17,202 matches
-
în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se irosește în timpi lipsiți de intensitate. Dominate de soluțiile simple sugerate de instincte, personajele își trăiesc monomaniile, în afara moralei, nesocotind obstacolele concrete, într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o lume brutală, dură, unde funcționează doar dreptul celui mai tare. Prin etalarea unui extraordinar simț al situației, piesa este mai mult decât dramatizarea unui fapt divers sordid, pe care vechimea nu
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul ticăloșiei, intențiile macabre considerate adeseori inteligență. E, ca de obicei, precis în interpretare și, datorită reflexivității care îi caracterizează stilul, răul întrupat de el devine inteligibil. Cătălina Mustață joacă apăsat vertijul pasiunii de dincolo de instinctul de conservare, ar vrea să fie a tuturor bărbaților, dar în special a unuia care, crede ea, îi poate înlocui pe toți. Ar fi fost, poate, nevoie de un dram de nebunie în construcția rece înfățișată de
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Ruxandra Cesereanu Gândurile împăratului Hadrian, din celebrul roman al Margueritei Yourcenar ( Memoriile lui Hadrian), încep de la o construcție simplă și obișnuită: nuditatea este o formă care egalează moartea, pasiunea este diferită de plăcere, dragostea corporală duce în cele din urmă la dragostea pentru ființa integrală ( trup și suflet), carnea este insultată prin limitarea ei la amorul corporal, căci fulgerul trupului și al cărnii este, de fapt, sufletul. Logica continuă
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
mă întreabă lumea cum era societatea românească în 1930! Nu am fost amestecat în viața culturală și politică a țării, fiindcă eram tânăr, un adolescent care venea doar în vacanță și stătea mai mult la țară. - Cum s-a stârnit pasiunea dumneavoastră pentru istorie? - Cred că am avut-o de foarte tânăr. Primele cărți care m-au pasionat, la zece - unsprezece ani au fost romane istorice cu povești care se petreceau în timpul războaielor napoleoniene, apoi cărțile de istorie românească ale lui
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
ochilor o carte de istorie franțuzească, având-o pe copertă pe Jeanne D’Arc cu drapelul! În ultimul an de liceu, în Franța, am fost trimis la concursul general pe țară, pentru istorie și pentru latină. Istoria a fost o pasiune, însă la Universitate am făcut și Dreptul, dându-mi seama că nu se poate trăi numai cu istoria, dar l-am făcut în silă, nu mi-a plăcut. Am împins lucrurile până acolo încât am făcut și un doctorat în
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Ioana Pârvulescu România în anul 2000. Aceasta a fost una dintre compunerile la modă, cînd eram în clasele primare, iar învățătoarea mea avea probabil pasiuni viitorologice pentru că ne-o dădea măcar o dată pe an. Cum nouă deceniile ne păreau veacuri, ca oricărui copil care n-are prea mulți ani de pămîntean la activ, ne lăsam imaginația să construiască cele mai minunate lucruri cu putință: circulația
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
drept "urmuziană". Și dacă tatăl, medic și latinist cu aplicație, îi hotărăște cariera și îi potrivește numele după sonorități identice în rădăcină ce par a urma modelul onomastic rusesc, mama, talentată pianistă, îi insuflă, fără a-l încuraja, o devoratoare pasiune pentru muzica clasică. Viața neștiutului magistrat Demetru Demetrescu se scurge în peregrinări prin orășele de provincie obscure, locuri unde nu se întîmplă nimic și de unde, prin 1908, începe a trimite amicilor săi, actorii G. Ciprian și Gr. Mărculescu, mici compuneri
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
care se hrănesc și alți artiști importanți din generațiile mai tinere, cum sînt Ioana Bătrânu, Mihai Sârbulescu, Dinu Săvescu, Mircea Tohătan etc. Dar între acești captivi și apologeți ai Grădinii, unul se detașează net prin evoluția lui singuratică și prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul și amîndouă cu aerul și cerul, ultimii săi ani l-au adus în
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
Visul... în limba română. Theseu ne apare la început asemenea unui comandant militar aflat în scaun cu rotile, iar Hippolyte e înveșmântată asemenea unei dresoare de circ. Oberon, a cărui principală sarcină ar fi aceea de a pune ordine în pasiunile amoroase și de a califica poveștile de iubire, e asemenea unui șef de clan mafiot, un dark angel, gesturile și intonațiile sale fiind mereu amenințătoare. Într-o primă secvență, Lysander și Demetrius par a fi studenți la Oxford, în cea
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
numai pentru acoperirea costurilor tipografice. Pentru statul-sponsor drepturile de autor pur și simplu nu mai există. Și chiar în aceste condiții, neplătiți sau remunerați de-a dreptul umilitor, mai există editori, unii de veche și temeinică școală, care lucrează din pasiune. Nu mai departe decât la "agendele" lui E. Lovinescu, au dat această probă de abnegație doi dintre colaboratorii cărora finalizarea ediției li se datorează: doamna Margareta Feraru și domnul Alexandru George. Nu voi osteni niciodată să afirm că, fără contribuția
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
am scris cartea, ca să răspund unei astfel de nevoi; este scrisă, înainte de toate, în vederea unei eliberări interioare". Puțin mai sus, în prefață, Primo Levi afirmă că scopul său a fost mai degrabă să "furnizeze documente pentru un studiu lipsit de pasiune al anumitor aspecte ale sufletului uman". A vrut să lanseze în primul rînd, tuturor, un "semnal sinistru de alarmă" asupra urii față de străini, care poate duce "la capătul lanțului logic" la existența Lagărului. Jorge Semprun s-a confruntat cu aceeași
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
publicat pînă acum și voi publica în viitor sunt lucruri mai vechi. F.J.: Și după Cristofor Columb ce a urmat? Al.C.: După Cristofor Columb am făcut multe descoperiri de literatură în general. Prin titlul meu de doctorat și prin pasiunea mea aș zice că sunt specialist în literatură comparată. Sunt doctor în literatură comparată. Am publicat foarte mult în acest sens, de exemplu o carte despre principiile literaturii comparate, o lucrare despre utopie care a avut un foarte mare succes
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
el însuși anunțată cândva. Asemeni lui Orfeu, referință mitografică esențială a scrisului său, Barthes pare să fi continuat să avanseze, spre a-l resuscita, asta după ce a devenit totuși puțin un scriitor demn de a fi iubit, trecând prin proba pasiunii: moarte promisă unei Vita Nova, contrar iluziilor celor care ar fi vrut să îngroape laolaltă pe amant și pe iubită, ale căror corpuri s-au contopit finalmente dispersându-se la nesfârșit, ca într-o Cale Lactee. Ultima reviviscență a galaxiei
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
Cremer în 1964, deși semnalată răuvoitor de Al. Macedonski, încă din 1896; adevărata imagine a receptării tragediei în versuri Roma învinsă de D. Parodi; riposta cotidienelor ale căror pagini ar fi rămas îngropate dacă nu ar fi fost solicitate de pasiunea investigării și a nevoii de verificare a tuturor celor antrenați în asemenea activitate anevoioasă și responsabilă. Și mai ales, descoperirea atâtor amănunte în stare să contribuie la refacerea firului existenței lui I. L. Caragiale, întregul capitol Între legendă și adevăr, care
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
a frazei stângace și a epitetului vulgar. Afirm, doar, că voluntara omisiune a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei tratate e cea care precumpănește la scriitorul respectiv. Asprimea unei fraze îi e la fel de indiferentă literaturii adevărate, ca și onctuozitatea ei..." Ceva rămâne sigur, notează Borges la capătul Superstițioasei etici a cititorului. "Greșeala predilectă a literaturii de azi este
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
plagiat după Jules Verne (Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Ion Creangă, p. 314, traducere de Gellu Naum). Pretinsul savant se sprijină pe comunicările congresului internațional cu tema „Zmeul, contemporanul nostru" de la Zimnicea, din 1983 (recent, spune el, ignorând valul de pasiuni stârnite, mai nou, de acest cuvânt în cultura română). Or, se știe că a doua ediție a congresului, desfășurat la Dicomesia, un oarecare domn Plume a dovedit că mărturisirile istorice ale lordului Humphrey sunt pure fabulații. În realitate, reprezentantul Albionului
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
Cum vă împăcați cu vremurile actuale? - La vîrsta mea nu pot spune că nu mă împac fiindcă „am ieșit din circulație", nu mai pot să activez și să mă manifest; privesc totuși cu mare curiozitate și interes (uneori chiar cu pasiune) tot ce se întîmplă în jur. Suntem însă amenințați de războaie, de revoluții, de terorism, așa că nu pot fi întru totul încîntat de ceea ce ne oferă astăzi lumea noastră contemporană. - Mi-ați pomenit despre originea dv. țărănească. Cum de ați
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
de concurat de cei mai mulți dintre actorii din distribuție, cu teme ce aduc și induc o stare răvășitoare, cu un leit-motiv ca o lamentație orientalo-evreiască, un comentariu permanent al crimei, o călăuză a călătoriilor goților și romanilor care antrenează iubiri, interese, pasiuni, trădări și un număr teribil de crime. Un spectacol a cărui miză și tensiune stau în spațiul propus și construit anume, în superba lume a texturilor și costumelor scenografei Maria Miu, gîndite cu meticulozitate pentru fiecare apariție a fiecărui personaj
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
viziuni. Așa se întâmplă cu "mitologia" presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a patra puteri în stat, până să ajungă la "adevărul esențial" vizat în ultimă instanță. Tot așa, prefațând în 1969 ediția completă din Operele flaubertiene, criticul declară
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Z. Ornea. Eu am făcut doar demersurile pe langă d-na Lovinescu. La începutul anilor ‘90, d-na Omăt s-a dus la Paris și a luat cunoștință de conținutul celor 1500 de pagini manuscrise. Cu o pricepere și o pasiune ieșite din comun, a încheiat în doisprezece ani ediția. E destul să precizez că din cele câteva sute de pagini ale fiecărui volum (peste șapte sute, al șaselea), jumătate e ocupată de note și comentarii. Absolut toate informațiile din Agende sunt
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
știu altceva decît să bată dopuri de lemn în găurile conductelor. În ianuarie 2003, același Opaina declară că RADET-ul s-ar fi dus demult dracului, dacă n-ar fi fost dragostea pentru regie a "celor care-și fac cu pasiune datoria". Adevărul îl prinde, literalmente, cu cioara vopsită pe acest Opaina, punînd pe două coloane afirmațiile sale de pe vremea cînd îi reprezenta pe proprietari și cele făcute de cînd a ajuns șef la RADET. Să recunoaștem, totuși, că am avut
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
Presupusa "pretențioasă scriitoare pedantă" s-a dovedit a fi o femeie fermecătoare: foarte frumoasă, inteligentă și talentată. Chiar din prima zi, Panait Istrati "a făcut cunoștință cu toată familia mea, mama, tata, nepoții...". Și tot atunci s-a aprins flacăra pasiunii: "Mînca greu, pentru că mă ținea de mînă, propunîndu-mi să fugim în lumea largă". I-a cerut cărțile (Voica și Mătușa Matilda) și "a venit peste două zile și mi-a spus: «Am citit toată noaptea. Nu știi ce spaimă am
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
carte, a lui Arnold van Gennep. Gesturi, imagini, cuvinte, obiecte - iată arsenalul pe care comunitatea tradițională îl pune în joc atuci cînd un copil vine pe lume. Toate, cu atenție analizate de autoare și înfățișate cititorului cu abilitate și evidentă pasiune pentru subiectul abordat. Urmînd sugestiile lui Mihai Pop, obiceiurile sînt privite ca acte de comunicare, după model lingvistic, iar descrierea manifestărilor cutumiare prilejuite de naștere, căreia autoarea îi dedică un întreg capitol, e, din acest punct de vedere, cît se
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
maică-mea îmi scria în româneasca ei recent deprinsă, cu alfa, beta, epsilon și celelalte, atent caligrafiate. Mai am și acum câteva scrisori în românește scrise cu caractere grecești, pe care ea mi le trimitea la liceul Meșota din Brașov. Pasiunea pentru limba greacă a copilăriei și adolescenței ei era atât de mare, încât, la Urziceni, cum dădea de un grec, ori grecoaică, era în stare să vorbească cu ei ore în șir. Așa, de pildă, cu familia Marcachis, cerealist grec
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
securitate. O stranie omogenitate a domnit în rîndul adolescenților de acum patruzeci de ani, care au știut, instinctiv, să deosebească adevărul de minciună și să se comporte în consecință. Altă bizarerie: la întîlnirile din primii ani de după Revoluție, atunci cînd pasiunile politice - în fine, eliberate - distrugeau familii și prietenii de-o viață, unitatea grupului n-a suferit fisuri. Faptul că nu avusesem nici un comunist printre noi a facilitat situația; de altfel, imensa majoritate s-a aflat și după 1989 de partea
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]