3,343 matches
-
Acestea sunt receptate în dimensiunea lor de gen12. Ele vizează, în principal, faptul că cele mai multe familii monoparentale sunt conduse de femei, ca o consecință a dominării lor de către bărbați (în măsura în care aceștia nu se implică în susținerea copiilor, lăsând povara grijii parentale pe seama femeilor care sunt mame). Observarea unei constante sensibilități la dimensiunea de gen13 va putea să fie interpretată drept feminism mascat. În acest sens, un bun argument ar putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul ei genul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
față de ale celor din familii nelegalizate, ale părinților naturali față de cei sociali (am în vedere, pentru România, situația asistentului maternal, iar pentru cazurile discutate mă refer la părinții adoptivi). Analizând problematica drepturilor părinților naturali, am observat o subordonare a relațiilor parentale față de cele maritale; în fapt, părinții se bucură de toate prerogativele dacă se află în relații legalizate și întâmpină dificultăți de exercitare a rolurilor parentale dacă relațiile dintre ei nu sunt oficializate (vizez situația unui tată care nu este soțul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
refer la părinții adoptivi). Analizând problematica drepturilor părinților naturali, am observat o subordonare a relațiilor parentale față de cele maritale; în fapt, părinții se bucură de toate prerogativele dacă se află în relații legalizate și întâmpină dificultăți de exercitare a rolurilor parentale dacă relațiile dintre ei nu sunt oficializate (vizez situația unui tată care nu este soțul mamei și tocmai de aceea păstrează greu legătura cu copilul său, dacă mama nu dorește acest lucru). Demersul de față este doar o abordare față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul sau violența asupra lor, nici situațiile de abandon. Aceste fenomene sunt importante privind consecințele monoparentalității. Nu am reușit să dezvolt suficient problematica răspunderii parentale și nici a răspunderii comunitare față de familie. Din gama de probleme care se pot aborda cu sens pentru o familie monoparentală, am avut în vedere doar aspecte referitoare la părintele singur, mai precis a mamei singure, probleme pe care le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acesteia sunt condiționate inevitabil de structura grupului din care fac parte. Experiența de a fi părinte singur este de un tip aparte. Femeile și bărbații părinți singuri se confruntă cu o serie de probleme rezultate din conjugarea rolurilor profesionale și parentale. Găsirea soluțiilor funcționale și păstrarea echilibrului psihoafectiv personal și al familiei sunt direct proporționale cu nivelul de educație. Persoanele cu studii superioare fac mai bine față solicitărilor. Ca tendințe generale, părinții singuri permit mai multă independență copiilor lor (I. Mitrofan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aceea în care mamele singure au disponibilități mai mari pentru relații parteneriale cu copiii, dezvoltă diverse modalități de întrajutorare în favoarea familiei lor. Bărbații părinți singuri implică mai puțin copiii în treburile casei, dar fac apel la ajutor din afară. Rolul parental este mai bine articulat dacă tatăl s-a aflat împreună cu copilul său în permanență, iar interacțiunea cu copilul a fost timpurie. Un alt factor, care contribuie mult la optimizarea relațiilor părinte-copil, se referă la asumarea voită a paternității, spre deosebire de cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
victime ale violenței și privațiunilor. Munca domestică și îngrijirea copiilor nu sunt recunoscute, valorizate la adevărata lor importanță socială și, adesea, sunt atribuite femeilor ca obligații naturale. Suedia a fost prima țară care a adoptat, în 1974, așa-numita „asigurare parentală” prin care, conferindu-se fie tatălui, fie mamei, dacă lucrase anterior, dreptul la concediu de șase luni pentru îngrijirea copilului (iar din 1989 de cincisprezece luni), se reconsidera simultan atât statutul mamei ca părinte, cât și cel al tatălui, ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
posibilitatea valorizării muncii domestice. O modalitate aparte de protecție a copiilor care nu se bucură de ocrotire din partea părinților naturali se realizează prin intermediul asistentului maternal profesionist 34. Aceasta este simultan și o formă de instituire a unor relații de tip parental și un mijloc pentru anumite persoane de a deveni părinți în altă formă decât cea naturală. Modalitatea care permite asumarea statutului de părinte este una legală, reglementată în consecință. Conform art. 1, Hotărârea de Guvern nr. 217/1998: Asistentul maternal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
discriminatorii: impun diferențe între mamele naturale și cele sociale (ultimele fiind obligate să urmeze cursuri de formare și să primească o acreditare; sunt părinți temporari); se face diferența între bărbați și femei în calitate de părinți (titulatura corectă ar putea fi „asistent parental”); tratează inegal persoanele angajate față de cele neangajate pe piața muncii 38; operează discriminări între drepturile părinților naturali (care pot desfășura o activitate salarizată și pot avea copii, conform liberei lor alegeri) și părinții adoptivi, care, ca și asistenții maternali, sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sensibile la dimensiunea de gen, ba chiar transmit prejudecăți, stereotipuri patriarhale 40. Educația școlară este prioritar orientată către sfera publică. Educația pentru sfera privată 41 pare să fie lăsată în seama familiei. În școală, elevii nu sunt abilitați privind rolurile parentale. 3.3. Alocații familialetc "3.3. Alocații familiale" Într-o abordare istorică, ideea de a conferi din partea statului un sprijin de întreținere pentru familie poate fi legată, așa cum arătam la început, de ajutoarele de separație, care fuseseră instituite ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeilor necăsătorite raportat la numărul total de nașteri a crescut de la 5% în 1940 la 31% în 1993. În țările scandinave, mai mult de jumătate dintre copii sunt născuți în afara căsătoriei (Fr. Fukuyama, 2002, p. 55). Subordonarea relațiilor de rudenie parentale față de cele maritale ține, mai cu seamă, de configurația familiei de tip tradițional. În societatea contemporană, este semnificativ că asumarea parentității se face într-o diversitate de situații (în singurătate asumată voit, în concubinaj, în singurătatea rezultată după dezmembrarea cuplurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rol de contract pentru discuția de față? Asumarea îndatoririlor părinților față de copiii lor rămâne o problemă de libertate morală. Mill (1994, p. 137) observa că opinia publică este ostilă amestecului societății în a obliga un tată să-și onoreze obligațiile parentale. Deși este recunoscută datoria tatălui de a oferi educație copilului său, realizarea efectivă a acesteia depinde exclusiv de bunăvoința lui. A aduce pe lume copii cărora să nu le poți asigura cele necesare dezvoltării și educării este un delict moral
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o autoritate legală, neputând, de pildă, să hotărască în numele copilului ce formă de educație să urmeze acesta. Părintele singur tinde să-și mărească autoritatea asupra copilului pe care îl are în îngrijire; în primul rând, pentru că a cumulat toate rolurile parentale: De multe ori, mamele divorțate sunt mai severe, pentru că în mod tradițional autoritatea o are tatăl. Atunci când acesta lipsește, autoritatea este preluată de către mamă, care cumulează astfel două puteri. Expresia ,,sunt și mamă, și tată” se referă exact la acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
plan social, statusurile aferente fiind secundare față de cele cu o anume vizibilitate socială. Familia monoparentală creează o situație de viață care poate fi receptată drept o disidență. O femeie poate, de exemplu, să fie mamă fără să fie soție. Relațiile parentale sunt posibile în mod independent față de cele maritale. În plan privat, pentru mulți părinți singuri, se articulează strategii de existență care le permit emanciparea. Este un tip de șansă care nu poate fi ratată 8. 2. Patriarhal sau partenerial - inegalități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe piața muncii, ca urmare a cadrului stabilit anterior, în socialism, privind egalitatea de șanse a femeilor față de bărbați. Sub aspectul protecției familiei, este recunoscută o sinuoasă traiectorie de reorganizare a serviciilor pentru familie, alături de măsuri de susținere financiară. Concediul parental poate constitui o opțiune a oricăruia dintre părinți 30. De aceleași drepturi se bucură și asigurații care au adoptat copii sau au calitatea de tutore, cărora li s-au încredințat copii, ori care îi au în plasament familial. Dacă tatăl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
premisă, adevărata egalitate realizându-se nemijlocit prin faptele de viață, prin practici corecte. Prin adoptarea unor legi specifice (cum ar fi legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, legea egalității de șanse între femei și bărbați, legea concediului parental, legea privind protecția familiei monoparentale), România a făcut pași importanți spre modernizare. Pentru ca acestea să fie respectate efectiv, ar trebui depășite practicile ce presupun mentalități conservatoare. În paradigma liberală, se presupunea că nu este cazul ca statul să intervină în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea rolului de suport parental (pe care o resimt mai ales copiii, prin comparație cu cei din familiile complete). Simultan, pentru mamele singure, absența celuilalt părinte creează un sentiment de vinovăție, ca și cum cauza neimplicării acestuia în familie se datorează slabelor calități feminine ale acestora. Sara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
singură își crește băiatul, când tatăl își crește singur fata? Ipoteza pe care o avansez este că tipul de educație va tinde către modelul androgin (în concordanță cu feminismul radical liberal). Acest fapt se va datora prezenței nemijlocite a modelului parental (care este ușor de imitat de către copil) și tendințelor de diferențiere, de delimitare față de acesta și de identificare cu persoane de același sex. Astfel, un băiat crescut doar de mama lui este de presupus că va fi mai timid, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sau în încredințare, îi e tutore ori prestează față de copil o îngrijire de tipul asistenței maternale). În mod analog, se poate vorbi de carență paternală 104 când e vorba despre absența din planul afectiv a tatălui sau despre o carență parentală, atunci când copilul nu se bucură de dragostea părinților săi. Părintele adoptiv, asistentul maternal, tutorele pot avea față de copil o grijă de tip matern. Aceasta ar presupune o apropiere caldă față de copil, un atașament constant într-o relație continuă care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dezvoltare în condiții bune sub aspect psihoafectiv a copilului, atunci ajung să fie dependente, indirect, ce e drept, de alocația paternală. Mecanismul de subordonare a femeilor față de bărbați se păstrează în măsura în care femeile ca mame singure nu pot acoperi întreaga alocație parentală de care copilul are nevoie. Emanciparea femeilor în plan privat nu se poate realiza atunci când, părinți singuri fiind, sunt nevoite să își asume sfere de acțiune improprii. De pildă, nu îl pot susține afectiv pe copil din perspectiva părintelui absent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
influența capitalul social al copiilor în plin proces de formare. Francis Fukuyama arăta cum implicarea diferită a femeilor și a bărbaților în aducerea pe lume a copiilor, mai cu seamă legat de componenta biologică, conduce în plan social la „investiții parentale” diferite. Femeile vor fi mult mai interesate să-și protejeze copiii: Gradul de implicare a bărbaților în cupluri monogame și importanța rolului pe care îl joacă în creșterea copiilor depind mai puțin de instinct și mai ales de tipurile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai apropiate copiilor lor atât din instinct, cât dintr-un atașament puternic, rezultat din socializarea lor orientată spre grijă și empatie și dintr-un mod specific de a înțelege lumea, mod în care au fost educate să o înțeleagă. Investiția parentală este mai generoasă sau mai modestă atât pentru mame, cât și pentru tați, în strânsă legătură cu specificul comunității căreia îi aparțin. În anumite situații, comunitatea are un rol reglator în articularea raporturilor de responsabilitate în familie, alteori chiar suplinește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
singur stabilește un contract social și participă la viața publică în calitate de cap de familie, iar în absența unui partener adult nu stabilește nici un contract, în sens tradițional, pentru sfera privată. Mai degrabă putem vorbi pentru spațiul privat de un contract parental, în care părintele singur își asumă obligații față de copilul sau copiii săi. În acest sens, el nu-l încredințează celuilalt părinte, nu-l abandonează și îi oferă asistență pentru creștere și dezvoltare normală. Contractul parental este asimilat adesea ca un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spațiul privat de un contract parental, în care părintele singur își asumă obligații față de copilul sau copiii săi. În acest sens, el nu-l încredințează celuilalt părinte, nu-l abandonează și îi oferă asistență pentru creștere și dezvoltare normală. Contractul parental este asimilat adesea ca un acord tacit între copil și părintele său. Orice contract este făcut doar dacă este în măsură să ofere avantaje; în cazul de față, ne referim la protecția individului față de orice abuz de putere. Pentru familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
respondenți acceptă ca o femeie să crească singură un copil, fără a-și dori o relație stabilă cu un bărbat 10. Presupunând că într-un sondaj de opinie ar exista întrebări diferențiate pentru femei și pentru bărbați privind rolurile lor parentale, rămâne o provocare ce fel de părere și-ar exprima cei întrebați față de un bărbat care ar crește singur un copil, fără a-și dori o relație stabilă cu o femeie. Probabil că mulți dintre respondenți ar fi rezervați față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]