933 matches
-
comido Futuro: comiere, comieres, comiere, comiéremos, comiereis, comieren Futuro perfecto: hubiere comido, hubieres comido, hubiere comido, hubiéremos comido, hubiereis comido, hubieren comido Come (tú); Comă (él); Comamos (nosotros); Comed (vosotros); Coman (ellos) Verbul partir Forme simple Infinitiv: partir Gerunziu: partiendo Participiu: partido Forme compuse Infinitiv: haber partido Gerunziu: habiendo partido Presente: parto, partes, parte, partimos, partís, parten Pretérito perfecto compuesto: he partido, hâș partido, ha partido, hemos partido, habéis partido, han partido Preterito imperfecto: partía, partías, partía, partíamos, partíais, partían Pretérito
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
care derivă: tener - tengo, mantener - mantengo. Un verb neregulat la perfectul simplu este neregulat atât la la conjunctivul imperfect, la conjunctivul viitor: decir - dije → dijera - dijere, cât și la persoanele I și a II-a plural ale prezentului conjunctivului, la participiul prezent (dacă verbul are un participiu prezent, care, de cele mai multe ori are valoare de adjectiv sau de substantiv: servir - sirviente) și la gerunziu: dormir - durmió, durmieron/ durmiera, durmiese/ durmiere/ durmamos, durmáis/durmiente/durmiendo. Un verb neregulat la viitorul indicativ este
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
Un verb neregulat la perfectul simplu este neregulat atât la la conjunctivul imperfect, la conjunctivul viitor: decir - dije → dijera - dijere, cât și la persoanele I și a II-a plural ale prezentului conjunctivului, la participiul prezent (dacă verbul are un participiu prezent, care, de cele mai multe ori are valoare de adjectiv sau de substantiv: servir - sirviente) și la gerunziu: dormir - durmió, durmieron/ durmiera, durmiese/ durmiere/ durmamos, durmáis/durmiente/durmiendo. Un verb neregulat la viitorul indicativ este neregulat și la prezentul condițional: salir
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
următoare admit, de obicei, construcția cu ser: feliz - infeliz; dichoso -desdichado; venturoso - desventurado; desgraciado, cierto, indudable, notorio, evidente, posible - imposible; probable - improbable; preciso, necesario: Somos felices, dichosos infelice desdichados, cierto, posible<br> Es probable, necesario<br> 2. Verbul ser împreună cu participiul altui verb formează diateza pasivă: <br> 3. În unele contexte, verbul ser își pierde valoarea de copulativ. Devine verb intranzitiv cu sensul de a exista, a se întâmplă, a servi, a avea loc, a conveni: 4. Cu verbul ser se
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
valoare de verb predicativ și de verb auxiliar.<br> Estar poate formă singur predicatul verbal atunci când are înțelesul de a sta, a se află, a se găsi, atât sub aspect local, cât și sub aspect temporal: Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
înțelesul de a sta, a se află, a se găsi, atât sub aspect local, cât și sub aspect temporal: Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: <br
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: <br> Deci unei secvențe că: <br>"La casa está construida" îi corespunde: La casa ha sido construida. La casa estaba construida - La
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: <br> Deci unei secvențe că: <br>"La casa está construida" îi corespunde: La casa ha sido construida. La casa estaba construida - La casa había sido construida. În limba
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
ha sido construida. La casa estaba construida - La casa había sido construida. În limba spaniolă, perifrazele verbale sunt formate dintr-un verb auxiliar sau folosit că auxiliar și un verb la un mod nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau participiu. Ele sunt sintagme fixe care afectează toate formele conjugării. Sunt folosite cu mare frecvență, întrucat exprimă diverse nuanțe semantice pe care verbul la modul nepersonal care intră în componență lor nu le-ar putea reda. A se compară “escribo” (scriu
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
voi lucra” (perifraza verbală). Putem deosebi mai multe grupuri de perifraze verbale, în funcție de criteriul pe care-1 adoptăm. Astfel, dacă avem în vedere formă nepersonala a verbului, putem împărți aceste construcții în perifraze cu infinitivul, perifraze cu gerunziul și perifraze cu participiul: <br> Dacă le împărțim după modalitatea subiectivă pe care o implică putem deosebi perifraze cu caracter obligativ, perifraze care exprimă o posibilitate, probabilitate, perifraze cu caracter intențional etc.: <br> Clasificarea perifrazelor verbale, ținând seama de modul nepersonal care ia parte
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
ia parte la formarea lor, nu este pur formală. Astfel perifrazele formate cu infinitivul dau acțiunii verbale o orientare spre viitor,față de timpul la care se află verbul auxiliar, cele cu gerunziul exprimă o acțiune în desfășurare, iar cele cu participiul plasează acțiunea în trecut și au sens perfectiv. "Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + infinitivo."<br> Sensul general al acestor perifraze constă în aceea că acțiunea este îndreptată spre viitor.<br> Cele mai multe perifraze de acest tip sunt formate dintr-un
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
este orientată din trecut spre prezent, ne arată de când durează o acțiune: Desde hace muchos años ::Pedro venía acariciando vanas esperanzas (De mulți ani Petre nutrea speranțe zădarnice). "Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + participio"<br> Perifrazele verbale formate cu participiul au caracter perfectiv. Verbele care intră, ca auxiliare, în aceste perifraze sunt tener, estar, ser, llevar și uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
verbale formate cu Verbo auxiliar + participio"<br> Perifrazele verbale formate cu participiul au caracter perfectiv. Verbele care intră, ca auxiliare, în aceste perifraze sunt tener, estar, ser, llevar și uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă.<br> Construcția tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit cu această accepțiune:<br> cu acestă: Dejar + participio implică
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
llevar și uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă.<br> Construcția tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit cu această accepțiune:<br> cu acestă: Dejar + participio implică faptul că agentul este absent: Quedar + participio se substituie verbului estar + participio pentru a exprima sub forma pasivă nuanțele exprimate de tener + participio și dejar + participio. Llevar
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
de Basarab este de origine cumană (sau pecenegă). Forma de origine probabilă ar fi în acest caz "Basaraba" din care s-a pierdut terminația -"a" când a fost preluat în română, semnificația fiind de "tatăl stăpân(itor)ului". "Basar" era participiul prezent al verbului "a stăpâni", forme derivate fiind atestate atât în limbile moderne, cât și cele vechi din familia kîpceacă. Nicolae Iorga a considerat și o origine tracică a numelui. Referitor la o posibilă origine cumanică a numelui credea că
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
lavas sin = "El se spală". Toate verbele se termină la infinitiv în "-i". Există trei moduri finite: indicativ, condițional și imperativ. La indicativ se face diferența între prezent, trecut și viitor; celelalte moduri nu au timpuri. În plus, există un participiu activ (format cu infixul "-nt-") și unul pasiv ("-ț-") pentru fiecare dintre cele trei timpuri. Ex. "fari" = a face; "făraș" - indicativul prezent pentru toate persoanele; "faris" - trecut pentru toate persoanele; "faros" - viitorul pentru toate persoanele; "farus" - condiționalul pentru toate persoanele
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
În gramatică tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale. Numele său provine tocmai de la faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele formă nominală a verbului. În general este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de trecut, definit că forma nominală a verbului sau ca mod nepersonal și nepredicativ, care exprimă o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect, o
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
în altele formă nominală a verbului. În general este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de trecut, definit că forma nominală a verbului sau ca mod nepersonal și nepredicativ, care exprimă o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect, o acțiune concepută că o expresie a stării obiectului, ca o însușire statică a
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
nominală a verbului sau ca mod nepersonal și nepredicativ, care exprimă o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect, o acțiune concepută că o expresie a stării obiectului, ca o însușire statică a acestuia. l românesc provine din formă de participiu pasiv perfect din limba latină: "cantatus, -a, -i, -æ" > "cântat, -ta, -ți, -te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
limba latină: "cantatus, -a, -i, -æ" > "cântat, -ta, -ți, -te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade, în funcție de
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade, în funcție de rolul său: Din punctul de vedere al diatezelor, participiul folosit autonom poate avea: Valoarea temporală a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade, în funcție de rolul său: Din punctul de vedere al diatezelor, participiul folosit autonom poate avea: Valoarea temporală a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
de vedere al diatezelor, participiul folosit autonom poate avea: Valoarea temporală a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc, aceeași
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]