționale ca luptă pentru putere între unitățile centrale de analiză numite state. După cum era de așteptat, Morgenthau începe cu o scurtă analiză a naturii puterii, dar, spre deosebire de Machiavelli, care descria parcimonios puterea ca fiind capacitatea de constrângere provenită din „armele bune”, primul o definește drept o „relație psihologică” între inegali, decurgând din „anticiparea beneficiilor, teama de dezavantaje și respectul sau simpatia față de oameni sau instituții”18. Astfel, amenințările, ordinele, convingerea și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de repede" (530). Contactul cu literatura română începe cu lectura letopisețelor (ca teoretician este preferat profesorul ieșean I.D. Lăudat), urmând apoi desfășurarea cronologică la care manualele și cursurile moderne au renunțat, în favoarea altor criterii de sinteză. Critica literară este împărțită parcimonios de viitorul membru al breslei: "Critici literari de primă clasă: G. Călinescu, M. Ralea, G. Ibrăileanu, T. Vianu, T. Maiorescu. Critici literari de a doua clasă: Gherea, E. Lovinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Paul Zarifopol, Vl. Streinu, Al. Dima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o tradiție istorică a amintirii ce acționa ca rezistori în fața revizuirii și nevoile stringente ale prezentului de a reinterpreta această tradiție a amintirii pentru a înhăma trecutul în slujba proiectelor politice contemporane. Această tensiune poate fi încapsulată expresiv în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc unor noi înscrieri, dar care mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui Sukarno și Pakistanul); 5) regimurile de presupus socialism african sau islamic; 6) regimurile autoritare post-totalitare comuniste (nu cele rezultate în urma căderii comunismului, ci a transformărilor post-staliniste). Nu de mult, Linz și Stepan [1996, 38-54] au propus o clasificare mai parcimonioasă și mai elegantă a regimurilor nedemocratice: a) regimurile autoritare; b) regimurile totalitare; c) regimurile post-totalitare; d) regimurile sultanice. Ținînd seama de faptul că aceste clasificări ajută mai ales la orientarea analizei către fenomenele și procesele mai interesante și mai importante
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului...”4 Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, „cu aprinderi și incisivități voalate”, dar destul de transparente, spirit parcimonios, „care caută să cenzureze pornirile vijelioase”, structural „un delicat”. Ce este 1 op. cit., p. 213 2 op. cit., p. 214 3 Al. Oprea - Incidențe critice, București, Editura Eminescu, 1975, pp. 34-40 4 op. cit., p. 34 106 definitoriu pentru Vladimir Streinu, criticul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
expediat către centrul de replantări fără a i se face o toaletă chimică minimă. Noi preferăm ca toaleta chirurgicală primară să rămână a fi efectuată într-un centru specializat deoarece numai un chirurg antrenat în domeniu poate avea o atitudine parcimonioasă față de anumite structuri și mai puțin conservatoare față de altele 3. Osteosinteza: În replantări, primul timp al intervanției este stabilizarea scheletului. Refacerea continuității structurilor osoase conținute în segmentul amputat cu cele din bontul proximal este preferabil a se realiza prin metodele
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
librărie în care erau atîtea volume, încît „te amețeau numai privindu-le”. „Citeam titlurile acestor teancuri, și ele începeau, încet-încet, să se așeze, și chiar numele unor autori se confundau”4). Poemul lui Bacovia e, fără îndoială, reacția unui scriitor parcimonios la confuzia de valori provocată de literatura existentă atunci pe piață. Felul său de a aprecia lucrurile seamănă, pe de o parte, cu al unui avangardist nemulțumit de operele predecesorilor, pe care le bănuiește a fi lipsite de originalitate, pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]