164 matches
-
cunoscute până atunci). Rămâne poezia, adică aproape jumătate din spațiul tipografic, domeniu unde citatele abundă pentru a completa schema abstractă a comunicării cu bucăți din opera eminesciană. Practica lui Gheorghe Doca este să citeze masiv, uneori pagini întregi, să comenteze parcimonios, de cele mai multe ori citând alți comentatori, bucurându-se (mulțumindu-se) să găsească locul poetic cel mai potrivit pentru afirmația teoretică urmărită. Își justifică de mai multe ori această pasiune pentru citațiuni spunând că merită reluat cutare pasaj din cutare poezie
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
făcute. Mâna, competentă dar excesiv morală, a unor critici ca Perpessicius sau Șerban Cioculescu a ocultat sau doar rezumat numeroase pasaje caustice, mâna nevăzută a destinului a făcut să se piardă o importantă colecție de pagini aparținând acestui scriitor oricum parcimonios. Reconstituirea în spirit rămâne, desigur, o variantă. Din păcate, singura. Aici stă prima dintre mizele cărții lui Ion Iovan. Din 1 ianuarie 1935 și până în cea din urmă zi a fiului lui Ion Luca, 16 ianuarie 1936, fiecare pagină scrisă
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
numește astfel. De obicei le spune, simplist, versuri. Adică fragmente. Din ce în ce mai mici. Infinitezimale. Parcurgând volumul Orice și urmărind apoi cuprinsul, veți avea surpriza să constatați că ați ieșit în câștig. Practic, ați citit mai mult decât vi se promisese. Dispuse parcimonios în josul paginilor, destule dintre texte funcționează independent, ca poeme de sine stătătoare, deși ele nu sunt de fapt decât părți din alte poeme, mult mai ample. (Ocupând uneori trei sau patru file.) Orice. Uverturi și reziduuri. Acesta e titlul complet
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
lui) este autotelică, consubstanțială. Exploratorul a fost, probabil, cel mai caracteristic dintre compozitorii-călători ai secolului 20. El a defrișat în mod constant doar o parcelă din marea junglă fierbinte a muzicii, străbătînd un teritoriu totuși limitat, cu mijloace dintre cele parcimonioase, oricît au fost ele de sofisticate. Aplecarea asiduă asupra acelorași obiecte sau evenimente sonore a dus, inevitabil, la individualizarea extremă, la atrofierea imaginii de ansamblu. Astfel s-au ivit exagerările și implicit aspectele caricaturale. (După Ștefan I.Nenițescu Ťs-ar putea
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
autorul afectează procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul / cu
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
semnalat deja alți comentatori. Oricum, editarea acestei antologii la Paralala 45 aduce o reparație morală târzie câtorva autori ale căror prime cărți au avut neșansa de fi tipărite în vremuri tulburi. Îl numesc aici, cap de serie, pe cumplit de parcimoniosul Constantin Acosmei. De unde până unde, totuși, titlul? Poezia antiutopică. Ar fi o naivitate din partea mea să încerc să reconstitui, pe temeiuri teoretice, nașterea acestei sintagme. (Mai ales după ce am citat copios din comicăriile lui Daniel D. Marin) Soluția e mult
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
tradus cartea cu o imensă bucurie (mi-am format astfel gustul și mâna pentru viitoarele mele traduceri din Lobo Antunes!), iar ce s-a întâmplat pretutindeni s-a întâmplat și la noi: a fost imediat îmbrățișată de critica - atât de parcimonioasă față de traduceri atunci ca și acum - astfel că, deși ciuntită de cenzură, Ce spune Molero a suscitat mai multe cronici decât se scriseseră vreodată despre o traducere a mea. Când am început să călătoresc în străinătate și în Portugalia, l-
Inevitabila despărțire... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6853_a_8178]
-
cu ortografia chirilică s-au manifestat în alt fel, mai temperat. I. Heliade Rădulescu, deschizătorul de largi perspective culturale pentru Românii din Țara Românească, trebuie bine înțeles. Heliade și-a început acțiunile filologice prin simplificarea alfabetului chirilic românesc și introducînd parcimonios unele litere latine (astfel ia naștere "alfabetul de tranziție"). În Gramatica românească din 1928 (a se consulta ediția excelentă a Valeriei Guțu Romalo, Ed. Eminescu, 1980) autorul, voind să continue tradiția scrierii românești, consideră că "frații noștri din Transilvania și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de asemenea recenzia Mihaelei Ursa ("Debutul critic al unui fizionomist") pe marginea cărții lui Angelo Mitchievici, intitulată Mateiu I. Caragiale Fizionomii decadente (Institutul Cultural Român, 2007): Reușita cărții este că întreține mitul (tot mai des vizitat) unui Mateiu Caragiale dandy, "parcimonios cu aparițiile publice", "retractil", "crepuscular nocturn", "degeneraționist", obsedat de heraldică sau de astrologie, trufaș, proiectat în personajele sale, cultivînd kitsch-ul și violența estetică etc. etc." Atotputernicele servicii secrete Programatic, revista LETTRE INTERNATIONALE acordă o atenție mai mare decît literaturii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
Adrian Petru Constantin ar fi chiar Marin Mălaicu-Hondrari, Lidia (proprietara unei mașini infinit disponibile, pe a cărei capotă stă scris La Poesia) ar camufla identitatea Anei Dragu, în vreme ce Dan Parfenie (cel cu eterne dureri de „căpic") ar urma să corespundă parcimoniosului poet Florin Partene. Oricât de patetic ar suna, aceștia patru devin, ca dintr-o dată, un soi de apostoli ai poeziei. Se decid să se despartă și să uite, pe cât se va putea, unul de altul. Tensiunea momentului e totală. Asistăm
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
acea doză de verosimilitate care te scutește de la bun început de tentația de a-l bănui pe autor de strategii de imagine. Anania nu se cruță, cu toate că pe alocuri - de pildă în paginile dedicate reeducării de la Aiud -, simți că e parcimonios în detalii și precaut în relatări, lăsînd impresia unei subtile eschive cu rost apărător. Dar, dacă sub unghi estetic avem de-a face cu o carte strălucită, sub unghi ideologic volumul emană mirosuri grele. Niște mirosuri pe care unii le
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
Barbu Cioculescu e, astfel cum se cuvine, și un soi de memorialist. Om-punte între generații și epoci, scrie despre cei pe care i-a cunoscut, admirat și (presupunem că măcar uneori) iubit, ca și despre unii afini din prezent, selectați parcimonios. E. Lovinescu, Șerban și Radu Cioculescu, Ion Barbu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Mircea Eliade, Alice Voinescu, Ion, Dinu și Monica Pillat, Pavel Chihaia, Ion Caraion, Gheorghe Grigurcu, Al. Vona, Cornel Regman, Constantin Abăluță, Constanța Buzea, Ovidiu Constantinescu, Constantin Mateescu, Alexandru
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
tragism despre care vorbeam. Adrien Pasquali, istoric literar, traducător și prozator helvet al generației de mijloc (s-a născut în 1958, în Valais), părea să dețină cîteva din atuurile majore ale cîștigătorului, într-un spațiu cultural (cel romand) nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
asupra literaturii vechi sau premoderne sunt cu atât mai pline de miez cu cât ele par făcute de un critic în vacanță. În primele noastre scrieri, Eugen Negrici se interesează, bunăoară, de breșele anecdotice, de „viața de zi cu zi”, parcimonios surprinsă printre atâtea evenimente istorice majore. Din Condica logofătului Gheorgachi sau Ghenealoghia familiei Cantacuzinilor criticul reține „întâmplări cu tâlc” și trage concluzii pe măsură. De altfel, discursul din Simulacrele normalității construiește, în efigie, figura unui moralist pe invers. Fie că
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
recenzând Povățuitoriul la citire..., 1876); îl asemuia cu Gogol, prin felul de a aduce „oameni aievea”, „tipuri copiate de pe natură”, și-l vedea reprezentativ pentru „țăranul din Moldova” (1876) și pentru „ținutașii din Neamț” (1877); TITU MAIORESCU l-a inclus parcimonios doar în câteva enumerări ce se referă la „românismul” direcției junimiste (1881), la proza bună, de calitate, publicată în „Convorbiri literare”, vorbind de „neprețuitul Creangă” (1882), precum și la „mișcarea intelectuală sănătoasă în literatura noastră” (1885); în schimb, I. N|DEJDE
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
și Paris, se strâng de la sine pe teme mari, practic documentare, după lectura întregului. Adică pagini despre anii 1939, 1946, 1947, 1948 și 1949, scurte fragmente, câte au mai rămas după mai mult decât severa autocenzurare, continuate cu mai puțin parcimonioasele însemnări despre experiența lui de viață. , cum obișnuiește să se autodefinească. Surprinzătoare afirmație pentru cine, curios a-i pune pe hârtie toate numele citate pe parcursul "jurnalului" descoperă o adevărată lume față de care își arată un atașament mai mult sau mai
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
Mai întîi e un drum al limbajului dens, eliptic, abrupt, care evită explicația și divagația din dorința de-a nu tulbura misterul ce poate fi mai bine prizat printr-o economicoasă folosire a cuvîntului. Imaginea unicității e favorizată de turnura parcimonioasă a discursului liric, sub pavăza ilustrelor exemple, de la maeștii haiku-ului pînă la hermetici. Precum relativ puțini poeți ai noștri de azi, Radu Cange se arată înclinat spre enunțul epigramatic: "Atunci cînd/ nu voi mai fi.../ decît o moarte/ jefuită
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
ne spune mare lucru despre contextul critic în care apare această carte, ce aspiră să modifice radical exegeza brâncușiană, jalonată de cercetări de prestigiu, ca acelea ale lui Sidney Geist, Serge Fauchereau, ori Radu Varia. Notele sunt și ele prea parcimonioase, referindu-se numai la drama trăită de autor în timpul regimului comunist, dar nu și la textul cărții sale, ce necesita, după atâtea decenii, o serie de glose. Foarte utilă este doar bibliografia completă a volumelor lui Petre Pandrea, de la sfârșit
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Goga, Perpessicius, Cotruș, și impresionismul de sorginte galică și eseul critic subiectiv, lectura evenimentului isoric în cheie pozitivistă sau simbolică, condiția publicării lor e talentul autorului și adecvarea la operă, la întreg. Poezia, e drept, a fost mai rar, mai parcimonios, publicată în revistă după 2000, e necesara sobrietate de după marele festin liric de aproape cinci decenii. Dar cronicile despre poezie sau câte o pagină de autor de primă mărime, exigent cântărită, e încrederea că poezia se bucură de aura sa
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fi "cheia" cu care vom putea deschide ușile către normalitate. în pofida dezamăgirilor, generatoare - nici vorbă! - de pesimism, de scepticism, în orice caz, după 16 ani crede încă în acel salvator spirit critic românesc. Să sperăm. împreună. După această introducere, totuși, parcimonioasă în raport cu valoarea omului Paul. E. Michelson, pe deasupra, de o modestie cuceritoare, să dăm drumul dialogului nostru cu istoricul "pentru care această țară reprezintă, de mult și pentru totdeauna, o a doua patrie", așa cum apreciază prietenul nostru comun, istoricul Gheorghe I.
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
al „Junimii” - căci lipsesc, de pildă, din motive obiective, mențiunile din Jurnalul lui Titu Maiorescu și din corespondența Eminescu - Veronica Micle -, dar toate, chiar și cele provenind de la nume uitate sau odioase, azi, deosebit de interesante. „Nenea Iancu” n-a fost parcimonios cu „spectacolul” existenței sale cotidiene, pe care l-a performat cu egală dăruire indiferent de calitatea privitorilor sau de gradul de afecțiune care îl lega de ei. În ediția din 2013, volumul conține cinci mărturii noi, provenind de la Ion Agârbiceanu
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
Berlin și oricine s-ar preumbla cu el poate fi sigur că Sturza [î]i va arăta o casă în colțul format de Jagerstrasse și Friedrichstrasse cu cuvintele: "Aici am locuit când eram student! " Precum vedem, foile germane nu sunt parcimonioase în relațiuni asupra germanofiliei noului ministru de esterne și admirăm numai naivitatea cu care ele nu se tem a discredita în ochii poporului său propriu pe omul pe care-l laudă. [8 august 1882] [""GAZETTE DE ROUMANIE" NE DĂ LECȚII
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]