674 matches
-
niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până la insuportabilul acestei încărcări. Prejudecățile obișnuite ale gândirii occidentale ne împiedică să înțelegem pe deplin ce se întâmplă în acel moment. Noi nu concepem exercitarea acestei forțe care ia naștere în încercarea de sine a subiectivității, care este condusă, la paroxismul acestei încercări, la declanșarea sa, decât sub forma unei negări a propriei sale condiții ontologice de posibilitate, adică a imanenței sale radicale. Spunem: această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în zona asta. Nici nu-mi pot pune problema. Mi se pare dincolo de putința mea de imaginare". Ori să propună apropieri aidoma unor salturi acrobatice, bunăoară între Caragiale și Dostoievski, întrucît și ultimul "simțea enorm și vedea monstruos", stăpînind "arta paroxismului", fiind și "un artist foarte sigur și echilibrat": "De mai multe ori am făcut o analiză paralelă a procedeelor dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
scrie “ce nu spun nici ziariștii așa ziși de stânga, nici socialiștii”. Cu puțin timp înaintea scrutinului, un oarecare Canton publică o carte de mare succes, intitulată “Despre recucerire”. Dreapta fierbe. Curiozitatea și căutările adevăratei identități a lui Canton ating paroxismul la Paris. Mai mult, Canton începe să apară des în mass-media, invitat să acorde interviuri sau să publice editoriale. Misteriosul detractor satiric al dreptei a acceptat chiar să dea un interviu la radio. Doar că vocea deformată din difuzoare nu
De ce disprețuia François Mitterrand presa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78362_a_79687]
-
din trupele sovietice, devine interesant numai odată cu revelația, tardivă, a faptului că el a scris, dintr-o glumă lipsită de viitor, cele patru, extrem de controversate, versuri. Adăpostindu-l, de teama autorităților, sub pat, Angelo va ajunge să se teamă până la paroxism de un eventual șantaj, ceea ce-i va pricinui halucinații revanșarde pătate, cum se cuvine, de sânge. Amuzant mi se pare, ajuns aici, dialogul contradictoriu, parcă intenționat, purtat pe ultima copertă între Doris Mironescu și Bogdan Crețu. Dacă primul vorbește despre
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
desigur, determinările proprii. în 1889, de pildă, Caragiale schimbă "cîntecul și perdeaua" dintr-o firească dorință de revanșă. Acuzațiile de imoralitate și lipsă a sentimentului civic, lansate împotriva lui încă de la premiera Nopții furtunoase și reluate în legătură cu Scrisoarea pierdută, atinseseră paroxismul o dată cu D-ale carnavalului. Intervenția lui Titu Maiorescu, reașezînd în termeni reali chestiunea moralității artei, îl putuse totuși afecta pe dramaturg prin cîteva rezerve formulate în treacăt: "dacă, de exemplu, unele situații și expresii nu sunt exagerate din punct de
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
a treia soție a lui Kim Jong-il, o dansatoare de origine japoneză decedată din cauza cancerului, a fost format în instituții elvețiene, unde a devenit un mare amator de baschet. Într-un regim în care cultul personalității a fost dus la paroxism, aparatul de propagandă pregătise deja ascensiunea acestuia, fiind desemnat încă de anul trecut cu titlul "tânăr căpitan" sau "tânăr general". Kenji Fujimoto, bucătar șef japonez mult timp în serviciul lui Kim Jong-il la Phenian, l-a descris că "făcut din
Kim Jong-un un fel de Nicu Ceauşescu. Vezi cine este viitorul lider nord-coreean () [Corola-journal/Journalistic/59003_a_60328]
-
situației să se prefigureze. Toată dificultatea stă în punerea diagnosticului, dar pentru asta trebuie să știu patogenia nefericirii, adică mecanismul care a generat-o. Potrivit lui Russell, etiologia nefericirii stă în cîteva trăsături ale vieții moderne: spiritul de competiție împins la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
situației să se prefigureze. Toată dificultatea stă în punerea diagnosticului, dar pentru asta trebuie să știu patogenia nefericirii, adică mecanismul care a generat-o. Potrivit lui Russell, etiologia nefericirii stă în cîteva trăsături ale vieții moderne: spiritul de competiție împins la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
vogă. Și cum e o convenție ca, vorbind despre perioada interbelică, să spunem numai anumite lucruri și să trecem sub tăcere altele, Lucian Boia încalcă regula și spune tot: nu doar ce hram a purtat tabăra dreptei, cu excesele și paroxismele ei, dar mai ales originea celor care au reprezentat stînga epocii, cu aberațiile și motivațiile lor. Portretul vremii Lucian Boia îl reface sub bolta unei teme generoase: destinul intelectualilor români de-a lungul celor mai dense decenii din secolul trecut
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
semnele s-au desprins de realitățile pe care inițial le denumeau, devenind entități de sine stătătoare care îl atrag pe om într-o carcasă de semnificații care, toate la un loc, nu mai au nici o semnificație. Cînd o semnificație atinge paroxismul, ea frizează absurdul. Lumea nu mai are nici un sens fiindcă a fost mărunțită într-o puzderie de sensuri locale, fără legătură între ele. Într-o astfel de lume, schimbul de cunoștințe și mărfuri e o iluzie, totul semănînd cu un
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
scriitor ani în șir: relația dintre artă și sexualitate, șansa noului în confruntarea cu vechiul, multitudinea de măști în care-și îmbracă artistul personalitatea. În Mosquitoes, preocupările așa-zicând teoretice, reflecțiile despre forma și misiunea artei vor atinge nu rareori paroxismul: În acest decor limitat, scriitorul adună o cantitate apreciabilă de artiști, pseudoartiști, gură-cască, bogătași și o considerabilă varietate de preferințe și activități sexuale, masturbatorii, incestuoase, heterosexuale și lesbiene." (Minter, 1980: 65) E inutil de comentat de ce Pat / Helen se află
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
private, case, localuri, terenuri etc. Conform legii, guvernul avea datoria să solicite forței publice să intervină pentru a restitui proprietarilor casele, terenurile, proprietățile ocupate, însă guvernul n-a făcut nimic, pur și simplu n-a intervenit! Când haosul a atins paroxismul, a urmat lovitura de stat. Mulți au sărbătorit cu bucurie lovitura de stat, dar eu nu. Știam că ea va însemna violență, crime, că democrația va dispărea pentru multă vreme. Mă aflam la Paris pe vremea aceea și am scris
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
vieții spirituale pe care ne-am obișnuit să le îngînăm ca un leit-motiv atunci cînd îi pomenim numele - estetic, etic și religios -, teoria nu e decît paravanul de care are nevoie pentru a-și exprima o sensibilitate surescitată pînă la paroxism. Scrisul îi este cu predilecție autoreferențial, filozoful fiind condamnat, sub înrîurirea dramei prin care a trecut, să scrie mereu despre sine. Parcă tot universul se adună în marginile chinului personal, lumea exterioară neavînd sens decît dacă îi stîrnește amintirea durerii
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
spre care se îndreaptă un fascicol de lumină. Figuri grotești din cauza urâțeniei interioare a caracterelor. Singurul chip frumos: o fată blondă, citind, aproape adormită pe-o carte... Gri... negru... cărămiziu... Ca pământul Spaniei. Luna e în scădere prielnică ritualului păgân. Paroxismul viziunii lui Goya destramă idealul cerebral până la urâțenie și desfigurare...
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
de dincolo, Ilie Constantin are o sensibilitate pe măsură. Nu are fire polemică și nici porniri belicoase, fiind în genere un stoic care ia de la viață ceea ce ea îi dă. Ni-l putem închipui ca pe un simandicos comod, fără paroxisme existențiale și fără accese revoluționare, supus tiraniei dispozițiilor sufletești și pîndind clipa rară a inspirației. Întors după un exil francez de 15 ani, Ilie Constantin a simțit pe propria piele ce înseamnă teama ratării culturale prin desțărare, iar cartea Sub
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
bolii sau ale morții. Maniera aceasta capătă tenta unei autoironii pe care autorul o revarsă constant asupră-și, ca pe un mijloc de a împiedica disperarea. Nu e urmă de patetism în paginile volumului, autorul nefiind o natură predispusă la paroxisme interne, tonul său arătînd o sfîrșeală calmă, ce merge în platou drept: un grafic sufletesc semănând cu algor senectae, cu răceala vîrstei înaintate. Din acest motiv, cititorul nu dă peste zvîrcoliri, agonii sau surpări definitive, ci peste un spirit mansuet
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
Arta prozatorilor români, a lui Tudor Vianu, au putut apărea în plin război mondial. Am descoperit în Alexandru Paleologu un aliat al mirării mele: „Prefața Istoriei literaturii române... se încheie cu un amănunt exemplar, anume data: 24 ianuarie 1941. În paroxismul convulsiilor vieții publice, în tumultul acelor zile sinistre, G. Călinescu își termina netulburat vasta lucrare, opunând haosului, demenței și crimei, un moment al spiritului. G. Călinescu era obsedat de ideea monumentalului și îl jignea ceea ce i se părea a fi
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
persoanelor de față, ci și felul lor de a gândi. „Lectorii” posedă capacități inductive ce derivă din felul de a citi și din identificarea ce poate apărea în imaginarul lor cu textul. Corelativ „lectorilor” există „receptorii”, meniți să sporească până la paroxism sau, dimpotrivă, să diminueze sau să nuanțeze efectele induse de primii care, odată „ieșiți în decor”, nu-și mai pot controla puterile, generând scurtcircuite electrice, scântei, incendii sau chiar moartea celor vizați (de pildă, povestește un personaj, deprimarea din cărțile
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
care îi dă antene pentru adierile de duh, așa explicîndu-se umoarea de visător încredințat că nimeni nu poate fugi de destinul său. Spuneam că Igor Isac e un visător cu aparențe sceptice. Dar, spre deosebire de sceptic, care se frămîntă pînă la paroxism și face din voință virtutea cardinală, Igor Isac se lasă în voia unui sens despre care știe că se petrece peste voința lui. Tenacitatea e o scuză pentru ființele fără talent, și din acest motiv autorul nu are neliniști și
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
ziar.) În dezbateri, locul contraargumentelor l-a luat, pe nesimțite, suspiciunea. E mai la îndemână să denunți resorturile intime ale unei opțiuni analitice, decât să inspectezi viguros o scăpare logică. Culmea e că toate acestea se întâmplă pe fondul unui paroxism al referințelor. Cele mai multe studii critice de azi se prevalează de dialogul academic cu alte perspective, anterioare lor. Dar o fac atât de îngălat și de plicticos (chiar atunci când tonul e polemic), încât pretinsa comunicare eșuează, parcă, în small talk pe
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
un bumerang. Mulți aducîndu-și aminte de Mihai, îi reproșează artificialitatea. În viața de toate zilele, poetul se purta neverosimil, teatral... Modelul lui artistic era Baudelaire. Dar și Dali. De la primul și-a însușit lecția nonconformismului. De la celălalt, burlescul dus la paroxism. De altfel, paradisurile artificiale și jurnalul unui geniu erau din cărțile din care cita frecvent. Țin minte și acuma un citat din Baudelaire, referitor la droguri, la care poetul Mihai Ursachi făcea adesea referință atunci cînd voia să epateze: „Cunoaștem
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
divină copilărire: „Apoi au venit îngerii. Umblau pe el ca furnicile pe mușuroi, / și cu dinții prinzîndu-l de păr l-au tîrît pe un drum pietruit și prin iarbă / pînă în grădină” (ibidem). Un soi de îndumnezeire care ar fi paroxismul expiator al alcoolului: „Fericirea este atunci cînd ies cu toții la ferestre și-și pun paharele la ochi și văd pînă acasă, pe Pămînt și-l văd pe Dumnezeu cum trece înalt și majestos, și-i ca un cocostîrc cu picioare
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
și cît de precară e metoda cu care visase să înțeleagă toate problemele. Pe alții tratatul îi putea încînta, ba chiar îi putea amăgi sub unghiul performanței atinse, dar pe el nu-l putea păcăli. În sinea lui intuia că paroxismul logic din acele pagini nu era decît răbufnirea unei minți sclipitoare, dar o minte căreia lămurirea misterelor îi rămînea departe. Resemnat ca după o bătălie irosită, Wittgenstein va abandona filosofia, lăsîndu-se în voia vieții și alegînd s-o guste în
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]