143 matches
-
Ioani țescu - Un apostol al vieții moderne: William James; Constantin Beldie - Glossa spiritului cărturăresc. Încercare anti intelec tualistă (34 de pagini). Cititorul era avertizat: „Pentru tot ce privește Colecția Cărților Galbene se va adresa editorului: C. Bel die, În București, Pasagiul Român 22.“ Broșurile scrise În 1918 de Constantin Beldie nu mai impre sionează azi, dar după Primul Război Mondial reți nuseră aten ția publicului și a specialiștilor. Erau lucrări programatice, pline de precepte. În Ce vrem sunt publicate 19 teze
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în glumețele atacuri ale detractorilor Iașului. Dar nu insist prea mult; poate că nu înțeleg bine unele lucruri; poate gustul meu e pervertit sau încă neformat. În orice caz, iată o probă de acest gen de literatură. (E vorba, în pasagiul ce urmează, de plaga sinuciderilor la Iași; de diversele moduri de a părăsi viața, ale ieșenilor). "...Cocotele se omoară cu veronal. Vânzătoarele, întâi se iubesc cu vre-un derbedeu pe la Galata sau Nicolina, apoi devin pesimiste și se îndoapă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
putea ști ce anume lucruri din amintirile mele proprii vor răscoli paginile acelei cărți. Așa de pildă, în ultimul capitol din "Trente ans de Paris", intitulat "Turgheneff", fiindcă în el e mai ales vorba de celebrul scriitor rus, am recitit pasagiul acesta: "...Cam în timpul acela ne-a venit ideea de a ne aduna laolaltă, o dată pe lună, în jurul unei mese bune. Întâlnirilor și meselor acestea le-am dat numele de "le dîner Flaubert" sau "le dîner des auteurs sifflés". Căci Flaubert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întreruptă și servită alandala, prin faptul că toate alimentele au trebuit cărate de jos de Lina și Iani, care e destul de drăguț. După masă, Mihai. Mai întâi citirea scrisorilor tale cu amu zanta pretenție soi disant să-și citească singur pasagiile care îl priveau, cu comentariile cunoscute: la țigări: „s’o crezi tu“, când spui că nu depășești numărul, „gauloises denicotinizate“ - „ha, ha, ha!!! Mai serioasă ca la Buc[urești]“ - nu zău, te crede poire. Amuzant cum îl știi; și dacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
folosit însemnări vechi, agende perimate, păstrându-le datările, stilul de jurnal, dar redactând o carte nouă în care totul palpită ca ceva actual și viu, iar gândul se mișcă săgetător și ingenuu. Bătrânul Craig a altoit în acest context și pasagii din alte scrieri de-ale lui, căci în aproape tot ce a scris există trăsături autobiografice (chiar și ideile lui, poate mai ales ele, au atare caracter). Peter Holland, relevând compoziția aparent deslânată a cărții și mulțimea ei de digresiuni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
when it prevailed all went well with us”. Numai în inimă a găsit totdeauna soluția în dilemele ce l-au asaltat „în fiecare lună, în fiecare săptămână, în fiecare zi, și era mereu soluția justă” (p. 102). Sunt în aceste pasagii cel puțin două lucruri de reținut și de meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun, dar nu e vorba aici de clișeul după care iubirea e amăgitoare, iluzie, fantasmă și așa mai departe. Din cuvintele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
inima (în alchimie inima și sexul joacă un rol esențial) ; am subliniat mai sus locul unde Craig spune că trebuie să ne păstrăm trupul disponibil pentru marile impulsuri prin care inima își spune cuvântul. Desigur, iubirea nu e înțeleasă, în pasagiile citate mai sus, numai ca iubire între bărbat și femeie, ci dincolo de eros (dar nu mai presus), are și o accepție mai generală, oarecum în sensul lui agapé. Ea e și o funcție de cunoaștere, așa cum arată Max Scheler într-un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și imuabile și pure ca virtutea (adică, după Lysis, binele), care singură consacră adevărata prietenie, le reține totuși ca esențial necesare, chiar dacă nu suficiente. Mânat mai mult de umoare și lipsit de spiritul metodic al Stagiritului, Montaigne, comentându-i acest pasagiu, se pripește cam imprudent să tăgăduiască plăcerii și folosului caracterul de factori determinanți ai prieteniei : „Car, en général toutes celles (les amitiés n.n.) que la volupté ou le profit, le besoin publique ou privé forge et nourrit, en sont d
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de stat : „forțele întunericului” ies la lumină este unul din textele cele mai grave și care vor rămâne în istorie legate de acest eveniment. Dar un alt amănunt din cartea lui Șevarnadze, deci anterior evenimentului din august 1991, este un pasagiu din introducere : „Din ce în ce mai mult se presimțeau, se aprehendau evenimente care puteau reduce la zero rezultatele obținute în mare măsură grație încrederii pe care interlocutorii noștri o aveau în mine. Continuând să dialoghez cu ei făceam tot posibilul pentru a-i
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-o scrie, în afară de scânteieri geniale, chiar și d. Scurtu” (Opere, 9, București, 1980, p. 112 ; așadar nu i-au scăpat „scânteierile geniale”, cum bine le numește, prezente în această încercare imatură și practic desființată de autor prin trecerea unor întinse pasagii din ea în Sărmanul Dionis). Ne dăm seama acum că „a ști pe de rost” nu înseamnă negreșit și „a cunoaște foarte bine”. Obiectiv, nu putea fi cunoscut foarte bine Eminescu, atâta vreme cât totalitatea manuscriselor nu fusese parcursă, necum cercetată. E
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deschidă, pe din dos, nevăzută, o mână credincioasă va fi nimicit tot ce se afla acolo scris. De la 16 ani, de când am citit pentru prima oară Craii de Curtea-Veche, și până în ziua de azi, la fiece recitire (au fost nenumărate), pasagiul acesta, pe care-l știu pe de rost cum știu și mai ales am știut aproape toată cartea, mă izbește neplăcut, ca ceva prea de tot : nu e de crezut una ca asta ! Nu e cu putință ca un mare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1928. Întâlnirea cu Titulescu la San Remo a avut loc la 23 ianuarie același an. În interval, la 6 iulie, această însemnare în jurnal : „Stelian Pop (esco). Titulescu lui a dit qu’il n’a à mon égard aucune intention.” Pasagiul citat, cu Pirgu ministru plenipotențiar, prezidând o subcomisie la Liga Națiilor, e mai mult decât probabil o piatră aruncată în grădina lui Titulescu, vrând să spună : iată ce oameni sunt preferați ! Pe Gorică Pirgu, naratorul îl ponegrește fără măsură, mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
savantlicuri, simțeam nevoia să petrec, să râd. Și așa cum m-a făcut atunci, de la amiezi până seara târziu, Gorică, l-a răscumpărat față de mine de toate păcatele”, concede la un moment dat naratorul. Nu e nevoie să mai citez și pasagiul din Craii în care Gorică Pirgu e suprapus destul de inechivoc cu Caragiale-tatăl. Dar dacă e așa, și dacă Gorică e absolvit pe motivul arătat, atunci e logic ca și prototipul să aibă drept la aceeași clemență. Iar dacă autorul Crailor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
confesiune plină de autoironie mortifiantă, mai plină însă, malgré tout, de gravitatea asumării unui rol ingrat, expus tuturor hulelor, ce-și revendică totuși, modest dar ferm, legitimitatea de atâtea ori contestată. Nu rezist ispitei de a cita, fără parcimonie, câteva pasagii : „Când criticul devine... un personaj antipatic, nu se petrece nimic deosebit. S-ar zice dimpotrivă, că fenomenul ține de legea destinului critic. Se poate întâmpla însă ca la un moment dat criticul să-și devină lui însuși antipatic. (...) vei ajunge
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pagină, prin asociații sofistice, a lucruri atât de disparate. Tehnica lui Odobescu constă în continua deplasare, și, spre deosebire de Lessing, în ruperea sistematică a oricărui sistem. Ca exercițiu de sudură, scriitorul merge până acolo încît introduce, ca din nebăgare de seamă, pasagii traduse din texte străine, spre a se denunța la urmă. Ca artist, Odobescu este, în linia lui Eliade, un peisagist al imensității prăfoase melancolice, un Th. Rousseau român, câmpia munteană impunîndu-i o astfel de viziune. Descrierea Bărăganului rămâne mereu inimitabilă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu un număr redus de pagini, pentru că „tipografia nu avea o mașină de capsat mai puternică”. În anul 1999, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a tipărit o broșură, textul unei conferințe publice, a subsemnatului cu titlul „Idol și icoană”, după care, pasagii din acel text, au fost publicate și de revista Mitropoliei Moldovei ca extrase, sub titlul „Icoana în lumina lui Hristos”. .Revista „Puncte cardinale” din Sibiu a publicat sub semnătura mea un articol de combatere a homosexualității, iar revista „Permanențe” din
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Dar pe când la 1838 Bălăcescu scria precum am văzut iar Hasdeu la 1871 întrebuința limba literară în care se scrie astăzi la anul 1927, iată cum scriau, la aceeași epocă, ultimii admiratori ai heliadismului, însă mult mitijat 55. Reproduc următorul pasagiu din cel mai bine scris ziar de la 187156. „Vorŭ fi observatŭ lectorii noștri că s-aŭ petrecutŭ multe alegeri generali și parțiali chiar la municipalitate și noi n-am diză nici-uă vorbă despre candidați. Amŭ resistatŭ chiar și totor întrebărilorŭ ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
familiei Lahovary, clădită pe la 1912, nu era, dar era o vechitură de casă cu prăvălii și un etaj. Într una din prăvălii era instalată casa de muzică și editura de muzică Ghebauer 112, care moștenise magazinul lui Alexandru Flechtenmacher.* Până la Pasagiul Român nu este nimic schimbat. Atât numai că actuala Te rasă Oteteleșanu era casa boierească unde trona una din cele mai mari cu coane ale vremii, d-na Oteteleșanu, o mecenă, o femeie foarte primitoare și cu o foarte mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu o foarte mare autoritate și influență în societatea bucureșteană. Recepțiile, ba lu rile și prânzurile Oteteleșencei, la cari defila „tot Bucureștiul“, erau vestite, iar otelul Oteteleșanu, mai târziu Hotel Frascati a fost renovat și înălțat cu un etaj.113 Pasagiul Român 114 era flancat de două rânduri de case, cari au fost refăcute și înălțate mai târziu; casele bisericii Crețulescu au fost refăcute și ele. Din actualul Palat regal nu exista decât corpul de case în care sunt instalate cancelariile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
demolată în 1931 când s-a început aici construcția de către o societate americană a Palatului Telefoanelor. Hotelul Oteteleșanu, de venit pe la 1875 Hotel Frascati, se afla pe locul pe care azi este Sala Savoy a teatrului satiric-muzical Constantin Tănase. 114. Pasagiul Român începea de pe Calea Victoriei, în apropierea bisericii Krețulescu, acolo unde s-a ridicat în anii noștri un bloc care adăpostește la parter magazinul Muzica și, în colț, librăria Humanitas (Calea Victoriei nr. 41); se termina în strada Câmpineanu. În Pasagiul Român
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
114. Pasagiul Român începea de pe Calea Victoriei, în apropierea bisericii Krețulescu, acolo unde s-a ridicat în anii noștri un bloc care adăpostește la parter magazinul Muzica și, în colț, librăria Humanitas (Calea Victoriei nr. 41); se termina în strada Câmpineanu. În Pasagiul Român se aflau, prin 1870, redacțiile unor ziare (Ro mânul lui C.A. Rosetti), res taurante, cafenele, magazine despre care Bacalbașa va aminti mai încolo; în 1871 Pasagiul Român era „învelit cu sticlă“. 115. Casele marelui logofăt Dinicu Golescu, construite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
colț, librăria Humanitas (Calea Victoriei nr. 41); se termina în strada Câmpineanu. În Pasagiul Român se aflau, prin 1870, redacțiile unor ziare (Ro mânul lui C.A. Rosetti), res taurante, cafenele, magazine despre care Bacalbașa va aminti mai încolo; în 1871 Pasagiul Român era „învelit cu sticlă“. 115. Casele marelui logofăt Dinicu Golescu, construite între anii 1812 și 1815 au de venit reședință domnească din 1837, în timpul domniei lui Alexandru Ghica Vodă; tot aici și-a avut sediul, în 1848, guvernul revoluționar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
podul de peste apă era singurul pod de fier, de aceea și cafeneaua de lângă apă și pod, o mare cafenea cu terasă, purta numele de Cafeneaua „La Podul de fier“! Casa societății „Dacia“, unde e instalată Banca Agricolă, nu exista. Clădirea pasagiului Villacrosse și Macca 132, precum și pasagiile nu erau făcute, căci pe acest teren era o mare cafenea, restaurant și café-chantant cu grădină la fațadă, purtând numele de „Stadt Pesth“. La „Stadt Pesth“ petreceau mult bucureștenii și au petrecut ascultând cântărețele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de fier, de aceea și cafeneaua de lângă apă și pod, o mare cafenea cu terasă, purta numele de Cafeneaua „La Podul de fier“! Casa societății „Dacia“, unde e instalată Banca Agricolă, nu exista. Clădirea pasagiului Villacrosse și Macca 132, precum și pasagiile nu erau făcute, căci pe acest teren era o mare cafenea, restaurant și café-chantant cu grădină la fațadă, purtând numele de „Stadt Pesth“. La „Stadt Pesth“ petreceau mult bucureștenii și au petrecut ascultând cântărețele germane, până ce a fost dărâmat localul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Timp de treizeci de ani a fost Stadt Pesth locul de întâlnire a tot ce era femei de viață și «jeunesse dorée» în București. Iarna, într-o sală lungă și joasă, vara într-o grădină care ținea cam locul între pasagiile de azi cântau si jucau «artiste» ungare și germane“ - Crutzescu, Podul Mogoșoaiei, p. 114). 134. Redevenită strada Doamnei, încă înainte de cel de al Doilea Război Mondial, după ce se numise puțină vreme și strada Mauriciu Blank. 135. Existent și astăzi pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]