KorAP: Find »[drukola/base=pasiență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

140 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

-ți jumatea ta de rom... în amintirea vremurilor tale bune... Dosar nr.: Dacă tot ai pistol... ți-ai păstrat un glonț și pentru tine? Plutonierul: Mai am unul... dar nu știu pentru cine-i... (se duce la masă, începe o pasiență și bea din sticlă) Supraveghetorul: (venind de la postul lui de observație) Aveți nevoie de ceva? (toți răspund precum copiii în clasă Nu!) Mîine o să vină și un al doilea dosar Sursa dublă: Da? Ce bine-mi pare...! Și ce scrie

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
știu, eu nu citesc dosarele... (toți, în afară de Trimisul lui Dumnezeu, izbucnesc într-un rîs care crește spre paroxistic) Ce aveți?! (apoi mai mult ca pentru sine) Știu eu ce aveți...? (se duce la Plutonier) Dumneata ai vreo nevoie? Plutonierul: (făcînd pasiența)... Da... am nevoie să-mi intre o damă...: dacă nu-mi intră o gagică... o ratez și pe asta. Supraveghetorul: (către Plutonier) Să știi că am promisiuni în legătură cu dosarul dumitale. Plutonierul: Pe dracu' ai promisiuni...: n-o să mi-l aduci

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
atunci de ce ne-ai omorît, bă, cu crimele tale? Dosar nr.: Bă, tată, hai că ne-ai încurcat rău de tot! Plutonierul: Vă rog să mă iertați... (se așază la masa lui; bea un gît de rom și își face pasiența) Obiectiv nr.: (către Sursa dublă) Crezi că i-a arătat pisica? Sursa dublă: Și încă cu ghearele scoase... Trimisul lui Dumnezeu: Numai Dumnezeu știe ce e în noi... Sursa dublă: Eh, mai știm și noi... Trimisul lui Dumnezeu: Nu e

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
violent) Adică ce vrei să spui? (din clipa asta, Obiectiv nr., Dosar nr. și Sursa dublă ajung față în față, vor striga unul la altul niște reproșuri, învinuiri, rostite într-un limbaj ininteligibil) Plutonierul: (ajuns la masa lui, își face pasiența și rîde în hohote) Trimisul lui Dumnezeu: (cu o violență surprinzătoare) Rușine! (toată lumea a tăcut) În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul în fața celuilalt! Profanare de morminte! Ăsta e păcatul pe care l-ați făcut

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
o chestiune de ore... (se ridică, Trimisul îl îmbrățișează, apoi se duce la masa lui) Sursa dublă: (vădit ironic) Și te-au exclus...? (Obiectiv nr. îl privește și tace; e vinovat, nu e vinovat... Plutonierul: (rîde, apoi referindu-se la pasiență) Dom'le, cînd am noroc, am noroc... Mi-a ieșit! Trimisul lui Dumnezeu: (febril) Simt că a sosit clipa! Plutonierul: Ăsta iar l-a văzut pe Dumnezeu... Trimisul lui Dumnezeu: (violent) Ești pierdut! Pierdut pentru totdeauna! (ridică mîna în care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
rău cu iertarea ta, fir-ai al dracului să fii! (se duce la masa lui; Trimisul se întoarce la masa lui, îngenunchind) Sursa dublă: S-a speriat...! Uneori și iertarea te sperie... uneori... Dosar nr.: Acum își face la nesfîrșit pasiența și trage la rom..., numai o ceafă de anchetat îi lipsește... (intră Supraveghetorul) Domnu'... știți cumva nevastă-mea vine azi să mă ia? Supraveghetorul: Da' de unde vrei să știu eu? Dosar nr.: (către ceilalți, inclusiv reporterii) Voi nu știți? Vine

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720

să nu pară că diferă.“43 Afirmația că senzațiile sunt doar „ale mele“ spune doar în aparență ceva. Ea are tot atât de puțin sens ca și afirmația că „știm“ ceva despre experiențele noastre subiective: „Propoziția «Senzațiile sunt private.» este comparabilă cu: «Pasiența o facem singuri.».“ (Cercetări filozofice, § 248.) Ceea ce nu înseamnă că nu ar exista contexte în care o propoziție de acest gen poate să aibă o folosire. În afara unor asemenea contexte, ea este însă o propoziție gramaticală. Propoziții gramaticale formulează uneori

Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645

interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și

Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217

în privința punctelor mele tari și slabe (datorită feedback-ului primit din diverse surse; (7Ă • Cele mai bune idei îmi vin când mă plimb, fac jogging sau desfășor o activitate fizică; (4Ă • Prefer să joc Monopoly sau bridge decât să fac pasiențe sau să joc alte jocuri de unul singur; (6Ă • Ascult frecvent muzică la radio, casetofon, etc; (5Ă • Visez mult noaptea; (3Ă • Învăț mai ușor la engleză, stiințe sociale și istorie decât la matematică și științe exacte; (1Ă • Prefer să petrec

Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

drogat. Ținea pe genunchi un exemplar despăturit din Daily News. Am văzut titlul: „Creierul loviturii Boulevard-Citizens va fi eliberat mâine, cu destinația L.A., după opt ani petrecuți la răcoare“. Lee îmi remarcă hainele șifonate și mă întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru, încețoșat, apăru o cameră înaltă, cu hieroglife egiptene pe pereți. Tavanul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

și m-am instalat cu ea, pe timpul lunilor de vară, într-o vilă, în afara hotelului, am revenit la anumite deprinderi familiare, și, printre ele, la aceea de-a mă distra jucând de unul singur cărți, făcând adică, între ai mei, pasiențe, cum se zice aici, în Franța. Pasiența care-mi place cel mai mult este una ce lasă un spațiu de manevră, deși nu mare, pentru calculul jucătorului. Se întind cărțile pe opt rânduri de câte cinci pe verticală - sau cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
lunilor de vară, într-o vilă, în afara hotelului, am revenit la anumite deprinderi familiare, și, printre ele, la aceea de-a mă distra jucând de unul singur cărți, făcând adică, între ai mei, pasiențe, cum se zice aici, în Franța. Pasiența care-mi place cel mai mult este una ce lasă un spațiu de manevră, deși nu mare, pentru calculul jucătorului. Se întind cărțile pe opt rânduri de câte cinci pe verticală - sau cinci rânduri de câte opt pe orizontală - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
și o fac. A tăia cărțile este oarecum asemănător, în alt plan, cu a vedea valurile mării spărgându-se pe nisipul plajei. Și ambele lucruri ne vorbesc despre natura din istorie, despre hazardul din libertate. Și nu mă impacientez dacă pasiența întârzie să se deschidă și nici nu trișez. Și asta mă învață să aștept să se rezolve pasiența istorică a Spaniei mele, să nu-i aștept cu nerăbdare deschiderea, să tai cărțile și să am răbdare în această pasiență de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-se pe nisipul plajei. Și ambele lucruri ne vorbesc despre natura din istorie, despre hazardul din libertate. Și nu mă impacientez dacă pasiența întârzie să se deschidă și nici nu trișez. Și asta mă învață să aștept să se rezolve pasiența istorică a Spaniei mele, să nu-i aștept cu nerăbdare deschiderea, să tai cărțile și să am răbdare în această pasiență de alt fel, joc solitar și de paciență. Zilele vin și trec așa cum vin și se duc valurile mării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
dacă pasiența întârzie să se deschidă și nici nu trișez. Și asta mă învață să aștept să se rezolve pasiența istorică a Spaniei mele, să nu-i aștept cu nerăbdare deschiderea, să tai cărțile și să am răbdare în această pasiență de alt fel, joc solitar și de paciență. Zilele vin și trec așa cum vin și se duc valurile mării; oamenii vin și se duc - uneori se duc și apoi vin - așa cum vin și se duc cărțile de joc, și acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cei patru regi, cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem cărțile! Marți 5-7 Continui să mă gândesc la pasiențe, în istorie. Pasiența e jocul hazardului. Un bun matematician ar putea calcula probabilitatea ca o partidă să se deschidă sau nu. Și dacă intră doi inși în competiție ca să le rezolve, e natural ca în același joc să obțină același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem cărțile! Marți 5-7 Continui să mă gândesc la pasiențe, în istorie. Pasiența e jocul hazardului. Un bun matematician ar putea calcula probabilitatea ca o partidă să se deschidă sau nu. Și dacă intră doi inși în competiție ca să le rezolve, e natural ca în același joc să obțină același procentaj în soluții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
dacă intră doi inși în competiție ca să le rezolve, e natural ca în același joc să obțină același procentaj în soluții. Concurența trebuie să fie însă după cine rezolvă mai multe partide în același timp. Și avantajul bunului jucător de pasiențe nu e să joace mai repede, ci să abandoneze cât mai multe partide abia începute, în măsura în care prevede că ele nu se pot deschide. În arta supremă de a profita de hazard, superioritatea jucătorului constă în a se decide să abandoneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
bătut toate cotloanele spiritului universal, au sfârșit ca niște conțopiști. N-ar fi oare mai bine ca romanul despre Jugo de la Raza al meu să se termine făcându-l ca, după ce abandonează lectura cărții fatidice, să se consacre datului în pasiențe și, făcând pasiențe, să aștepte să-i ia sfârșit cartea vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
spiritului universal, au sfârșit ca niște conțopiști. N-ar fi oare mai bine ca romanul despre Jugo de la Raza al meu să se termine făcându-l ca, după ce abandonează lectura cărții fatidice, să se consacre datului în pasiențe și, făcând pasiențe, să aștepte să-i ia sfârșit cartea vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cer sau, cum a cântat Dante, marele proscris: E la sua volontate è nostra pace. (Paradiso, III, 85) Eppur si muove! Ah, nu există pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor, o patrie a singurătății - a singurătății și a vidului -. Cum se face un roman, bine!, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Dante, marele proscris: E la sua volontate è nostra pace. (Paradiso, III, 85) Eppur si muove! Ah, nu există pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor, o patrie a singurătății - a singurătății și a vidului -. Cum se face un roman, bine!, dar la ce bun se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
E la sua volontate è nostra pace. (Paradiso, III, 85) Eppur si muove! Ah, nu există pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor, o patrie a singurătății - a singurătății și a vidului -. Cum se face un roman, bine!, dar la ce bun se face? Și la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor, o patrie a singurătății - a singurătății și a vidului -. Cum se face un roman, bine!, dar la ce bun se face? Și la ce bun de ce-ul. De ce sau la ce bun se face un roman? Ca să se facă romancierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
arca Noah morali et mystica; De vanitate mundi etc.). Sp. solitarios. Unamuno pune aici o problemă care a și stârnit de curând interesul matematicienilor. Vezi Pagina Web DivulgaMAT. Centro Virtual de Divulgación de las Matemáticas, Juan Pablo Pinasco despre Solitarios [„Pasiențe“] , cu referire chiar la ultimele două însemnări ale lui Unamuno: HYPERLINK "http://divulgamat.ehu.es/weborriak/Cultura/Literatura/Solitarios 1.asp" divulgamat.ehu.es/weborriak/ Cultura/ Literatura/Solitarios 1.asp și HYPERLINK "http://divulgamat.ehu.es/weborriak/Cultura/Literatura/Solitarios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]