830 matches
-
căci pisicile părea să fi fost crescute special pentru un astfel de trafic și, mai mult, antrenate pentru a avea un gîtlej cît mai larg și un stomac cît mai Încăpător. Mai curios era că doctorul Thomas, În al cărui pardesiu se afla ascunsă (cel puțin teoretic) „rădașca“, nu participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda Înregistrată, element care mai Întîi Îl miră pe maior, apoi Îl conduse la concluzia banală că doctorul, boem, distrat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda Înregistrată, element care mai Întîi Îl miră pe maior, apoi Îl conduse la concluzia banală că doctorul, boem, distrat și, la drept vorbind, cam prostănac, Își lăsase pardesiul agățat pe undeva, unde rămăseseră numai cei doi colaboratori ai săi. În momentul cînd Înțelese acest lucru, maiorul se pomeni prins și Înghesuit Între două posibilități. Avea suficiente dovezi că doctorul Însuși fusese racolat de rețeaua traficanților de droguri, pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîmplase cu doctorul Thomas care, de două zile, nu mai trecuse pe la cabinet. Avea o bănuială, Îi veniseră anumite idei pe care dorea să le verifice În teren. Cu puțin Înainte de Întreruperea Înregistrării, probabil atunci cînd descoperiseră „rădașca“ sub căptușeala pardesiului, unul dintre ei Întrebase: Ce-i asta? - vocea părea să fie a lui Feder - după care se lăsase o liniște suspectă, cu atît mai suspectă cu cît ceva mai devreme Își vorbiseră pe un ton ridicat și Își adresaseră reciproc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Feder se arătau nemulțumiți de modul În care doctorul Își Îndeplinea obligațiile de Îngrijitor al pisicilor, care tocmai trebuiau livrate, În vreme ce acesta se arăta dezamăgit de misiunea pe care i-o Încredințaseră. Se Întorsese acolo numai pentru a-și recupera pardesiul și Îi anunță oarecum ostentativ că nu mai e dispus la nici o concesie. N-aveau decît să se descurce singuri. Cedase și așa prea mult. Rezulta suficient de clar, din scurtele ezitări dintre fraze, că nu aștepta decît o nouă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avansare, pe care Îl așteptase și Îl visase ani de zile; dintr-o dată Își dădu seama de ce abia acum: reușise, În sfîrșit, să ucidă un om! Doctorul Thomas era de fapt victima lui. Căci el Îi pusese emițătorul În căptușeala pardesiului. Din momentul cînd cei doi descoperiseră așa-zisa „rădașcă“, suprimarea nu mai era decît o chestiune formală, În conformitate cu Împrejurările. Ei Îl crezuseră desigur spion, iar doctorul nu apucase să le explice și nici nu se știe dacă ar fi avut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
l Înapoiez, cu o explicație oarecare - că-l găsisem prea tîrziu etc. Doream, În plus, să aflu cum intrase În posesia Memoriilor și dacă erau sau nu autentice. Purta același costum de tergal cu dungi, peste care Își pusese un pardesiu din doc, era Încălțat cu adidași, iar pe cap avea o pălărie de vară. Nu exagerez deloc dacă afirm că, În momentul cînd am privit prin vizor și l-am văzut, aproape că m am bucurat. L-am invitat În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
petrecut astfel. Fiindcă În cele din urmă, ușor intrigat, m-am Întors să văd de ce Întîrzie. Mai auzisem și un chiot scurt, ca un tril curios de pasăre, urmat de lătraturile cățelului. Pablo stătea cu spatele la mine, cu mîinile În buzunarele pardesiului său, și privea În lungul aleii - În primă instanță nu mi-am dat seama la ce anume. PÎnă la banca unde o lăsaserăm pe Christina erau ceva mai mult de cincizeci de metri, prin urmare nu aveam motive să presupun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dăm ochii cu niște doamne, le spune Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul și Părințelul se încolonează în urma sa, încep să-și netezească mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o dimineață bunica s-a urcat În autobuzul hodorogit care lega câteva sate și comune, de Grota cu Trandafiri. Se Îmbrăcase ca de sărbătoare, avea părul strâns la spate Într-un fileu croșetat, așa cum poartă balerinele, iar la reverul unui pardesiu de culoarea frunzei de nuc pe care-l Îmbrăcase ultima dată anul trecut, de Rusalii, Își prinsese o broșă de argint În formă de trandafir.. A plecat ca să afle de ce n-au mai venit banii de pensie alimentară, de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan Însângerat Împins de curentul unei ape, bunica a revenit acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un zgomot scurt și plăcut,,... Ca să ajung la Liceul Economic, unde reușisem să intru printre primii, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hamal, ca să nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul și pălăria și pleca iar la lucru, nu-și mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
treacă-meargă, o mai înțeleg. Dar de aici și până la a fi izgonit de-acasă? Oare ce-am făcut? O să-mi pună un prânz la pachet, că așa e ea, cumsecade, dar pe urmă n-am decât s-o șterg, în pardesiu și galoși, și ce-o să se aleagă de mine - asta nu mai e treaba ei. Bine, fie, zic eu, dacă așa vrei tu! (Asta fiindcă am și eu o înclinație spre melodramă - nu degeaba fac parte din familia asta). Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doua oară, intră în camera de pază, lasă mapa în fața colegului și se caută în portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în dormitor zice ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din senin lîngă ea, să-i dea și pardesiul ei. Înflăcărat de prezența cu totul aparte a acestei femei, Mihai a reușit să-i ajungă în preajmă tocmai cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din senin lîngă ea, să-i dea și pardesiul ei. Înflăcărat de prezența cu totul aparte a acestei femei, Mihai a reușit să-i ajungă în preajmă tocmai cînd secretarul literar al teatrului s-a apropiat de fată: "Cum stai cu emoțiile, Doinița?", iar fata a răspuns ceva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi se adresează? se întreba Bull, trecând de la o vitrină la alta și mutându-și privirea de la piciorul feminin la cel masculin. Cine sunt eu? se văita fostul redactor de divertisment, iar turiștii americani i se înghesuiau în spate în pardesie Burberry nou-nouțe, întrebându-se dacă nu cumva se bucură de vreun târg excepțional pe care îl făcuse. Într-un târziu, reușise să se rupă de acolo și făcuse unele mici cumpărături: tampoane adezive, Feminax și vitamine de la Boots, o centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
m-am comportat rezonabil, nu vă îngrijorați, am alergat și i-am scuipat pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să fi rămas stană de piatră și să-i las să iasă dintre rochiile, fustele și pardesiele alea și să mă scuipe ei pe mine; pe Cezărică l-am scuipat ultimul, ca să se pună, iar eu să-ncerc s-o conving să intre și cu mine-n șifonier și să mă țină strâns, strâns, până să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar fi părut nesimțit! Moartea era o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
echipament de tăiere asupra portierelor din spate ale limuzinei. Tăiară mecanismul înțepenit și traseră portiera în lături, descoperind pasagerii blocați înăuntrul habitaclului. Cei doi ocupanți, un bărbat rumen la față, având în jur de cincizeci de ani, îmbrăcat într-un pardesiu negru, și o femeie tânără cu piele palidă, anemică, încă ședeau drepți pe bancheta din spate. Cu capetele în față, se uitau amândoi la polițiști și la sutele de spectatori, ca doi membri puțin importanți ai casei regale la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
așa mai departe. După vreo cinci ore, când ea dormea cu un zâmbet cât casa pe buze și eu citeam un Dashiell Hamett, mi-am adus aminte de ceva. M-am ridicat ușor din pat și am scos din buzunarul pardesiului o cutiuță dreptunghiulară cu un buton roșu la mijoc. Am apăsat pe buton. S-au auzit niște explozii înfundate în apropierea nu chiar imediată. Erau apartamentele celorlalți trei Popescu, în care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mine și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se ridică de pe scaun, își aranjează în oglindă gulerul pardesiului, cordonul. — Dacă trec pe acolo mai târziu și bat în oblon mă auzi? — Încearcă. Nu salută pe nimeni. E deja afară, în piață. Doctorul Marne pleacă de lângă biliard și merge spre bar. Vrea să mă privească în față, să surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu lung; toate hainele lui sunt cenușii, sau în carouri albe și negre, chiar și șapca cu cozoroc. Abia după ce a încheiat aceste operații, își dă seama că sunt acolo, observându-l, și mă salută afabil. Am băgat de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]