153 matches
-
trece înainte. Abia suflu. Și Pavel-baci și badea Toma mă privesc cu severitate, temîndu-se de catastrofă." (Valea Frumoasei) Biruința vînătorului, care îi răsplătește dibăcia și strădania, nu înseamnă însă încîntare pură, ci adună în ea și un strop de amărăciune: ,Paserea sta la picioarele mele, cu aripile enorme desfășurate pe omăt. Găinile zburaseră în fulgerările zorilor spre alte plaiuri; iar eu nu mă simțeam nici mai bucuros, nici mai fericit decît în clipa cînd îl vedeam făcîndu-și salturile și figurile în
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Sînt apele în tremurare / de frunze atinse / stinse astre / din ceruri cad iar pe pămînt / ca petecele dintr-un sfînt vestmînt). E mîna mea moale aripă / ca ploaia care-n abur se ridică / încet din albii în văzduh; ca puiul paserii din stuf / divinizat: în Veșnicie / el a-ncarnat această Clipă".
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis. Stăpîna acelei capele era fanalul care mă lumina, magnetul ce mă trăgea". Sau în Pentru ce țiganii nu sunt români, unde, spre disperarea autorului, Bogonos rîde cu lacrimi la lectura poemului eroic Aprodul Purice. Fără o nuanță permanentă
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
Lindenmayer Ana, 76 ani l Vacariu Ghizela, 86 ani l Bumb Gaftea, 84 ani l Ștefan Maria, 78 ani l Meresz Szilvia-Valeria, 89 ani l Popa Ion, 61 ani l Cinghiță Ionel-Iulian, 60 ani l Constantin Alexandru, 51 ani l Pasere Lucian-Nicolae, 58 ani l Grivu Ana, 84 ani l Moiș Gheorghe, 49 ani l Julan Carolina, 87 ani l Sucală Petru, 59 ani l Buzdugan Livius, 83 ani l Tomoș Ioan, 66 ani l Popa Floare, 85 ani l Milencovici
Agenda2006-04-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284672_a_286001]
-
fiecare aiurea. Soră-mea dirija corul. Sora mea dirija corul. O iubești? E sora mea. O iubea pe sora lui, așa cum poți iubi o soră, mai ales când ți-a fost ascuns faptul că ai o soră, aflase de la lăptarul Pasere, așa Îl chema, lăptarul Pasere, care, venind Într-o dimineață, În timp ce scotea laptele din bidonașul de aluminiu și-l strecura printr-o sită pusă desupra unei pâlnii care se rezema În gâtul sticlei, o Întrebase pe mama lui: „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
corul. Sora mea dirija corul. O iubești? E sora mea. O iubea pe sora lui, așa cum poți iubi o soră, mai ales când ți-a fost ascuns faptul că ai o soră, aflase de la lăptarul Pasere, așa Îl chema, lăptarul Pasere, care, venind Într-o dimineață, În timp ce scotea laptele din bidonașul de aluminiu și-l strecura printr-o sită pusă desupra unei pâlnii care se rezema În gâtul sticlei, o Întrebase pe mama lui: „Ce mai face fiica dumneavoastră, dirijoarea?”, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ea ridică puțin privirea și-l Întrebă puțin jenată și cu frică: O cunoști demult? Ce scrii tu e pentru ea? Nu. Pentru tine. Pentru mine? Da! Și pentru tine. Și pentru pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul Pasere. Știi cum merge pisica pătată prin zăpadă? Plutește! Și lăptarul Pasere. Dacă n-ar fi fost lăptarul Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dacă n-ar fi fost mama lăptarului Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frică: O cunoști demult? Ce scrii tu e pentru ea? Nu. Pentru tine. Pentru mine? Da! Și pentru tine. Și pentru pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul Pasere. Știi cum merge pisica pătată prin zăpadă? Plutește! Și lăptarul Pasere. Dacă n-ar fi fost lăptarul Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dacă n-ar fi fost mama lăptarului Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dar ar fi fost mama pisicii pătate. Și se gândi că, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e pentru ea? Nu. Pentru tine. Pentru mine? Da! Și pentru tine. Și pentru pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul Pasere. Știi cum merge pisica pătată prin zăpadă? Plutește! Și lăptarul Pasere. Dacă n-ar fi fost lăptarul Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dacă n-ar fi fost mama lăptarului Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dar ar fi fost mama pisicii pătate. Și se gândi că, dacă n-ar fi fost pisica pătată, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul Pasere. Știi cum merge pisica pătată prin zăpadă? Plutește! Și lăptarul Pasere. Dacă n-ar fi fost lăptarul Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dacă n-ar fi fost mama lăptarului Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dar ar fi fost mama pisicii pătate. Și se gândi că, dacă n-ar fi fost pisica pătată, n-ar fi fost lăptarul Pasere și el nu ar fi știut nimic despre sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici pisica pătată. Dacă n-ar fi fost mama lăptarului Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dar ar fi fost mama pisicii pătate. Și se gândi că, dacă n-ar fi fost pisica pătată, n-ar fi fost lăptarul Pasere și el nu ar fi știut nimic despre sora lui. La ce te gânești? La ce te gânești? Îl Întrebă ea. Maică-sa vroia să fie fericită. Mama ei vroia să o mărite cu un străin. Neapărat cu un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune că dacă ea a muncit și a pierdut totul, eu să-mi fac meseria În rochie de seară. Îmi tot coase rochii. Petru o Învălui cu tot sufletul și-i spuse jucăuș: De ce crezi că Îl chema pe lăptar Pasere? De ce crezi tu că Îl chema așa pe lăptar? Pentru că a Încercat să zboare de pe un gard și lumea i-a zis Pasere. A zburat, deci crezi că a zburat. Nu, nu a zburat. Doar noaptea el poate să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Petru o Învălui cu tot sufletul și-i spuse jucăuș: De ce crezi că Îl chema pe lăptar Pasere? De ce crezi tu că Îl chema așa pe lăptar? Pentru că a Încercat să zboare de pe un gard și lumea i-a zis Pasere. A zburat, deci crezi că a zburat. Nu, nu a zburat. Doar noaptea el poate să zboare. Așa mi-a spus, că noaptea poate să zboare. Pleacă cu motanul și vine dimineața. Pisica aia e motan. Și unde se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la circul ăsta. Eram liber, adică vreau să spun că Îmi permiteam să am timp liber, de aceea eram libeer, cu toate că nu cred să fi fost vreodată copil cu adevărat. Cel cu mantia roșie a murit. Semăna mult cu lăptarul Pasere. La figură. Ziceau că acrobatul cu mantia neagră nu l-a prins bine, sau nu a vrut să-l prindă, cam așa ziceau. Se certau pentru o femeie pe care o iubeau amândoi. Nu se puteau suferi. Se urau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
publica ca foileton în jurnalul pe care tu îl redactezi? Mițule, nu știi tu când va veni în Cameră petițiunea mea? Eu mai mult decât tine doresc să mi se lămurească odată starea mea, căci atunci adevărat că, ca o pasere nebună, aș zbura // drept la tine, nu te-ași mai ruga atâta, dar tiptil ași veni și te-ași surprinde cine știe în ce flagrante delicte. Mițule, îmi ești drag și te doresc, nu găsești tu aceasta natural? Afară de aceea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
prezintă ca un spectacol existențial perceput de un actor ironic cu înclinații tragice." Adrian Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un fond arhetipal al satului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
m-am îndreptat și eu încotro am apucat. Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol de potârnichi se ridica zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei. Trăgeam. Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
repede prin crâșmă, unde mă aștepta Marin și gălăgiosul sfat al lui Sandu, umpleam pentru pușcaș o gărăfioară de țuică și plăteam două pacuri de tutun, și ne coboram spre pânza stufăriilor. În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile și mă făcea să tresar. Cu ochii deschiși mari, cercetam văzduhul la linia pămătufurilor roșcate, spre asfințitul înflăcărat, ori cărările lungi în trestii, ori bolțile întunecoase ale sălciilor, în care se cerneau stelele, florile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în care se cerneau stelele, florile de lumină, și inima-mi bătea grăbit când un fir de papură sau de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de fericire. Veneam încet, pe jos, cu calul după mine, cu frâul trecut prin stânga, și glasul moale, înfiorat, întreba ca totdeauna, aproape, îndărătul ușii de brad: —Dumneata ești, taică? Și inima mi se zbătea tare în piept ca o pasere rănită. Pe urmă, tinereța noastră nu putu răbda diminețile când gazornița trebuia să rămână stânsă. Într-o coșcovă, subt o înfundătură de mal, între ierburi crescute pe pământul grămădit în țesătura de papură și trestii, venea Chiva tremurând, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă într-o pulbere de lumină, într-o neclintită singurătate. Pădurarul îndreptă capul. Boierul tresări. Un chefnit de câne sunase de două ori în adâncimi, ca sub niște bolți nemărginite. Cei doi oameni așteptară. Nu se auzea nici o chemare de pasere; nici zbor de gâze măcar nu străbătea lumina. Bătaia copoilor începu iar, acum mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. Pădurarul puse cornul la gură și chemă de două ori, iar pădurea tresări până în depărtări, hăuind. Dintrodată, când nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu plisc de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu numaidecât, îl văzuse de două ori în îmbulzeala iarmarocului de la Roman. Înțelegerea primejdiei deodată îl fulgeră prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și vânjos, și puse mâna pe cuțitul din chimir. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu băieții; îi întreba de numele vacilor și de năravurile lor, și ei îl purtau printre vite și-i lămureau toate. Apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tot s-au adeverit vorbele, Iano... murmură Faliboga... De-acu cine știe ce-a mai fi!... Iona se întoarse spre vataf și-l privi pieziș, cu sprâncenele puțin încruntate. —De ce zici tu vorba asta, Sandule? —Hei, Iano, hulubița asta-i pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pustie... Cum a văzut că se înmulțesc oamenii, și vin alți stăpâni, unii mai răi, alții mai lacomi - și-a luat pe Iana, au încălicat pe cai ș-au trecut Prutul... S-au dus cine știe unde... Ca de-o urmă de pasere - nimica nu s-a mai aflat de ei... Privi un timp spre ceața viorie a depărtărilor. —De nu era Faliboga, vezi dumneata - eu muream în cumpăna aceea... Eu niciodată n-am avut credință într-însul, dar avea și el inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]