222 matches
-
nr. 2021 din 13 iulie 2016. Clubul Pensionarilor „la MAJORAT” Mușcă din pizza cu proteza, bătrâne, Dar nu pipăi pe sub masă genunchii, Vecinei din dreapta, căci urma rămâne, Și-o dor și genunchi, și rărunchii! Mușcă cu poftă din pizza, mamaie! Parizerul, deși e de mult expirat, E moale, că-n fainoșag îl înmoaie. Cu Ketchup și E-uri e bun de mâncat. Iar de cumva un dinte se-ndoaie, Cu trei pensii, îți faci o nouă proteză. Și-o să vezi cum
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
mereu prea stresați, ... Citește mai mult Clubul Pensionarilor „la MAJORAT”Mușcă din pizza cu proteza, bătrâne,Dar nu pipăi pe sub masă genunchii,Vecinei din dreapta, căci urma rămâne,Și-o dor și genunchi, și rărunchii! Mușcă cu poftă din pizza, mamaie!Parizerul, deși e de mult expirat,E moale, că-n fainoșag îl înmoaie. Cu Ketchup și E-uri e bun de mâncat.Iar de cumva un dinte se-ndoaie,Cu trei pensii, îți faci o nouă proteză.Și-o să vezi cum
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Clubul Pensionarilor „la MAJORAT” Mușcă din pizza cu proteza, bătrâne, Dar nu pipăi pe sub masă genunchii, Vecinei din dreapta, căci urma rămâne, Și-o dor și genunchi, și rărunchii! Mușcă cu poftă din pizza, mamaie! Parizerul, deși e de mult expirat, E moale, că-n fainoșag îl înmoaie. Cu Ketchup și E-uri e bun de mâncat. Iar de cumva un dinte se-ndoaie, Cu trei pensii, îți faci o nouă proteză. Și-o să vezi cum
CLUBUL PENSIONARILOR LA MAJORAT de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380987_a_382316]
-
evrei în Oravița. La bunici era o gospodărie cașer nemaipomenită. Bunica făcea castraveți murați în borcane de 20 de litri! (Râdem) Bunicul a fost foarte sever cu mâncarea rituală, nu admitea excepții. Noi o omoram pe bunica să ne cumpere parizer, că la colț era o măcelărie. Și acuma simt mirosul! Memoria olfactivă este cea mai puternică! Ne-a prins odată că mâncăm în fundul curții. „Asta vă place, parizerul!” (Râdem) Și să scoată cureaua! El făcea și tăierile tradiționale, era și
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
rituală, nu admitea excepții. Noi o omoram pe bunica să ne cumpere parizer, că la colț era o măcelărie. Și acuma simt mirosul! Memoria olfactivă este cea mai puternică! Ne-a prins odată că mâncăm în fundul curții. „Asta vă place, parizerul!” (Râdem) Și să scoată cureaua! El făcea și tăierile tradiționale, era și șokhet[3] și făcea și Brit Mila. El făcea totul în comunitate. A venit tata să lucreze la Oravița, a cunoscut-o pe mama care era la părinții
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
Mireille Mathieu asigură muzicii această putere și rezistență. „Mon Credo”, „C’est Ton Nom”, „Acropolis, adieu”, „Ne me quitte pas”, „Santa Maria”, „Tous les enfants chantent avec moi”, „Pardonne-moi ce caprice d’enfant”, „Ciao Bambino”, „Une histoire d’amour”, „Der Parizer Tangou”, „Non, je ne regrette rien”... Cine nu a ascultat aceste cântece niciodată, poate fi chiar evlavios și tot nu înțelege încă faptul că susurul unei așa muzici este cel mai sublim amănunt al vieții! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran
PEPINO POPESCU. SUSURUL MUZICII CU MIREILLE MATHIEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347766_a_349095]
-
iar acum se afla la un dineu cu miniștrii din alte țări, mult mai nefericite la acest capitol, precum Finlanda sau Germania care plângeau să le dea și lor modelul. El surâdea înțelept, mușca cu poftă dintr-un sandvici cu parizer și negocia cu ei la sânge. Enervat ministrul Olandei îl luă de rever și-l scutură... El rezista... Încă o dată... Și încă o dată! Deschise ochii! În fața sa stătea, nu ministrul Olandei, ci doi polițiști. Senzația de foame care-l sugruma
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
de terci primite în arest, urca voios pe scară și nici nu mai băgă în seamă ce a urmat la gura administratorului care își văzuse sacrificiul ignorat. În casă, deschise frigiderul, scoase cina de acum două zile, vestitul sandvici cu parizer pe care-l mâncase și în vis, acum cam verzui și cu un oarecare miros de cadavru, pe care-l înfulecă mârâind de plăcere. Mamăăă, totuși ce noroc avusese! A doua zi, la școală, directorul îi puse în vedere să
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital. Ioan MARCEAN http://ro.netlog.com/Ioan Marcean/blog Referință Bibliografică: Ioan MARCEAN prezintă: DIN RELATARILE UNUI ROMÂN STABILIT ÎN SUA - DESPRE PORC / Ioan Marcean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIN RELATARILE UNUI ROMÂN STABILIT ÎN SUA – DESPRE PORC de IOAN MARCEAN în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345246_a_346575]
-
va amortiza cam în trei sute de ani, perspectiva nu-i îngrijora deloc. Erau, ca noi toți de altfel, la tinerețe, fericiți iar pentru asta locuitul într-o garsonieră mobilată spartan și cele două mese pe zi formate din chifle cu parizer li se părea suficient. Adevărul este că aveau dreptate. Se putea mult mai rău! Și iată că optimismul lor avea să fie confirmat. Într-o bună (cu adevărat bună!) zi, rectorul, numit de toată suflarea Aligatorul, i-a chemat în
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
din piața centrală, iar noaptea lucrau ca gunoieri (devenise un fel de dependență!). Constataseră că erau mult mai bine plătiți decât la universitate, locuiau tot într-o garsonieră dar mult mai bine mobilată, iar duminica își permiteau, pe lângă chiflele cu parizer, o altă dependență, și își permiteau chiar, odată pe săptămână, o sticlă de vin și chiar o plimbare pe jos prin centrul orașului întrucât reușiseră să-și cumpere și ceva haine. Desigur aveau tendința de a crede că trăiesc în
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
reumatism și varice, de nervi sau de inimă. În anii ’80, produse de lux erau, pentru omul de rând, portocalele, chiar și grepfruturile (numite popular „grefe”), carnea de porc și de vită, salamul de vară „Victoria”, cu mai puțină soia, parizerul, pastrama, puii sau găinile (mai rar curcanii), cafeaua Moca și bomboanele cubaneze. De prin 1985-’86 nu se mai găsea Pepsi și salam de Sibiu decât la magazinele cu circuit închis, dispăruseră complet bananele, mandarinele, curmalele și smochinele (care, înainte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
străfulgerare a clipei, când treci pe lângă banca ta, silueta vaporoasă a văduvei „magistrat Ț.“, care te-a agățat într-o dimineață de mai oferindu-ți gazdă și „alte înlesniri“. Te-așteaptă pe bancă încă ziarul pe care mâncai franzela și parizerul împreună cu S., bucuroși că mai trecuse o zi. 16tc "16" În preziua în care tatăl meu s-a internat în spital, de unde nu a mai ieșit decât să moară acasă, am mers cu el pe Bulevard să-i arăt câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
glasul Îi suna ca un guițat ceva mai uman. Mai ales de când născuse mânca tot timpul. Făcea naveta cu o sacoșă burdușită cu borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș, a parizer și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În borcane cu o lingură, sorbecăia, plescăia și, vrând să ia parte la discuții, stropea cu mâncare când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mormăie el stins, după dispariția ei. În mijlocul mesei, zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de UE, aceștia s-au declarat peste noapte producători tradiționali pentru a beneficia de exceptările obținute de statul român în această privință și a-și vinde aceleași produse, dar cu altă pălărie. „îți spun eu, mîine-poimîine o să vedem că și parizerul e «produs tradițional !»”, se revolta zilele trecute un amic mai cunoscător în ale industriei alimentare autohtone. Lucrurile sînt deci mai complicate decît par. Vorba aceluiași Ricci, tradiția este o invenție reușită. Altfel spus, e mult de muncă pentru a crea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne făcea pielea de găină pe brațe. Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în care fusese înghețată, cutii sparte de chibrituri, hârtii cerate cu coji de parizer, bucăți de vată murdară. La o cotitură a culoarului am zărit două biluțe roșii, legate cu elastic, din cele cu care își prind fetițele părul. Cu cât culoarul devenea mai întortocheat, cu pereții de pe care acum se scurgea apa în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Într-o societate socialistă ca a noastră? - Așa a crezut el. Și a tras consecințele. Știi și d-ta că a stat 15 ani la închisoare; 15 ani, până a fost grațiat. Pantelimon mușcase cu spor dintr-o felie de parizer, și se trudea acum s-o mestece cât mai repede. Ioanichie Petrescu îl privea zâmbind. - Și dacă a fost grațiat, continuă după o pauză, nu mai poate fi arestat pentru că poartă pelerina lui unchiu-su... Dar vezi că nu se astâmpără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
emite grosolănii. Berea o beți din niște borcane clasice - restaurantele stațiunii au rămas În pană de halbe și improvizează soluții. Pizza e un fel de pîine mînjită cu ketchup, În care se poate Întîmpla să dai peste niște bucăți de parizer sau de crenvurșt (crezi, speri), dar, cum asta e tot ce poți să mănînci, o mîncați. Cum și bugetul tău e limitat, stați la o masă privind forfota lumii și Încercați să vă faceți planuri rezonabile pentru restul zilei. Coaje
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gustarea, la bucătărie; cineva trebuie să vină să o ia cu o raniță, pentru toată bateria, și să o ducă la locul de instrucție. Dacă e o conservă de pește, ai șansa să mănînci ceva. Dar, dacă e pateu sau parizer, e mai bine să faci fericit un cîine, dacă ai unul la Îndemînă, și să recurgi la pachetul de biscuiți ascuns În buzunar. Pentru că ambele sînt un aliment În care poți să recunoști părul animalului din care a fost pregătit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împreună cu turma de pinguini cu ochi lucioși Înnebunită de așteptare... așteptînd ceva, orice cu un aspect comestibil... chiar nu-ți mai amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac, care mai păstrează un aproximativ aspect de hrană pentru oameni... niște zgîrciuri, parizerul ăla scîrbos, margarina aia ca un săpun... are gust de săpun... Ai Înnebunit? Nu-ți mai amintești ghearele de pui... copitele de porc? Ai uitat celebrii adidași de porc? Ai uitat că astea sînt singurele „alimente“ pe care le mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă adunarea pentru gustarea de ora 12. Nu stă nimeni să mă prezinte, așa că, după ce primesc și eu o felie de parizer, Încep să mă Învîrt pe la locul de fumat. Craiovenii sînt de fapt doar doi, frați, Cristi și Ovidiu, nu s-au transferat de mult. Există Între răcani un grup destul de mare de constănțeni și unul de teleormăneni. Cei din Teleorman
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la scrin. ― Auzi Mirciulică? Prietenul nostru Doru s-a făcut bine! Cotoiul rămase încremenit, ca un sfinx. Melania își strâmbă buzele: ― Mirciulică e puțin ranchiunos, dar foarte puțin, vă asigur. Nu poate să uite că Doru ciupea uneori și din parizerul lui... Se întoarse cu o sticlă și două pahare. ― E un vin de Madera, domnule maior. O bunătate! Îl păstrez pentru ocazii sau beau o picătură când sânt răcită. Din fericire, azi nu sărbătorim o gripă. Ciocni cu Cristescu privindu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în geantă era dermatograful. Mi-era teamă să nu ia casa foc, iar eu să rămân cu o frunte cheală. Colonelul se repezea la caseta cu bani și blana de astrahan. Nostim, nu? Jeleurile le-aș băga în buzunar... iar parizerul tău stă foarte bine pe fundul poșetei. Câteva feliuțe ajung până ne aranjăm. Cam asta-i totul, dragul meu. Lăsă obloanele și trase perdelele chicotind. ― Cineva și-ar putea închipui că ne pregătim de culcare. Și acum, Mirciulică, să profităm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l curăț întîi... Îi zâmbi luminos profesorului: Îmi pare bine că i-a revenit apetitul. Nu-ți închipui ce îngrijorată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]