264 matches
-
este asociată cu ideile de progres, evoluție și educație. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea, dezbaterile franco-germane privind raportul dintre cultură și civilizație au pus bazele a două viziuni importante asupra culturii: universalismul și particularismul, marcând, totodată, etape importante în evoluția termenului de "cultură". În secolul al XVIII-lea, în Franța, cei doi termeni, "cultură" și "civilizație", erau folosiți cu semnificație echivalentă, note distinctive fiind date de faptul că progresele individuale erau asociate "culturii", iar
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în care aceste dezbateri au avut loc, care ne ajută să înțelegem evoluția semnificațiilor termenilor, domeniul cunoașterii culturii a ieșit învingător, chiar și numai pentru apariția celor două concepții și perspective asupra culturii: universalismul (cu influențe în gândirea franceză) și particularismul (inspirat de gânditorii germani). Secolul al XX-lea va fi unul prielnic pentru cercetarea culturii, de-a lungul acestuia urmând să apară și să se manifeste o multitudine de școli și curente de gândire. Acum vom trece la a doua
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și a perspectivelor de definire ale culturii reiese și din lucrarea recent apărută în țara noastră, în 2010, Sociologia culturii. Antologie autori străini, care, în primul capitol, a prezentat zeci de definiții ale culturii, grupate pe curente de gândire: universalismul, particularismul, funcționalismul, structuralismul, "Școala cultură și personalitate", culturalismul, interacționismul, esențialismul, structural-funcționalismul ș.a.16. Sociologia, în general, sociologia culturii, antropologia socială și culturală, în particular, se preocupă de cunoașterea științifică a culturii, iar modul în care tratează și semnifică acest concept, dincolo de
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
influențată de tradițiile precreștine. Prima punea accentul pe servirea lui Dumnezeu în natură, în timp ce Biserică Română era o structură rigidă, puternic ierarhizata, în totală contradicție cu spiritul anarhic al celților irlandezi. Nici Patrick, nici Palladius nu au putut să elimine particularismele. Succesorii Sfîntului Patrick, sfinții Brigitte, Brendan, Comgall, Colomba (sau Colum Cille) și Colomban, au pus bazele unei întregi rețele de mănăstiri, atît în Irlanda (Kildare, Clonfert, Bongor Clonmacnoise, Monasterboice), cît și pe Continent. Perioadă pînă la invazia vikingilor (795 d.
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
pentru a împiedica tentativa hegemonică a lui Carol Quintul, Fran9ois I poate conta pe toți cei care se tem de concepțiile unitariste ale lui Carol Quintul. De acum înainte, împăratul, moștenitor al unor concepții medievale despre Europa, trebuie să înfrunte particularismele cărora le dă naștere istoria. Fără să rupă total legăturile cu împăratul, Henric al VIII-lea se îndepărtează de acesta și începe să-1 susțină pe ascuns pe regele Franței. Văzînd în Carol Quintul un alt Frederic al II-lea gata
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Filip moștenirea spaniolă și burgundă cu anexa italiană. Se retrage apoi în mănăstirea spaniolă din Yuste unde moare în 1558. Împreună cu el dispare ultimul suveran care a atribuit titlului imperial semnificația lui medievală. Începînd din acest moment, în Europa triumfă particularismul: particularism politic care se accentuează în statele naționale și particularism religios caracterizat prin înmulțirea sectelor protestante. De acum înainte, realizarea unei uniuni europene nu se va mai concepe în jurul ideii medievale de imperiu unitar. Tentativele de realizare a unei unități
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
moștenirea spaniolă și burgundă cu anexa italiană. Se retrage apoi în mănăstirea spaniolă din Yuste unde moare în 1558. Împreună cu el dispare ultimul suveran care a atribuit titlului imperial semnificația lui medievală. Începînd din acest moment, în Europa triumfă particularismul: particularism politic care se accentuează în statele naționale și particularism religios caracterizat prin înmulțirea sectelor protestante. De acum înainte, realizarea unei uniuni europene nu se va mai concepe în jurul ideii medievale de imperiu unitar. Tentativele de realizare a unei unități nu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
apoi în mănăstirea spaniolă din Yuste unde moare în 1558. Împreună cu el dispare ultimul suveran care a atribuit titlului imperial semnificația lui medievală. Începînd din acest moment, în Europa triumfă particularismul: particularism politic care se accentuează în statele naționale și particularism religios caracterizat prin înmulțirea sectelor protestante. De acum înainte, realizarea unei uniuni europene nu se va mai concepe în jurul ideii medievale de imperiu unitar. Tentativele de realizare a unei unități nu dispar. Dar suveranii care încearcă să o înfăptuiască nu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
spitalelor pentru săraci. Dar revoltele provocate de foamete sau de impozite se înmulțesc în toată Europa, urmate de represiuni severe. Acest nou climat face să domnească o atmosferă de scepticism (ilustrat mai ales de Montaigne) care pune capăt umanismului. Accentuarea particularismelor naționale pune problema caracterului universal al culturii în favoarea culturilor și limbilor naționale. Această perioadă de fărîmițări și de tulburări își găsește mijlocul de exprimare în stilul baroc. Apărut din dorința Bisericii catolice de a-și afirma noile dogme, după Sinodul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o înțelepciune care constă în a te resemna în fața neputinței spiritului uman, în a lua în considerație relativitatea adevărului și pînă la urmă în a renunța la orice judecată. Aceeași îndoială se manifestă și în legătură cu caracterul universal al culturii. Accentuarea particularismelor naționale, reacția împotriva dominației limbii latine sau împotriva supremației italiene duce la afirmarea culturilor naționale și la apărarea limbilor vulgare (populare), în care de acum înainte se vor exprima poeții și romancierii. În timp ce Du Bellay apără franceza ca limbă de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cu un eșec și anunță sfîrșitul mitului unității creștine. Încetarea unității religioase, triumful limbilor naționale asupra latinei, dominația specificităților naționale în artă și cultură, cît și fărîmițarea politică atestă că Europa trăiește de acum înainte epoca statelor naționale. Dacă aceste particularisme nu împiedică apariția unei civilizații comune pe continentul european, în schimb, națiunea triumfa definitiv asupra concepției despre imperiul creștin. Aceasta nu înseamnă defel că prinții cei mai puternici din Europa au renunțat să refacă, în favoarea lor, unitatea europeană. Dar nu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
realitatea cu simbolul. Filip al II-lea de Habsburg este cel ce moștenește mijloacele acestei puteri. Tatăl său nu a reușit să facă din el "regele romanilor", care ar fi putut să materializeze într-o zi visele sale de măreție: particularismul germanic s-a opus ca un spaniol să-i urmeze unui burgund pe tronul imperial. Cedînd deci în fața particularismelor europene, Carol Quintul a făcut din fiul său regele Spaniei și cel mai puternic suveran din Occident. Introducînd în jocul său
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a reușit să facă din el "regele romanilor", care ar fi putut să materializeze într-o zi visele sale de măreție: particularismul germanic s-a opus ca un spaniol să-i urmeze unui burgund pe tronul imperial. Cedînd deci în fața particularismelor europene, Carol Quintul a făcut din fiul său regele Spaniei și cel mai puternic suveran din Occident. Introducînd în jocul său o Europă care se sustrage tentativelor de unificare, el a deschis calea către concepția hegemonică a Europei din epoca
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
apariția garnizoanelor spaniole în orașele Flandrei a trezit îngrijorarea Țărilor de Jos. Instalarea puterii lui Filip al II-lea nu putea decît să agraveze situația. Pentru a se apăra de intransigența suveranului spaniol, Țările de Jos aleg și ele calea particularismului național. Cînd îl moștenește pe Carol Quintul, Filip al II-lea părăsește Țările de Jos și nu mai revine aici. Sora sa vitregă, Margareta de Parma este cea care guvernează asistată de cardinalul Granvelle. Interesat și plutocrat, acesta din urmă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
citite și imitate în Italia, în Gemania, în Anglia sau în Spania. În special modelul francez de monarhie absolută devine idealul majorității suveranilor din Eiropa. Acesta este totuși dificil de instaurat în societăți încă narcate de moștenirea medievală, în care particularismele sînt puternice și unde nu există acea burghezie evoluată care serveșe de fundament social tentativei lui Ludovic al XIV-lea. Imitarea aparențelor este mult mai ușoară, începînd cu ceremonialul monarhic pînă la "bunul gust" pe care se sprijină construcția reședințelor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cele mai puternice, care încearcă să-și păstreze o independență bazată pe conștiința trăsăturilor lor specifice. Istoria politică a Europei din secolul al XVIII-lea și de la începutul secolului al XIX-lea oscilează astfel între dorința de unificare și afirmarea particularismelor naționale, între "uzanțele comune ale Europei", care pun bazele unei identități transnaționale și caracterul specific al culturilor naționale. Bazate pe limbi diferite, obiceiuri și tradiții proprii, un folclor propriu, o istorie care se afirmă de-a lungul secolelor ca un
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Studii filozofice, traducere de D.D. Roșca, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967, pp. 205-206. 21 Hegel, Logică, pp. 89-90. Subl. în orig. 22 Terry Pinkard, Hegel. A biography, Cambridge University Press, 2000, pp. 494, 603-604. 23 Ernesto Laclau, "Universalism, Particularism and the Question of Identity", în Linda Martín Alcoff; Eduardo Mendieta, (ed.), Identities. Race, Class, Gender, and Nationality, Blackwell Publishing, Malden, Oxford, pp. 360-368. 24 Ibidem, pp. 267-268. 25 Hegel, Știința Logicii, p. 738. 26 Ibidem, pp. 746-747. 27 Karl
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987. KANT, Immanuel, Scrieri moral-politice, traducere de Rodica Croitoru, Editura Științifică, București, 1991. KANT, Immanuel, Tratat de pedagogie, traducere de C.V. Butureanu și C. Rădulescu-Motru, Editura "Agora" S. R. L., Iași, 1992. LACLAU, Ernesto, "Universalism, Particularism and the Question of Identity", în Linda Martín Alcoff; Eduardo Mendieta, (ed.), Identities. Race, Class, Gender, and Nationality, Blackwell Publishing, Malden, Oxford. MARX, Karl, Capitalul, vol. I, traducere colectivă, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1957. MARX, Karl, Capitalul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
naționale împotriva tentativelor de hegemonie este permanentă, paralel cu dezvoltarea statelor conturându-se o Europă a echilibrului. Practic, istoria politică a Europei din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea oscilează între dorința de unificare și afirmarea particularismelor naționale, între "uzanțele comune ale Europei", ce pun bazele unei identități trans-naționale, și caracterul specific al culturilor naționale 7. În același sens, fenomenul general european reprezentat de Revoluțiile din 1848, antrenând o parte considerabilă a continentului european și înfățișând atât
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
de mii de familii - de același ordin de mărime așadar ca Toscana, Sicilia sau Sardinia. Se dovedește Comte aici profetic ? Observăm astăzi ici și colo, în Europa, dar și în restul lumii, o răbufnire a revendicărilor minoritare, o exasperare a particularismelor care, cel puțin în unele cazuri, a dus deja la dezmembrări de state. Tocmai pentru că, în jurul anului 1850, Italia trăiește încă sub regimul descompunerii politice, ea se apropie mai mult de starea normală a societăților umane. Cu condiția să accepte
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
unirii de la 1600, precursorul României Mari, al României de astăzi. Este un simbol care pur și simplu se confundă cu România (În timp ce Ștefan cel Mare, simbol și el al tuturor românilor, a rămas totodată, oarecum contradictoriu, și un simbol al particularismului moldovenesc. Este, În prezent, marele patron al Republicii Moldova; statuia lui tronează la Chișinău). Epoca modernă se deschide cu un tandem complementar, dar dificil de armonizat: Cuza și Carol I. Cel dintâi este domnitorul unirii de la 1859 și al reformelor care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și metodă 168 Rezultate 172 Profilul grupurilor AAP 173 Inconsistența la nivel de gospodărie: predictori structurali și cognitivi ai grupurilor de acțiune 177 IS ca variabilă dependentă 179 Concluzii 180 Ideologii difuze în domeniul identitar-etnic 187 Naționalismul între universalism și particularism 187 Caracterul contradictoriu al ideologiilor difuze 195 Radicalismul în ideologiile sociale 197 Regionalizări identitare 202 Fenomene și spații identitare 202 Tradiționalism identitar 203 Regionalizarea problemelor sociale 206 Concluzii 210 Dicționar de termeni folosiți în analiza dezvoltării comunitare/DEVCOM 213 Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
De aici nu decurge însă că o simplă inventariere a opiniilor prin sondaj poate fi sursă de etichetare a unui grup sau a unui segment social ca intolerant, discriminator sau extremist. Naționalismul între universalism și particularismtc "Naționalismul între universalism și particularism" Există un singur tip de naționalism și acela se traduce prin respingerea celorlalte grupuri etnice sau naționale? Voi încerca să dau un răspuns la această întrebare din perspectiva unui set de date de sondaj 1. Datele respective vorbesc despre ideologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cu chemările calității este dublată de unificarea structurală și procesuală la scară europeană, În conformitate cu exigențele Procesului de la Bologna. O astfel de așezare a structurilor de formare (trei ani licență, doi ani master și trei ani doctorat), care pune În discuție particularisme și tradiții didactice, nu are cum să nu ridice și o serie de probleme (cunoaștem deja mari universități de tradiție din Germania sau Anglia care se opun vehement acestei standardizări). În general, orice formă de aliniere este problematică, impunând diminuarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
o ipostază prețioasă a libertății. Ce-ar fi dacă cineva ne-ar obliga să substituim limba română cu o altă limbă? Sau dacă ne-ar impune să renunțăm să mai vorbim. Integrarea europeană, prin organismele abilitate, ne recomandă să evidențiem particularismele, să etalăm ființa unei comunități cu ce are ea mai pregnant (limbă, artă, religie etc.). A ne prezenta În fața altora fără un profil spiritual Înseamnă sărăcire și amputare, ce nu ne fac bine nici nouă, nici altora. Educația pentru libertate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]