132 matches
-
personale, ceea ce atrăsese atenția organelor speciale chineze, care au sesizat Securitatea. După revoluția de palat din decembrie 1989, ginerele Adrian Nastase s-a folosit și de "persecuțiile" suferite de socrul său, Angelo Miculescu, din partea lui Ceaușescu, pentru a putea acoperi parvenitismul lui feroce. Imediat dupa decembrie 1989, Adrian Nastase a scos pe piată "persecuții" (imaginare) suferite de el și familia lui. Sora lui Adrian, Dana Maria Barb, a "suferit" din cauza "dosarului", adică a "originii burgheze" (!?!), deși ea a fost racolata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
și calomnii, atacuri de presă, telefoane de amenințare etc. (unul dintre conspiratori se exprimase tranșant: „Mihai Drăgan trebuie exterminat!”), sănătatea i s-a erodat profund. Statura didactică și științifică recunoscută, asumarea unei 190 anume independențe de conștiință și intransigența față de parvenitismul pe bază de dosar personal au făcut să fie desemnat drept „obiectiv” pentru un spectacol „revoluționar” care să deturneze atenția de la ofițerii acoperiți, informatorii și activiștii comuniști din Facultatea de Filologie. Cel care fusese izgonit din liceu pe motiv de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și calomnii, atacuri de presă, telefoane de amenințare etc. (unul dintre conspiratori se exprimase tranșant: „Mihai Drăgan trebuie exterminat!”), sănătatea i s-a erodat profund. Statura didactică și științifică recunoscută, asumarea unei 190 anume independențe de conștiință și intransigența față de parvenitismul pe bază de dosar personal au făcut să fie desemnat drept „obiectiv” pentru un spectacol „revoluționar” care să deturneze atenția de la ofițerii acoperiți, informatorii și activiștii comuniști din Facultatea de Filologie. Cel care fusese izgonit din liceu pe motiv de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și era nedumerit de răceala, ei. Gesturile de fugă nu le mai avea acum decât din obicei, nu din convingere. Trecuse pragul despărțitor al celor două medii aociaie și prinsese gust să rămână dincoace, unde îi condusese destinul lui de parvenitism, de care destin începea să aibă conștiință. Pentru norocul lui, nu putuse trata pe Ada altfel decât trata pe mahalagioaicele lui; felul ăsta avea pentru ea savoare, un gust ușor de usturoi, ce-i plăcea făinăresei. El se purta cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
De n-ați fi profesor, ați fi un minunat premier! Lică intra, în urmă, prin ușa din față în atelier și făcîndu-i încă complimente familiare. Domnul Paul, care avea tupeu, îi zicea acum: "ați" și "domnule profesor". Lică urca parcursul parvenitismului, și pe acest parcurs simțea că nu e de bun-gust, că nu se ajustează bine să aibă o fată ca Sia. Totuși mai făcuse o încercare în favoarea ei. într-o zi întrebase cam din senin pe prințesă ce-ar zice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tradiția și specificul național stă pe acest complex care o irigă printr-un sistem de vase comunicante. „Complexul periferiei” se va asocia adeseori cu o atitudine antipoliticianistă, antiburgheză și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la critica parvenitismului pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului pe fondul crizei eurocentrismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost cazul „oamenilor de cultură”, posesori ai unui solid savoirăvivre, dar nu și al unui savoirăfaire potrivit poziției sociale în care i-a plasat concursul de împrejurări din 1996. Cei 15.000 de specialiști care trebuiau să schimbe definitiv fața „parvenitismului” s-au dovedit a fi, în cel mai bun caz, oameni subțiri, dar lipsiți de „modul de utilizare” a puterii pe care își doriseră și se considerau îndreptățiți să o gestioneze. Aceștia au devenit astfel „parveniții” bine-crescuți ai celei mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oameni subțiri, dar lipsiți de „modul de utilizare” a puterii pe care își doriseră și se considerau îndreptățiți să o gestioneze. Aceștia au devenit astfel „parveniții” bine-crescuți ai celei mai mari ratări naționale din ultimii douăzeci de ani. De atunci, parvenitismul cu bani, dar fără cultură n-a mai putut fi stăvilit. Nici asta nu ar fi însă chiar catastrofal. Am spus mai sus că frenezia parvenitismului a fost firească. Mai mult, ea este un motor al dezvoltării. Unii, mai demult
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bine-crescuți ai celei mai mari ratări naționale din ultimii douăzeci de ani. De atunci, parvenitismul cu bani, dar fără cultură n-a mai putut fi stăvilit. Nici asta nu ar fi însă chiar catastrofal. Am spus mai sus că frenezia parvenitismului a fost firească. Mai mult, ea este un motor al dezvoltării. Unii, mai demult, au numit-o acumulare primitivă de capital. Ea este (mai mult sau mai puțin) inevitabilă. Cînd însă ea se așază și se instituționalizează, lucrurile devin mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ore, nu obții nici un punct. Și așa, din publicație în publicație, din proiect internațional în proiect internațional etc., poți să ajungi profesor emerit fără să dai prea mult pe la școală. Nu vă grăbiți să mă acuzați de cripto comunism nostalgic, parvenitism pesedist și alte nepotisme ! știu foarte bine și reversul medaliei. Cunosc personal un „baron local” care s-a enervat așa de tare cînd i s-a reproșat că nu are suficiente publicații încît în mai puțin de o lună a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a trecutului și a prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958), include schițe și se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme conjugale, birocrația la toate nivelurile, lăudăroșenia, egoismul, oportunismul, parvenitismul etc. Cea mai izbutită dintre proze este Dosarul Urecheatu, în care autorul manevrează un reușit umor de limbaj și de situație, pe modelul caragialesc al „telegramelor”. Tot în 1958 îi apare volumul Noaptea albă, urmat de Născut a doua oară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"95. De asemenea, conchide același critic literar că nici măcar "cunoașterea nu-i dă Anei Blandiana acea trufie care ne repugnă la alți autori, ca un însemn al parvenitismului în lumea spiritului. Pentru ea, înțelegerea, cu un sentiment tragic, a lumii din jur constituie un mod de a fi"96. A scrie poezie, înțeles ca mod de a fi, devine pentru Ana Blandiana o cale de a tinde către
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre „Morișca” băcăuanului Ion Luca. „în general - remarca autoarea acestui text - toate personajele, chiar și cele ce par secundare, izbutesc prin măiestria autorului, pornind de la «morișca» lui Ionică Bîrzu, să contribuie la marea «morișcă» a răsturnării de valori și a parvenitismului, «morișcă» de care ne lovim zilnic în țara noastră [...]. Observator abil și critic fin, spirit caustic (în ziar: acustic - n. m.) și neiertător, d-l Ion Luca a reușit să arate în «Morișca» tot putregaiul unor «ajunși» și toate nedreptățile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întregime de Al. Cabazan, care iscălea Cz., Alcazar, Ban, Alban, Profetescu, Polin, Tică Ghimpe ș.a., gazeta conține pagini cu un umor de bună calitate, în care critica, superficială, a societății stă alături de șarjele îndreptate împotriva colegilor de breaslă. Se vizează parvenitismul, șubrezenia moravurilor burgheze, cabotinismul unor poeți pesimiști (Radu D. Rosetti), într-o manieră veselă, ușoară, fără fulgerările satirice de mai târziu ale lui Cazaban. Nu lipsesc nici schițele ușor licențioase, pe gustul unei anumite categorii de cititori. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285810_a_287139]
-
de proști."), așteptînd doar ocazia favorabilă (moștenirea Momuloaiei) și punctul de sprijin: "Am dat, în mine, un om celebru pentru România". Într-o scrisoare către Delavrancea se recunoaște a fi "nepotul unui grec bucătar", postură din care va declara război parvenitismului: Am să-i aranjez eu pe parveniții care [...] au mîncat în copilărie du cacao, dat cu lingurița de vro bonă", angajîndu-se uneori în curse sinucigașe pentru posturi ale respectabilității: își mobilizează cunoscuții pentru a putea ocupa un loc în comitetul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cheltuit sume care se ridică la peste 6 milioane lei pentru ca ulterior să se renunțe la crearea lor. Efectul asupra filmelor apărute între 1956 și 1959 este vizibil. Cazurile de membri de partid, de cadre de conducere care, mânați de parvenitism, comit abateri grave de la etica și echitatea comuniste (Desfășurarea, Directorul nos‑ tru) sau de militari comuniști care trădează regimul pe moment sub vraja unei femei-agent fatale (Alarmă în munți), aduse pe ecran între 1954 și 1956, nici nu mai intră
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de exemplu, despre ediții-pirat, scoase fără aprobarea autorilor și prin ignorarea drepturilor de copyright. S-a spus deseori că presa românească este făcută „după chipul și asemănarea” societății românești. Dată fiind structura acestei societăți - cariată de invidii, orgolii, suspiciuni și parvenitism, de corupție și de alte metehne orientale -, e de presupus că plagiatul are o lungă tradiție În cultura noastră, mai ales În literatură. Într-adevăr, Încă În 1935, G. Călinescu scria: Cel mai absurd și mai inutil furt mi se
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mustață de nenorocirile celor de peste hotar; și e orbire proastă să uiți că orice om și, încă mai mult, orice societate poartă cu sine germenii acelorași mizerii și urîciuni proprii speciei întregi". Un studiu de caz (Simț de clasă) este parvenitismul, rămas, după cum se constată, cu aceleași valențe și astăzi. Starea psihică a parvenitului este dezorientarea și clătinarea. Este, cum spune românul, speriat. Ca adept al doctrinei junimiste de creștere organică, remarcă: "Este vulgară vorba că societatea noastră, sub influența irezistibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu se observă de ajuns, mi se pare, că această săritură a dat societății noastre, în total, caracter de parvenit față de societățile străine care - au SPERIAT-o. S-a format la noi, pe urma acestei sărituri istorice, între altele, un parvenitism politic și cultural: unii voiau ca România să fie numaidecît o Franță ori o Belgie, alții o Prusie, alții, mai puțini, poate chiar o Anglie. Alături cu aceste bovarisme politice s-a născut un parvenitism exterior, de mutră, de vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sărituri istorice, între altele, un parvenitism politic și cultural: unii voiau ca România să fie numaidecît o Franță ori o Belgie, alții o Prusie, alții, mai puțini, poate chiar o Anglie. Alături cu aceste bovarisme politice s-a născut un parvenitism exterior, de mutră, de vorbă și de port; au apărut astfel și apar încă români-francezi, români-englezi - aceștia toți sînt, neapărat, mai mult ori mai puțin speriați, deși capacitatea noastră de imitație e în adevăr respectabilă". Această fugă după modele străine
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apărut astfel și apar încă români-francezi, români-englezi - aceștia toți sînt, neapărat, mai mult ori mai puțin speriați, deși capacitatea noastră de imitație e în adevăr respectabilă". Această fugă după modele străine, perpetuată și în contemporaneitate, afectează și structura socio-culturală internă. "Parvenitismul acesta al culturii noastre față de alte culturi a sporit și complicat pe acel intern, de clasă, foarte energic și fără de asta; parvenitul era silit să copieze și mutrele unei clase naționale și formele unei culturi străine. Distanța socială și morga
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
revistă, director de editură, șef al Inspectoratului de cultură etc.), aceste note tipice se agravează. Cei ce l-au cunoscut, obligați, într-un fel sau altul, să lucreze cu el, nu vor uita niciodată amestecul specific de carierism cinic și parvenitism insolent, al unui astfel de personaj, abilitatea de a stoarce din poziția sa oficială (de regulă el era deputat, adesea chiar membru în C.C.) toate avantajele posibile: spații locative avantajoase și abuzive, plecări oficiale, dese, în străinătate, ediții și premii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
peniță ascuțită, aplombul fanteziilor parodice, coloritul discursului, agrementat cu dialoguri sau scenete, cu ingenioase jocuri de cuvinte, recursul dibaci la alegorie propulsează această publicistică impetuoasă, efervescentă în zona literaturii. Cu ochi rău, C. țintește, la fel ca în comediile lui, parvenitismul, cosmopolitismul, farsa alegerilor, „binefacerile sistemului constituțional”, mascarada vieții politice. Nu întotdeauna, însă, aprecierile lui poartă semnul negațiunii. Se întâmplă ca, într-un context anume, el să deplore declinul sentimentului religios; altă dată, formulează ritos obligațiile școlii și ale familiei în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite de ipocrizia și parvenitismul vremii. Abstracția și convenționalul minează o astfel de poezie, consonantă, prin unele accente, cu atitudini din lirica lui Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, B.P. Hasdeu. SCRIERI: Poezii, Iași, 1865; Poezii, pref. Iacob Negruzzi, Iași, f.a.; N. Nicoleanu, Poezii și proză; V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
din Princepele lui Eugen Barbu.) Dacă dintre personajele reale ale timpului cel „jucat” de Iordache Stavarache - grec, conducând ca prim sfetnic sau ca reprezentant la Constantinopol al mai multor domni destinele Țărilor Române - se ridică la valoarea de simbol al parvenitismului fanariot, descrierea războiului ruso-turc dintre anii 1768 și 1774, cu care se încheie letopisețul, rămâne nesemnificativă în raport cu amploarea și consecințele evenimentului. Ediții: Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774), în Cronicele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]