1,244 matches
-
de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare a "artei pentru artă", scriitorii valoroși (numai ei, ceilalți nu! n. n.) au fost ajutați să se elibereze de balastul decadentismului. Ca deținător al adevărului partinic, tovarășul Miron Constantinescu, va afirma, de la înalta tribună a Congresului: "Literatura noastră este o literatură cu adevărat liberă, deoarece toți scriitorii talentați s-au situat în mod liber, deschis, pe baza propriei lor convingeri, de partea forțelor progresiste ale societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să precizeze în continuare: "Oricărui liberalism noi îi opunem spiritul de partid. Iar idilismului și negativismului le opunem realismul socialist". Înarmați cu spiritul de partid și îndoctrinați cu realismul socialist, scriitorii erau în imposibilitatea de a cădea în vreo greșeală partinică. Lenin este citat copios, cu astfel de texte: "Arta aparține poporului. Prin rădăcinile ei cele mai adînci ea trebuie să pătrundă în însuși grosul maselor largi muncitoare. Ea trebuie să fie pe înțelesul acestor mase și iubită de ele. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
membru n. n.), și în primul rînd Uniunea Scriitorilor, prin conducerea ei". Și pentru că ar fi fost posibil ca unii dintre cei prezenți să aibă încă nelămuriri privind rolul ideologic al literaturii, implicit al scriitorului, cît și despre ce înseamnă libertatea partinică, președintele USR definește acești termeni principial, fără nici o abatere de la linia călăuzitoare a partidului: "Deși prin cererea de a deveni membru al Uniunii Scriitorilor și prin aprobarea acesteia, fiecare scriitor, conform statutului, acceptă rolul îndrumător al Uniunii, care se călăuzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ea adevărata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozițiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului". Ocupația sovietică și instaurarea comunismului au adus pentru Dan Deșliu și poeții partinici, cît și pentru poezia lor, adevărata, mult visata libertate. Prezintă laudativ autorii și cărțile lor de poezie, unde aflăm o exprimare clară a ideilor înaintate, dar și paginile ziarelor și revistelor pline de poezii pe teme de mare actualitate ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fi tratată, conform cerințelor, pe baza concepției științifice despre lume a clasei muncitoare, concepția marxist-leninistă. Criticul nostru va raporta în fața Congresului că "de la o critică predominant reacționară, idealistă și estetistă, s-a ajuns acum la o critică predominant științifică, partinică". Impetuos, va prezenta principiul fundamental al întregii noastre literaturi ca fiind "acela al spiritului de partid, recunoaștere deschisă a faptului că pentru noi literatura face parte integrantă din cauza generală a proletariatului". Criticul realist-socialist Paul Georgescu opune concepției false a "artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
false a "artei pentru artă", a "independenței" artistului, nu mai puțin "autonomiei esteticului", "convingerea noastră liberă (observați, ca în cazul tipic al mincinosului care spune exact invers decît crede, exagerînd și accentuînd pe latura mai puțin credibilă, cum toți scriitorii partinici își prezintă opțiunea lor realist-socialistă ca una liber aleasă și dintr-o profundă și intimă chemare, n. n.) că literatura slujește interesele poporului, luptă împotriva exploatării și umilinței, pentru reala libertate și fericire a omului. Partidul îndrumă literatura înarmîndu-i pe scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au înfeudat politicii de partid, unei ideologii extremiste, despre care erau perfect conștienți că nu cultivă adevărata literatură. Deși știau că mint, știau care era adevărul, fiind suficient de inteligenți și cultivați în a decela între literatură și nonliteratură, combăteau partinic, marxist-leninist, cu vehemență tot ce știau bine că era marea literatură română, pentru a deschide drum liber imposturii realist-socialiste. Criticii aveau menirea de a se maturiza prin însușirea consecventă a metodelor științifice de lucru, singura cale ce asigura eliminarea treptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru fericirea omului. Pentru un muncitor de rînd ar fi greu de conexat misiunea literaturii cu exploatarea omului de către om, dar în comunism dicta clasicul articol leninist "Opoziția de partid și literatura de partid", permanent punct de referință pentru scriitorimea partinică. În temeiul leninistului articol, vigilentul șef de "Gazetă literară" atenționează: "Influența acestor teorii burgheze despre libertatea absolută a creației a putut duce la lansarea unor asemenea formulări confuze ca aceea a "redării adevărului integral". Reflectarea veridică a vieții în literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret (Marcel Breslașu), toate în aceeași notă apologetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care eu singur nu mi le lămuream". Partidul l-a lămurit pe Boureanu unde a greșit, dar cine era, cum arăta, cum se manifestă această entitate n-am aflat nici de la autorul Satului fără nume și nici de la alți scriitori partinici. Maria Banuș, cuprinzîndu-i pe toți participanții, declară: "Sîntem poeți revoluționari, poeți care ne-am dăruit cu sufletul cauzei poporului, socialismului. Avem o concepție clară, științifică despre lume și despre artă". Nici Titus Popovici nu duce lipsă de lozinci revoluționare prezentate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Realitatea contemporană cere mijloace de expresie corespunzătoare. Numai în acest fel poezia temelor actuale va fi și o poezie a sensibilității moderne a omului care merge spre comunism". Marin Preda este printre puținii care reușește cu eleganță să nu fie partinic, axîndu-se direct pe chestiuni literare. Aflăm ce a făcut, sub îndrumarea partidului, Ion Vitner, medicul dentist care l-a alungat pe G. Călinescu de la catedra universitară pentru a se instala el, vorbind celor prezenți la plural, dar gîndind la singular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
faptul că experiența de viață a autorului Moromeților a fost luminată de marxism-leninism. Eugen Jebeleanu dezvăluie care îi este busola după care se ghidează nu numai el: "Busola noastră, a scriitorilor din R.P.R., membri sau nemembri de partid este spiritul partinic. Spiritul partinic este acela care ne-a ajutat și ne ajută tot timpul să sondăm și să descoperim nu orice adevăr, ci singurul adevăr pe care-l căutăm: adevărul care duce lumea înainte, adevărul obiectiv". Tudor Arghezi, recuperat de ideologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
experiența de viață a autorului Moromeților a fost luminată de marxism-leninism. Eugen Jebeleanu dezvăluie care îi este busola după care se ghidează nu numai el: "Busola noastră, a scriitorilor din R.P.R., membri sau nemembri de partid este spiritul partinic. Spiritul partinic este acela care ne-a ajutat și ne ajută tot timpul să sondăm și să descoperim nu orice adevăr, ci singurul adevăr pe care-l căutăm: adevărul care duce lumea înainte, adevărul obiectiv". Tudor Arghezi, recuperat de ideologia comunistă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Alecsandri, C. Dem. Teodorescu, care ar fi cules doar balade și doine în consens cu interesele claselor exploatatoare. În realitate ar fi fost refuzat acel folclor cu miez revoluționar. Folcloristica cu amprentă marxistă reselectează textele în grilă maniheistă. Mihai Beniuc, partinic în Despre poezie (ESPLA, 1953), susține fără argumente sau exemple reale: "Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă, de luptă de clasă. Ea nu este a boierilor ce huzuresc, ci a celor ce suferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai buni torționari, cei mai puternici torționari ai penitenciarelor. Pachetele primite de politici erau confiscate și apoi preluate și împărțite între torționari. Un colonel, Marin Constantinescu, îi organizează în comitete ce urmăreau educarea partinică a celor din lagăr. Comunismul a fost o societate a suspiciunii generalizate. Țandără avea un comitet secret care supraveghea comitetul constituit oficial, conform indicațiilor colonelului. După reușita deplină în organizarea lagărului, va primi sarcină să meargă periodic, pe cîte 30-35
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cît mai numeroase de presupuși vinovați, de la mulțimea membrilor PCR, la lucrătorii din structurile Securității cale de a echivala simpli plătitori de cotizații cu marii sau mărunții șefi din nomenclatură, cu drept de decizie și salarizări consistente pentru activitatea lor partinică, alături de tovarășii lor de drum din aparatul represiv. A afirma, după modelul Ion Iliescu, că 90% din populație era implicată, prin faptul că, de exemplu, simplii membri de partid aveau la rîndul lor familii, este nu doar aberant, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Tismăneanu și, implicit, a finalizării condamnării regimului, care ne-a terorizat 45 de ani, drept ilegitim și criminal, condamnare însușită (în pofida sprijinului tacit al președintelui Senatului acordat atitudinii huliganice a șefului PRM), în final, de către Parlament. Au fost destule voci "partinice" care susțineau inutilitatea condamnării, socotită, de exemplu, de un vechi nomenklaturist, precum Ion Iliescu, drept realizată în Decembrie 1989. Dacă mai erau îndoieli, manifestările banditești ale "tribunului" și "gărzilor" sale, din timpul discursului prezidențial, au demonstrat cu asupră de măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era executarea sumară a vinovaților și îngroparea de către localnici în marginea satului ca, astfel, înspăimîntați de ce i-ar fi putut aștepta, să-și predea fără crîcnire cotele și să se înscrie în gospodăria colectivă. Și ministrul adjunct Pintilie Gheorghe îndrumă partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cred că a trăit destul, cît să ajungă general. Culoarea verde-pămîntie a feței, exploziile de violență, ura ce emana din toată ființa lui nu anunțau o viață lungă. Nimeni nu m-a urît așa de tare. Era o ură principială, partinică, marxist-leninistă, orientată activ împotriva unui dușman al poporului. Privirea i se întuneca, ochii i se umpleau de sînge, buzele i se învinețeau și-și lansa întrebările, amenințările, înjurăturile ca pe niște sentințe capitale. Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1956, cînd cei implicați proiectaseră o manifestare studențească ce prevedea unele revendicări, lotul în care se afla și autorul nu avea nimic la activ poate unele gînduri și opinii nu toate conforme cu ideologia, dar numai bune de a răstălmăci partinic cu sprijinul martorilor bine instrumentați și al unui complet de judecată în totul rău intenționat. Între personajele care împărțeau dreptate, unul care după '89 va binemerita este creionat cît se poate de colorat: "Judecătorul, flancat de doi asesori populari, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
MITOLOGIE ȘI POEZIA CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24 CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI / 30 SCRIITORUL ȘI SECURITATEA / 33 SCRIITORII ÎN CAZARMĂ / 39 ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ / 45 G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC / 52 VIRGIL IERUNCA, O CONȘTIINȚĂ CRITICĂ A EXILULUI / 65 DIN VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE / 81 DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC / 92 TRAGEDIA PITEȘTI / 103 UN CONGRES AL SCRIITORILOR / 112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
demonstranți ezitanți. Nu numai oamenii obișnuiți, dar și unii redactori ai mijloacelor "Războiului Rece" își rostesc uimirile față de numărul mare de morți și răniți de la noi. Se pare că revin ciclurile regresive asemănătoare eșecurilor noastre istorice. După 1989, vechea cultură partinică și etica cetățenească ghidată de naționalismul special ori de coeziunea emanată de fostul "patriotism socialist" s-au șters destul de repede. În breșele largi desfăcute prin noile slogane, s-au cuibărit rapid ura amestecată cu violențe, crime și distrugeri de valori
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
limba, istoria și religia, împreună cu alte caracteristici cerute de asimilarea-angajarea unor decizii privind alianțele, acordurile și activitățile militare, diplomatice și umanitare ale țării. Nu mai este de dorit să fie din nou reformați oamenii, cum își propun unii dintre noii partinici, nemulțumiți de persistența mentalităților la care și ei contribuie vrând-nevrând. Educația, sănătatea ori alte subsisteme sociale trebuie reformate cu înțelepciune, înlăturând riscurile unui alt genocid asupra unui popor cu tot mai mulți oameni vârstnici și cu venituri scăzute. În sistemele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
munți, dealuri ori pe litoral ("gândirea negativă"), și alegătorii tot mai derutați de accentuarea corupției și grosolăniei (alterarea substanței umane). Alte distanțe hiper- apar între candidații la fotoliile politico-administrative și localnici (comportamentele pre- și postelectorale alternând "pro-" cu "contra-", aderențele partinice pe regiuni) sau între parlamentari- partide și populația majoritară, neînregimentată politic (substanța doctrinară vehiculată adesea atât de stângaci). Mulți observatori și comentatori străini consideră că sursa principală o constituie contradicția dintre modernizarea lentă și persistența tradițiilor la noi. Or, discuțiile
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rămâne foarte parcelată prin faimoasa Lege 18 și apoi părăsită cu lașitatea iresponsabililor. Fabrici și ramuri industriale bine asigurate de exporturi (exemplu, textilele), cooperative meșteșugărești cu multe produse căutate pe piețele externe au fost falimentate cu alte potopuri de "legi partinice". Toate întreprinderile au fost repede transformate în "mormane de fiare", exportate de către proprietarii apărați de legi ticluite. Practicile de furt le-au preluat din mers și unii mai "rușinoși". Iar pentru noua "clasă politică", nu se va reforma prea curând
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]