145 matches
-
era complicată: și personală, și metodologică, și generațională. Iar recenzia devenea publică într-un moment în care începeau să apară în presă... S.A.: ...ân presa cotidiană? M.I.: Da. Începeau să apară în presa cotidiană articole în care eram acuzat de paricid, mă rog, tot felul de lucruri umflate. S.A.: În care tu erai prezentat drept fiul simbolic monstruos, care distruge statuia lui Scholem XE "Scholem, Gershom" ? M.I.: Da. Și asta era exagerat, totul era într-o notă foarte negativă. S.A.: A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
poate să fie și bun, și rău. N-am spus asta ca să-l apăr pe Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" sau ca să-l atac pe Eliade XE "Eliade, Mircea" . Am constatat ceva structural. Dar dacă e adevărat, toată povestea cu paricidul simbolic al lui Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , cu revolta sa, nu mai contează. Fiindcă vorbim de o diferență fundamentală... S.A.: ...ân sensul că nu este vorba de o evoluție, că nu contează atât de mult interacțiunile dintre maestru și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
XE "Eliade, Mircea" spre sfârșitul vieții sale. Iată de ce cred că la mijloc e ceva fundamental, o profundă diferență structurală. S.A.: E foarte plauzibil. Sigur, în cazul absenței referințelor la Eliade XE "Eliade, Mircea" se poate recurge la scenariu de paricid, simbolic sau chiar numai ideologic: scenariul a fost schițat, unii l-au opus în mod net pe Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , fără să mă convingă. În cazul celorlalți clasici români absenți din opera lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și: „Romanul Tristan și Isolda este un roman de dragoste/iubire și de pasiune. Acest roman ne prezintă iubirea dintre Tristan și Isolda, o iubire împărtășită cu multe greutăți. Acest roman este un roman de iubire și pasiune bazat pe paricid și incest“. „Tristan și Isolda trăiesc în pustietate până își dau seama că nu-și oferă condiții și o aduce regelui, dar tot se întâlnesc noaptea sub un copac în grădină. În final cei 2 se despart și mor“. Vreți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
baricada ridicată împotriva schimbărilor din Justiție, și mai ales a oamenilor implantați acolo, și se încheie firesc pe meterezele TVR și Radio, unde încă rezistă Nicolau și Șeuleanu, la fel de independenți. Incapabil să facă opoziție bazată pe proiecte alternative, paralizat de paricidul politic împotriva fondatorului Ion Iliescu, scăzut în sondaje la cea mai joasă cotă din ultimii zece ani, PSD se agață cu disperare de fiecare mușuroi. Principalul partid de opoziție i-a luat în brațe pe Nicolau și Șeuleanu atât de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
modificarea statutului, el poate începe să-și strângă lucrurile din birou. PPRM se întoarce de unde a plecat, adică la vechiul Vadim Tudor, experimentele modernizării nu l-au ajutat cu nimic. PSD-ul este în continuare paralizat, încă nu a digerat paricidul anti Iliescu. Opoziția pierde oameni în favoarea puterii: câțiva parlamentari, primari și mai mulți consilieri locali și județeni și-au descoperit brusc vocația liberală. Răsturnarea balanței prin victoria spectaculoasă a lui Traian Băsescu la prezidențiale este desăvârșită încet, dar sigur de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
că nu-i dădea niște ruble, mi se părea cât se poate de firesc... N-am înțeles de ce Ivan vroise să-și omoare tatăl prin Smerdiacov și nici de ce Smerdiacov acceptă sugestia... Cele trei mii de ruble puteau justifica un paricid? Căci Feodor Pavlovici Karamazov era tatăl său, conceput cu o neroadă a orașului, într-o grădină, după o seară de beție. De ce înnebunea Ivan? Că sugerase "ideea" uciderii tatălui? Dar de ce să-l ucidă? Nebunia îl făcuse să-i încolțească
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
necesitatea morții pentru a ajunge la înviere) este un personaj care are toate aparențele răului, dar în sufletul căruia se produce un miracol, o transformare. Deși nu este vinovat, în sensul strict al faptelor, Dmitri s-a gândit la ideea paricidului și pentru asta va trebui să sufere pentru a se transforma. Cealaltă parte a familiei sale se află, hotărât, de partea răului. Aleoșa este fiul Sofiei și al lui Zosima, dar este și fiul lui Feodor Pavlovici Karamazov, un blasfemiator
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
care judecă numai cu rațiunea va rezolva simplu și acest caz. Oedip și-a omorât tatăl și s-a culcat cu mama sa, nelegiuiri ireversibile. E, deci, un criminal care trebuie aruncat în prăpastie. A-l ierta înseamnă a încuraja paricidurile și incesturile, după teoria acuzării. Din punctul de vedere susținut de procuror în ajun, pentru ca nici un Oedip să nu îndrăznească să mai ridice mâna asupra tatălui său și să se îndrepte spre patul mamei sale, justiția trebuie să-l judece
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de mii de ori. De sute de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia lor neghioabă - doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi, au fost otrăviți cu ura față de mine: pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asta, Vreau să te rog ceva, spuse ginerele, Ce, Să mergi cu mine la poliție, așa nu va trebui să mergi tu din poartă-n poartă, prin tot satul, ca să povestești oamenilor oribilele crime pe care le-am comis, Închipuiește-ți, paricid, infanticid, doamne sfinte, ce monștri trăiesc În casa asta, N-aș povesti În acest fel, Știu, vii cu mine, Când, Chiar acum, trebuie să batem fierul cât e cald, Haidem. N-au fost nici condamnați, nici judecați. Ca un fitil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului. E adevărat, sîngerează prin toate rănile sale, În locul ochilor scoși se cască două plăgi oribile, dar acest vinovat de paricid și incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
înșelat de Cezar Borgia, atunci când acesta a pus mâna pe toți cei din neamul Orsini și Vitelli la Sinigaglia, după cum s-a arătat mai sus; a fost și el printre cei prinși aici, astfel că, la un an după ce săvârșise paricidul, a fost sugrumat împreună cu Vitellozzo, pe care îl avusese ca maestru în priceperea și în nelegiuirile lui. Unii oameni ar putea să se întrebe cum oare a fost posibil ca, după atâtea trădări și cruzimi, Agatocle și alții la fel
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină. Și să-l ferească Dumnezeu pe cel care ar spune ceva de rău despre morții noștri ! Vorba unui amic psihanalist, românii au o problemă cu ideea însăși de moștenire... Arta paricidului la români Una dintre cele mai impresionante scene din documentarul lui Vlad Petri despre revoltele din ianuarie este aceea a unui lung schimb de replici între o doamnă mai în vîrstă, descinsă parcă din alt film (ceva de genul gospodinelor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
disprețuiam pe «bătrîni», pe «ramoliți», adică pe toți cei care depășiseră 30 de ani (...). Lupta dintre generații ne apărea drept cheia tuturor conflictelor și principiul explicativ al tuturor evenimentelor”. Din nou, alte vremuri, alți oameni, alte mize. Dar același patos paricid ! După cum observa un prieten psihanalist, românii ca popor (modern) par a avea o problemă oedipiană a transmiterii. Generalizînd poate excesiv, dar nu fără rost, am putea spune că, odată cu modernitatea noastră națională, reiterăm un același model de psihologie colectivă : ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant, cu vacarm, care însă nu se aude din cauză că motorul mașinii face prea mult zgomot. Paricidul combinat cu suicid se dezumflă în ultimul moment, pentru că omul e prea laș ca să‑și pună capăt vieții înainte de vreme; îl mai așteaptă încă atâtea lucruri în viitor, ceea ce e întotdeauna o eroare, dar lumea așa crede și asta contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
astăzi cineva că frazele lui Machiavelli au încurajat crimele gratuite ale revoluției franceze din 1789 și ale altor revoluții de după aceea? O singură dată, în tot textul, fapta de cruzime e acoperită de umbra moralei creștine, atunci cînd se comite paricidul. Voind să aibă pentru sine orașul Fermo, Oliverotto își măcelărește tatăl adoptiv, iar la un an după, nelegiuitul tînăr este prins și sugrumat de oamenii lui Cesare Borgia. Preceptul biblic "cu ce măsură măsori, măsura-ți-se-va" se recunoaște în subtext. Pagina
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de Cezar Borgia, atunci cînd acesta a pus mîna pe toți cei din neamul Orsini și Vitelli la Sinigaglia, după cum s-a arătat mai sus; a fost și el printre cei prinși aici, astfel că, la un an după ce săvîrșise paricidul, a fost sugrumat împreună cu Vitellozzo, pe care îl avusese ca maestru în priceperea și în nelegiuirile lui. Unii oameni ar putea să se întrebe cum oare a fost posibil ca, după atîtea trădări și cruzimi, Agatocle și alții la fel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și idei și senzații interne. Pe de o parte, tendința de a face din lumea lucrurilor o lume a oamenilor, pe de alta aceea de a face din lumea oamenilor una a lucrurilor. A susține că germenele acestei evoluții este paricidul rămas în memoria noastră este o idee simplă, aproape prea simplă. Nimeni nu s-a gîndit să facă din ea o ipoteză și s-o introducă în știință. Acum lucrul s-a înfăptuit. Partea a opta IPOTEZE ASUPRA MARILOR PERSONALITĂȚI
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inversul: inventarea individului se impune, modelează viața sa efectivă și tinde să devină adevărată. Analogia face din Oedip exemplul de om total, simplex, iar din Moise unul de om divizat, duplex. Primul cunoaște riscurile transgresării interdicțiilor sociale, ale incestului, ale paricidului, dar nu știe ce înseamnă drama rupturii, opoziția dintre două universuri umane. Al doilea trăiește această ruptură, se formează prin mijlocirea tensiunii dintre cele două universuri antinomice, partea de sus și cea de jos a societății. Fie că face parte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-l împinge pe unul dintre "frați" să vrea să-i ia locul. Rupînd înțelegerea tacită dintre ei, el este ispitit să restabilească ceea ce juraseră cu toții că vor înlătura: "Privațiunile îndurate cu nerăbdare scrie Freud referindu-se la cele întîmplate în urma paricidului l-au putut face pe cutare sau cutare individ să se rupă de mase și să-și asume rolul de tată"559. Conform acestei ipoteze, copiii devorează revoluția căci atunci cînd unul dintre ei ia această hotărîre, își însușește meritele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
E. Kishon Și-a fost ciocîrlia! T. Mazilu Împăiați-vă iubiții! Frumos e-n septembrie la Veneția! Inundația M. Mihura Trei jobene R. Macrinici A! Frica! L. Pirandello Uriașii munților Plaut Menehmii Y. Reza Artă Ruzante Comedia vacilor Ion Sava Paricidul Vreau să număr stelele! E.E. Schmitt Libertinul M. Sorescu Pluta meduzei R.J. Sorge Cerșetorul D. Solomon Erasmus A. Strindberg Visul R. Stanca Hora domnițelor J. Swift Conversația cultă a clănțăilor la ceai Sofocle Antigona Seneca Medeea Terențiu Eunucul Cornel Udrea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
la voia întâmplării, dimpotrivă, ele tind să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
a omului nu se poate produce decât prin durere și remușcare, suferința individuală având în viziunea sa, această calitate de a înălța, de a purifica, viața sufletească a omului. Mitea Karamazov, de exemplu, se lasă condamnat fără a fi săvârșit paricidul de care era acuzat, dar de care conștiința lui nu era străină, deoarece în străfundul sufletului său își detestă tatăl, iar într-o anumită împrejurare spusese chiar: „De ce să trăiască un astfel de om?”. Gândind astfel, el a făcut paricidul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
paricidul de care era acuzat, dar de care conștiința lui nu era străină, deoarece în străfundul sufletului său își detestă tatăl, iar într-o anumită împrejurare spusese chiar: „De ce să trăiască un astfel de om?”. Gândind astfel, el a făcut paricidul în adâncul sufletului său. Simțindu-se apoi culpabil în forul său interior, el va lua asupra lui însuși întreaga responsabilitate a crimei și va accepta pedeapsa aspră a legii, sperând ca prin acest fapt să obțină o ispășire a vinei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]