248 matches
-
ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că „autorul parodiază parodia” și că „Din tendința de parodiere va rămîne constantă numai înlănțuirea pedantă a subordonărilor și distincția ostentativă a construcțiilor sintactice”. Concluziile sînt altminteri foarte în spiritul „modernismului tîrziu”: „consecințele acestei patologice terori a rostirii cuvîntului nu puteau fi decît opțiunea absurdului și tăcerea” (p. 321). Critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numeroase referiri la Urmuz, inclusiv comparații cu poeți români postbelici. Geo Dumitrescu, de pildă, „l-a admirat pînă la idolatrie pe înainte-mergătorul tuturor avangardiștilor din secol, pe Urmuz”, lăsîndu-se însă doar „influențat, nu asimilat”: „Niciunde în versurile lui Geo Dumitrescu parodierea automatismelor limbajului nu este dusă pînă la separarea semnului lingvistic de sens, pînă la articularea de enunțuri ilogice, pînă la practicarea elocinței absurde” (Modernismul românesc, vol. II, Ed. Eminescu, Buc., 1985, p. 212). Interesante atît pentru respingerea avangardei și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin enumerarea unor trăsături (dominante caracterologice) și prin ilustrarea lor în cadrul unei demonstrații epice de tip descriptiv. Pe rând, Gonzalv Ionescu (obsesia carierei universitare), Bonifaciu Hagienuș (leit-motivul avariției și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amplifică voit pentru a surprinde, a extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu făceam mare lucru [...]. Ne adunam la căldură, lângă cuptoare [în topitorii]. Și acum țin minte, colegii care erau mai înstăriți și aveau un casetofon, îl aduceau. Ascultam ultimele muzici, cu Madonna, Pet Shop Boys, Michel Jackson" (P.O.N.). Parodierea cerințelor impuse de regim era învățată de copii în primul rând în familie, fiind o formă de inițiere în lumea adulților: "din acei ani '80, îmi vine foarte clar în minte unul din tabieturile bunicilor mei, ascultatul Vocii Americii, dimineața
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
variat al formelor verbale care ridiculizează discursul direct sobru, indiferent de varietatea genurilor. Acest univers este foarte bogat, mult mai bogat decât se crede în mod obișnuit(...) caracterul și mijloacele de ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns"30. Libertatea și chiar tendința de răsturnare a ordinii impuse oficial, în paralel cu desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea paradigme la adăpostul cărora s-au putut cristaliza parodiile în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul Probleme de literatură și estetică, Bahtin studiază particularitățile evolutive ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai prin mijlocirea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu rămâne pur și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iau în calcul două texte oarecum legate între ele, ci numai cazurile în care se stabilește o intenție clară a autorului textului care parodiază de trimitere la un text anterior (sau la o sumă de procedee, de convenții, de pildă parodierea epicului cavaleresc în romanul picaresc 47, care lansează o modă tocmai prin faptul că "opune un realism comic idealismului ofilit al tradiției cavalerești"48). Așa cum observa Sanda Golopenția-Eretescu în articolul "Grammaire de la parodie", "ea poate promova o similitudine, și atunci
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Odiseea homerică și ce relație ar mai întreține Vineri... de Michel Tournier cu textul lui Defoe sau Tristan al lui Jiři Marek cu Tristan și Isolda? Ar fi posibilă, se pare, și o regulă: o capodoperă se obține tot prin parodierea altei capodopere. Iată de ce principalele hipotexte ale unor parodii solide sunt Biblia, miturile, epopeile, tragediile, poemele eroice ale Evului Mediu, romanele cavalerești, basmele, fabulele, operele "cu viață lungă"... Deși conținutul se aseamănă, forma face diferența: cele două aspecte vor face
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca "mediator" între genurile liric și epic, și anume satira menippee. Conglomerat artistic esențialmente parodic, amestecând versurile, discursul retoric, monologul, dialogul și narația la persoana întâi, aceasta se înfățișează drept un bun specific al perioadei respective, vizând, în unele cazuri, parodierea romanului idilic elen. În cadrul operelor ce aparțin generic satirei menippee, precum Apokolokintosis a lui Seneca, iau naștere idei fundamentale în evoluția ulterioară a parodiei literare: amestecul genurilor și al stilurilor, prezența antieroului, formele citării incluzând o atitudine de frondă a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dacă Aristotel găsise că parodia reprezintă o "vulgarizare" a epopeii, există și mențiuni care o corelează cu cealaltă mare formă dramatică a Antichității, tragedia. S-a impus și termenul de paratragoedia pentru a denumi doar acele opere literare născute prin parodierea tragediilor. Un grupaj aparte îl formează acele opere generic incluse în așa-numita "a patra dramă", adică drama satirică; acesta "urma după trilogia tragică și aborda, în majoritatea cazurilor, aceleași motive tematico-mitologice ca și trilogia care o preceda. Astfel, ea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acest punct, ni se pare necesar să amintim sarcastica observație făcută de D.M. Pippidi: Dacă autorul Broaștelor nu cere pentru Euripide cucuta, explicația stă poate în faptul că poetul apucase să moară de moarte bună"125. Altă dată, în Norii, parodierea are ca scop împotrivirea la o "învățătură" propovăduită de Socrate (ridiculizând chiar didacticismul acestuia), al cărui susținător declarat fusese, de asemenea, Euripide. Un moment culminant îl atinge ridicolul din comedia Femeile la sărbătoarea Demetrei, unde Aristofan convoacă (sub forma unei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca marcă stilistică, cât și prin disocierea completă de conținutul său i se opun noile universuri, noile figuri, noile limbaje, contraponderi ale registrului grav, serios, definibile prin comicul de orice natură. Cu alte cuvinte, se naște un nou gen: prin parodierea vechilor forme epice, care nu mai existau ca atare, încetând de a mai ființa, în hipertext, conform statutului anterior din hipotext. Eroicul se transformă în anti-eroic, protagoniștii sunt ridiculizați, stilurile și limbajele cad în deriziune, iar situațiile cu care se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Deși din cele o sută cincizeci de cărți cuprinzând satirae menippeae pe care le-a alcătuit Varro s-au păstrat doar fragmente (Un Ulise și jumătate, Beți cu măsură, Cine fuge de ai săi fuge departe), un lucru este sigur. Parodierea diferiților scriitori și/ sau genuri, dar mai cu seamă a modelului epic homeric reprezintă o idee de sorginte greacă 141, considerată de romani infailibilă, deci preluată ca atare și garantând succesul la un auditoriu interesat, ba chiar deprins cu practica
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trebuie să te naști fie rege, fie idiot". Seneca își judecă personajul nedându-i nici o șansă de apărare; în plus, îi fixează limitele caracterologice din care acesta nu va găsi nici o posibilitate de evadare. Vedem deci "la lucru" o iscusită parodiere a stilului istoriografic, aluziile la măștile obiectivității de care mai toți istoricii uzează în scrierile lor făcând, apoi, deliciul cititorilor: "Însă, dacă îmi va fi pe plac să răspund, am să spun ce-mi va veni la gură. Cine a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dezbătută de cercetători. Într-adevăr, din literatura greacă, pe solul căreia au apărut primele romane ce descriau la modul cel mai serios tribulațiile sentimentale ale unor tineri îndrăgostiți, adesea niște păstori, nu s-au păstrat romane umoristice și satirice consacrate parodierii corespondentelor grave, serioase. Totuși, anumiți savanți germani au opinat că Petronius a avut un model umoristic, care parodia romanul pastoral-erotic", scrie Eugen Cizek. Romanul începe ex abrupto, aruncându-ne în mijlocul unor dezbateri aprinse din școala de retorică a lui Agamemnon
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai târziu Encolpius, însoțit de Giton, o părăsește pentru a se îndrepta, sub pretextul că nu-și mai găsește drumul către casă, direct către un lupanar. Trimiterile la lipsa de substanță a activității formative practicate de retori sunt presărate cu parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și necunoașterea și invocându-l pe cel dintâi autor satiric din literatura latină, Lucilius, retorul Agamemnon "comite" de fapt o parodie a satirei lui Persius 164, poet satiric
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fragmente din epopei, comite greșeli enorme pentru că, de fapt, nu știe bine latinește și îi încurcă între ei pe toți participanții la războiul troian. În scena următoare, definitorie pentru esența stupidității personajului, suntem introduși prin intermediul homeriștilor, asemănători celor care practicau parodierea orală despre care scrisese și Aristotel: "Cel mai bun lucru este să ne înveselim iarăși și să ne uităm la homeriști. (...) și, când homeriștii s-au pornit să dialogheze în versuri grecești, după obiceiul lor păcătos [s.n. aici, comentariul răutăcios
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de măscărici. De aceea proverbe precum "Vinul stăpânului este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
momentele cele mai importante ale cinei, fiind întreruptă de intervențiile unor povestitori. Schimbul lent de replici dintre personaje vizează în continuare trecerea de la un fel de mâncare și băutură la altele. Descrierile amănunțite ale felurilor gastronomice trădează și înclinația spre parodierea literaturii de călătorie, ce obișnuia să acorde un exagerat merit gastronomiei locale în defavoarea culturii și a prezentării oamenilor. Petronius lasă impresia că a fost un predecesor dacă nu la fel de talentat precum Rabelais, cel puțin la fel de stăpânit, de obsedat de tipologiile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
relaxării după perioada de privațiuni și abstinență a postului sau risus natalis, râsul de Crăciun. Grație celui dintâi au apărut numeroase narațiuni parodice; cel de-al doilea generează cântece sau imnuri parodice, îmbinând cultul nașterii lui Hristos cu motive laice. Parodierea textelor sfinte se realizează și prin înlocuirea ritualului religios cu forme ale reprezentațiilor de mistere medievale, îndeosebi în acele texte destinate recitării și, pe o treaptă superioară, cântării. Parodia sacra atestată în secolele V-VII cunoaște două exemplificări de excepție
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
amuzament li se adaugă cel lingvistic. Parodia este, în bune cazuri, o replică a vulgului la textele sacre: procesul evolutiv afectează și acționează prin intermediul acestui fenomen. Formarea lentă a limbilor naționale predispune atât vorbitorii, cât și creatorii de texte la parodierea structurilor latinești. Astfel, teoriile mai noi leagă tehnicile parodiei de integrarea "discursului străin" în modul de vorbire conștientizat drept propriu, iar accentul se mută din sfera subiectelor în cea a stilurilor. Creațiile parodice răspândite în medii mai puțin erudite, populare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limbile populare ale locului, germana și franceza veche. Refrenul, unele fragmente, uneori strofe întregi sunt compuse în respectivele limbi populare. Rezultatul acestui amestec este un discurs special"187, discursul fugii de dogmatismul religios. Originale fenomene ale literaturii medievale rezultă din parodierea Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, ale căror texte erau foarte bine cunoscute de oamenii cu educație. Și, dacă hibridul parodic medieval, situat la jumătatea drumului dintre parodia sacră și satira parodică, se folosea de astfel de teme, trebuie amintit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]